Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 189 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 2 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mihai Valeriu Alexe şi Luminiţa Toma în Dosarul nr. 3.366/1748/2008 al Judecãtoriei Cornetu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat de mai multe ori asupra textului de lege criticat statuând cã acesta este constituţional. De altfel, constatã cã, în realitate, autorul excepţiei solicitã interpretarea textului de lege criticat, or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã nu are competenţa de a completa, modifica, interpreta sau aplica legile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.366/1748/2008, Judecãtoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mihai Valeriu Alexe şi Luminiţa Toma.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale, deoarece prevãd cã omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate constituie infracţiune, atât dacã aceastã omisiune se realizeazã în ceea ce priveşte actele contabile, cât şi dacã priveşte alte documente legale. Alternanţa între termenul "acte contabile" şi "alte documente legale", utilizatã de legiuitor, este de naturã a contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 şi art. 30 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtoria Cornetu aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul este liber sã aprecieze cu privire la natura juridicã a faptei incriminate, cât şi la condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 9 alin. (1) lit. b): "(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscalã şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte sãvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: (...)
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin critica lor autorii excepţiei, în mod intenţionat, dau o interpretare subiectivã şi confuzã normei penale incriminatoare, interpretare care se bazeazã pe situaţia lor de fapt şi pe interpretarea şi aplicarea legii reţinutã în cauza lor. Însã, Curtea constatã cã textul criticat nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Curtea observã, astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, cã, prin dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 se urmãreşte asigurarea stabilirii de situaţii fiscale reale, care sã asigure o corectã colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a celorlalte obligaţii fiscale ce revin contribuabililor.
Critica potrivit cãreia alternanţa între termenii "acte contabile" şi "alte documente legale", utilizatã de legiuitor, ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24 din Constituţie nu poate fi reţinutã.
În primul rând Curtea observã cã nu este vorba de o alternanţã a folosirii de cãtre legiuitor a termenilor de "acte contabile" şi de "alte documente legale", cele douã noţiuni constituind obiectul material al infracţiunii prevãzute de dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, dispoziţia referindu-se expres la "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".
Curtea constatã cã formulãrile speciale ce se regãsesc în materia contabilitãţii şi fiscalitãţii impun contribuabililor obligaţii punctuale în ceea ce priveşte înregistrarea operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute.
Curtea reţine cã, de principiu, contribuabilul este obligat sã îşi înregistreze toate aceste operaţiuni în evidenţele sale contabile, iar unele dintre acestea şi în alte documente legale. De exemplu, vânzãrile, ca de altfel şi cumpãrãrile, se înregistreazã atât în contabilitatea societãţii în ordine cronologicã, potrivit prevederilor Legii contabilitãţii nr. 82/1991, cât şi în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea şi virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat şi invers. Totodatã, aceste operaţiuni se înregistreazã şi în jurnalul de vânzãri şi în jurnalul de cumpãrãri. Astfel, omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea şi neraportarea acestor operaţiuni determinã, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate şi neplata obligaţiilor fiscale aferente acestora.
Mai mult, Curtea constatã cã pentru o înţelegere corectã a termenilor, autorii excepţiei trebuie sã aibã în vedere atât dispoziţiile din Codul fiscal, Codul de procedurã fiscalã, Codul vamal, Legea contabilitãţii nr. 82/1991, cât şi din reglementãrile elaborate pentru punerea în aplicare a actelor normative menţionate, neputând invoca propria necunoaştere a legii potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã dispoziţia criticatã reprezintã o normã de drept substanţial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de garanţiile care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil şi dreptul la apãrare. Curtea mai reţine cã reglementarea infracţiunii prevãzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reprezintã o opţiune de politicã penalã, de competenţa exclusivã a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Mihai Valeriu Alexe şi Luminiţa Toma în Dosarul nr. 3.366/1.748/2008 al Judecãtoriei Cornetu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
