Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 189 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 15 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) şi ale <>art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Belsirim Automotive" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.207/97/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 februarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, la cererea reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a amânat pronunţarea la data de 2 martie 2010 în vederea depunerii de concluzii scrise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.207/97/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) şi ale <>art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Belsirim Automotive" - S.R.L. din Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) coroborate cu cele ale <>art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale, întrucât permit organului competent sã suspende, în baza unor simple indicii de sãvârşire a unei infracţiuni, soluţionarea contestaţiei în procedura prealabilã. Într-o atare împrejurare, se îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, blocându-se, fãrã nicio limitare în timp, controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) şi ale <>art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4): "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedura administrativã; [...]
(4) Hotãrârea definitivã a instanţei penale prin care se soluţioneazã acţiunea civilã este opozabilã organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilã.";
- Art. 218 alin. (2): "(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condiţiile legii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (6).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, a statuat cã, în materie fiscalã, dispoziţiile art. 214 din Codul de procedurã fiscalã reprezintã o reglementare similarã celei cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã (în redactarea anterioarã modificãrilor aduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 şi prin <>Legea nr. 219/2005 ), potrivit cãreia instanţa putea suspenda judecata "când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea". În acest sens, Curtea a reţinut cã "întâietatea rezolvãrii acţiunii penale este neîndoielnic justificatã şi consacratã ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedurã penalã [...]. În acelaşi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia". Pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilã îşi gãsesc justificarea şi în materie fiscalã în ceea ce priveşte suspendarea facultativã a procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, şi anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã.
În ceea ce priveşte criticile formulate în prezenta cauzã, se mai reţine cã, prin <>Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, şi <>Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor cuprinse în titlul IX -Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi, cu precãdere, asupra dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, statuând, în esenţã, cã textul criticat din Codul de procedurã fiscalã reglementeazã proceduri de recurs administrativ, prin care se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra mãsurilor luate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) şi ale <>art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Belsirim Automotive" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.207/97/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
