Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 188 din 31 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) si (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 , aprobata cu modificari prin Legea nr. 519/2004 , precum si ale art. II alin. (1), (5), (6) si (7) din aceeasi ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 39 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) din Legea nr. 183/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti în Dosarul nr. 2.899/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin domnul Bogdan Dumitraşcu, cu delegaţie depusã la dosar, constatându-se lipsa Secretariatului General al Guvernului României, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, întrucât considerã cã texele de lege criticate retroactiveazã, încãlcând astfel art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile constituţionale ale art. 16, art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (5). Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, încãlcarea acestor din urmã dispoziţii din Constituţie constã în aceea cã unele persoane juridice au obţinut acordul autoritãţii competente pentru folosirea în continuare a aceleiaşi denumiri, pe când altele, în mod discriminatoriu şi în funcţie de forma de proprietate, nu au primit un asemenea acord.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât considerã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.899/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 39 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) din Legea nr. 183/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului.
Excepţia a fost ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect obligarea Secretariatului General al Guvernului la eliberarea acordului pentru folosirea denumirii societãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate deschid calea concurenţei neloiale prin posibilitatea eliberãrii acordului pentru denumirea societãţii "pe criterii arbitrare, unora sau altora", ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, precum şi celor ale: art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (3), întrucât prin aplicarea retroactivã a legii se creeazã posibilitatea radierii unei societãţi dupã ani de la înfiinţare, ceea ce echivaleazã cu o expropriere fãrã justã cauzã, aducându-se atingere imaginii societãţii respective, dar şi bunului mers al acesteia; art. 29 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (2), art. 45 şi art. 136 alin. (5), deoarece "prin cenzura denumirii unei societãţi se aduce atingere libertãţii de exprimare a gândurilor întreprinzãtorilor particulari, încãlcându-se proprietatea privatã, îngrãdindu-se accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã", şi se aduce atingere libertãţii "conştiinţei celui care, la înfiinţarea societãţii, a optat pentru o anumitã denumire, având în vedere faptul cã de aceasta se leagã gândurile şi conştiinţa celor ce au creat societatea"; art. 53, prin aceea cã restrâng drepturi şi libertãţi ce nu se încadreazã în vreuna dintre situaţiile limitativ prevãzute de textul menţionat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã acordul scris prevãzut de <>art. 39 alin. (1^2) din Legea nr. 183/2004 nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, "ci are menirea de a ocroti şi acorda anumite drepturi şi însuşiri firmelor înmatriculate faţã de alte firme".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile privind încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciazã cã "prin stabilirea în sarcina persoanelor juridice a cãror firmã conţine unul din termenii «naţional, român, institut, academic-ştiinţific, academie, universitate, universitar şi alte denumiri asemãnãtoare acestora, de naturã sã sugereze sau sã imprime persoanei juridice respective caracterul de instituţie publicã ori de interes public, naţional sau local» a obligaţiei de a solicita acordul Secretariatului General al Guvernului sau al prefectului, dupã caz, nu se aduce atingere unui drept constituit sub imperiul unei legi anterioare, ci se modificã regimul juridic al acestui drept, exercitarea sa fiind condiţionatã de solicitarea/obţinerea acordului instituţiei abilitate de lege şi, în cazul neobţinerii acordului, de modificare a firmei". Menţioneazã, în sprijinul acestui punct de vedere, deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993 şi nr. 294 din 6 iulie 2004. Precizeazã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 44 şi 136 din Constituţie, "întrucât prin impunerea obligaţiei de obţinere a acordului de includere în firmã a termenilor menţionaţi anterior nu se aduce atingere existenţei persoanei juridice, ci se stabilesc doar condiţii cu privire la derularea activitãţii acesteia, nu se încalcã dispoziţiile constituţionale ce consacrã inviolabilitatea proprietãţii private şi tratamentul egal al acesteia, indiferent de titular". Considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu impun un regim juridic diferit persoanelor juridice în materia constituirii şi funcţionãrii acestora, ci stabilesc condiţii de formã ce trebuie respectate în vederea înmatriculãrii celor care intenţioneazã sã deţinã o firmã care conţine unul dintre termenii susceptibili de a crea confuzie între aceste persoane juridice şi instituţiile publice. De asemenea, apreciazã cã principiul liberului acces la o activitate economicã, statuat de art. 45 din Constituţie, nu intrã în contradicţie cu exercitarea de cãtre stat a dreptului sãu de a reglementa regimul de înmatriculare a comercianţilor. Mai aratã cã nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie nu este întemeiatã, deoarece "prin impunerea unor condiţii pentru înscrierea unei firme, având ca obiectiv evitarea confuziei între aceasta şi instituţii publice, nu se aduce atingere economiei de piaţã şi nu zãdãrniceşte îndeplinirea de cãtre stat a obligaţiilor ce îi incumbã sub acest aspect". În continuare, se susţine cã dispoziţiile constituţionale ale art. 29, 30 şi 53 invocate, de asemenea, ca fiind încãlcate nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , sunt constituţionale. Mai întâi, aratã cã prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale instanţa de judecatã a indicat greşit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care în realitate este articolul unic pct. 2 din <>Legea nr. 183/2004 , prin care se modificã <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 . Mai aratã cã, anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 a fost din nou modificat, soluţia legislativã prevãzutã în textele de lege criticate fiind preluatã în conţinutul dispoziţiilor <>art. I şi II din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 . În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 , republicatã, considerã cã instituirea obligaţiei persoanelor juridice de a solicita acordul autoritãţii competente pentru folosirea denumirii firmei lor şi, în caz contrar, sancţionarea acestora nu încalcã principiul garantãrii şi ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular. Apreciazã cã aceastã obligaţie nu echivaleazã cu o expropriere, ci reprezintã consecinţa încãlcãrii unor dispoziţii legale, stabilite în deplin acord cu prevederile art. 53 din Constituţie. Menţioneazã, de asemenea, cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere accesului liber al persoanei la o activitate economicã, liberei iniţiative şi exercitãrii acestora în condiţiile legii şi nu echivaleazã cu nerespectarea de cãtre stat a obligaţiei de a asigura dezvoltarea economiei de piaţã. Considerã cã din formularea textelor de lege criticate rezultã cã acestea se aplicã pentru viitor de la data intrãrii lor în vigoare şi nu produc efecte retroactive, astfel încât nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, precum şi conform încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile <>art. 39 alin. (1^2), (1^3) şi (1^4) din Legea nr. 183/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Prevederile de lege menţionate, în redactarea criticatã, au fost modificate prin art. I şi <>art. II alin. (1), (5), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004. Potrivit actului normativ menţionat, soluţia legislativã de principiu anterioarã se regãseşte în cuprinsul <>art. 39 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 26/1990 , astfel cum a fost modificatã prin art. I din ordonanţã, precum şi în dispoziţiile art. II alin. (1), (5), (6) şi (7) din aceasta. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 39 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 a fost modificat prin articolul unic pct. 1 din <>Legea nr. 519/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 72/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004. Totodatã <>art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 a fost modificat prin <>art. 19 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17 din 9 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 18 martie 2005. Aşadar, prin prezenta decizie Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 39 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum au fost modificate prin <>art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 519/2004 , precum şi ale art. II alin. (1), modificat, alin. (5), (6) şi (7) din aceeaşi ordonanţã. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 39 alin. (3) şi (7): "(3) Înscrierea unei firme care conţine cuvintele: «naţional», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale se realizeazã numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. [...];
(7) Refuzul acordului prevãzut la alin. (3) şi (4) conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.";
- Art. II alin. (1), (5), (6) şi (7): "(1) În cazul firmelor înmatriculate pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 183/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, persoanele juridice deţinãtoare ale acestora sunt obligate sã solicite acordul autoritãţii competente pentru folosirea denumirii, în condiţiile legii, în termen de maximum 9 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe. [...];
(5) Nerespectarea prevederilor alin. (1), (3) sau (4) se sancţioneazã cu amendã de 25 milioane lei şi are drept consecinţã dizolvarea de drept a persoanei juridice, lichidarea, precum şi radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile legii.
(6) Constatarea dizolvãrii de drept prevãzute la alin. (5) se realizeazã de judecãtorul delegat de la oficiul registrului comerţului, la sesizarea oricãrei persoane interesate, precum şi din oficiu, dupã caz.
(7) Amenda prevãzutã la alin. (5) se aplicã prin încheiere a judecãtorului delegat la oficiul registrului comerţului, la cererea oricãrei persoane interesate, precum şi din oficiu, dupã caz." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 29 alin. (1) şi (2) privind libertatea gândirii şi a opiniilor şi libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (1) şi (2), care consacrã libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel şi interzice cenzura de orice fel, ale art. 44 alin. (2) şi (3) privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi posibilitatea exproprierii doar pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire, ale art. 45 referitoare la faptul cã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 135 alin. (2) lit. a), teza a doua, potrivit cãruia "Statul trebuie sã asigure: a) [...] protecţia concurenţei loiale", şi ale art. 136 alin. (5) care consacrã inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine:
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II alin. (1), (5), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , care stabilesc obligaţia persoanelor juridice deţinãtoare a firmelor deja înmatriculate de a solicita acordul autoritãţii competente pentru folosirea denumirii în condiţiile legii, într-un termen maximum de 9 luni de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei, precum şi cele care prevãd dizolvarea de drept a persoanei juridice, lichidarea şi radierea acesteia din registrul comerţului în cazul nerespectãrii obligaţiei menţionate, nu retroactiveazã, ci dau expresie principiului aplicãrii legii noi referitoare la schimbarea unei situaţii juridice pentru viitor. Astfel, dispoziţiile de lege criticate se aplicã de la data intrãrii lor în vigoare, legiuitorul instituind termenul de 9 luni înãuntrul cãruia persoanele juridice care intrã sub incidenţa reglementãrii sã poatã face demersurile necesare obţinerii acordului autoritãţii competente prevãzute de alin. (3) şi (4) ale <>art. 39 din Legea nr. 26/1990 .
Nu sunt încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, şi ale alin. (3), potrivit cãrora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire, şi nici cele ale art. 136 alin. (5), care stabilesc cã proprietatea este inviolabilã, întrucât aceste texte dispun cã drepturile pe care le consacrã se exercitã "în condiţiile legii"; or, în cauzã, prevederile criticate sunt cuprinse într-un asemenea act normativ şi exprimã voinţa legiuitorului.
Susţinerile privind încãlcarea art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituţie, care prevede obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, urmeazã, de asemenea, a fi înlãturate, întrucât <>art. 39 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în redactarea <>art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , stabileşte cã "Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care, fãrã a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme înregistrate". Aşadar, art. 39 alin. (7) din legea criticatã, care dispune cã refuzul acordului pentru înscrierea unei firme care conţine cuvintele "naţional", "român" sau "institut" şi/sau derivate ale acestora, caracteristice autoritãţilor ori instituţiilor publice centrale sau locale, este chiar în sensul textului constituţional invocat ca fiind încãlcat.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (1) şi (2) ale art. 45 şi 53 din Constituţie, urmeazã a se constata cã acestea sunt cuprinse în titlul II din Constituţie "Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale", care îi priveşte pe cetãţeni, iar nu persoanele juridice. Or, în cauzã, textele din legea şi ordonanţa criticate dispun cu privire la persoanele juridice deţinãtoare de firme înregistrate, astfel cã dispoziţiile din Constituţie menţionate nu au incidenţã în cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 39 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum au fost modificate prin <>art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 519/2004 , precum şi ale art. II alin. (1), (5), (6) şi (7) din aceeaşi ordonanţã, excepţie ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti în Dosarul nr. 2.899/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent sef,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
