Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 188 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 186/1999
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitãţii de expertiza contabila şi a contabililor autorizaţi, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 , excepţie ridicatã de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu şi Mihai Nicoara în Dosarul nr. 5.868/2000 al Judecãtoriei Targoviste. La apelul nominal se prezintã Ana Popa, Floarea Petrescu şi Mihai Nicoara, autori ai exceptiei, precum şi consilier Angelica Dumitrescu, pentru Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, lipsind Gheorghe Blidaru, autor al exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Ana Popa solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 186/1999 , întrucât limiteazã dreptul la munca şi exercitarea libera a profesiei, garantate prin art. 38 alin. (1) din Constituţie. Se mai arata ca textul de lege criticat incalca şi prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prin care este recunoscut, de asemenea, dreptul la munca. Totodatã, se considera ca interdicţia cuprinsã în textul a cãrui constitutionalitate este contestatã constituie o încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca alte categorii de experţi contabili şi contabili autorizaţi pot cumula aceasta activitate cu o activitate salarizata, discriminare care exista şi în raport cu alte categorii de experţi, de exemplu experţii tehnici, în statutul cãrora nu exista asemenea interdicţii. Autoarea exceptiei, Floarea Petrescu, solicita, de asemenea, dmiterea exceptiei pentru argumentele expuse de Ana Popa. Mihai Nicoara, autor al exceptiei, considera ca textul de lege criticat este neconstitutional pentru aceleaşi motive invocate de Ana Popa. Reprezentanta Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România solicita respingerea exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca prevederile <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 , respectiv pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 186/1999 , sunt conforme prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), raportat la art. 4 alin. (2), şi celor ale art. 38 alin. (1). Se arata ca textul de lege criticat nu instituie nici o discriminare, iar diferenţele de reglementare sunt justificate, deoarece nu este vorba de persoane aflate în situaţii identice. Curtea Constituţionalã a statuat prin mai multe decizii ca sunt permise reglementãri juridice deosebite pentru situaţii diferite, cum este şi cazul în speta. Considera ca art. 38 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale se referã la libertatea alegerii profesiei şi a locului de munca, libertate care nu este incalcata prin dispoziţiile legale criticate. Considera ca incompatibilitãţile stabilite pentru experţii contabili şi contabilii autorizaţi, la care se referã autorii exceptiei, nu reprezintã o ingradire a exerciţiului dreptului la munca, în sensul prevãzut la art. 49 din Constituţie, ci au ca scop asigurarea independentei şi a obiectivitatii acestor categorii profesionale care, în afarã expertizelor contabile judiciare, desfãşoarã şi alte activitãţi de expertizare contabila la cererea diverselor instituţii, societãţi comerciale sau a altor categorii de clienţi. Or, dacã s-ar permite ca experţii contabili sau contabilii autorizaţi sa desfãşoarã şi alte activitãţi salarizate, subordonate unui şef, aceasta independenta şi obiectivitate nu ar mai putea fi realizatã efectiv. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 38 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin <>Decretul nr. 212/1974 , deoarece ingradesc nejustificat libera alegere a profesiei şi a locului de munca. Totodatã, considera ca incompatibilitãţile nu sunt motivate prin statutul profesiei de expert, profesie care nu implica exercitarea autoritãţii. Pe de alta parte, restrangerea exerciţiului dreptului la munca nu se justifica prin art. 49 alin. (1) din Constituţie. Se mai apreciazã ca textul de lege criticat incalca şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin care se consacra principiul fundamental al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece creeazã pentru experţii contabili o situaţie de inferioritate în raport cu alte categorii de experţi, de exemplu experţii tehnici. Astfel, Legea nr. 2/2000, care reglementeazã activitatea experţilor tehnici, nu prevede nici o interdicţie de acest gen. Prin urmare, în mod cert este creata o inegalitate. Solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii prevederilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 . În replica reprezentanta Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România precizeazã ca nu exista o similitudine între cele doua categorii de experţi: contabili şi tehnici, deoarece experţii contabili şi contabilii autorizaţi efectueazã, în afarã expertizelor contabile judiciare, şi alte categorii de activitãţi, în raport cu care incompatibilitãţile se justifica.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 iulie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 5.868/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 186/1999 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 89/1998 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitãţii de expertiza contabila şi a contabililor autorizaţi, excepţie ridicatã de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu şi Mihai Nicoara. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la munca, şi ale art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 . Autorii exceptiei considera ca interdicţia instituitã prin textul de lege criticat, referitoare la imposibilitatea desfãşurãrii de cãtre experţii contabili şi contabilii autorizaţi a oricãrei alte activitãţi salarizate, pe durata exercitãrii atribuţiilor conferite de aceasta calitate, ingradeste dreptul la munca şi libertatea exercitãrii profesiei, garantate prin prevederile constituţionale menţionate. Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, întrucât interdicţia prevãzutã de textul de lege criticat, "care conditioneaza exercitarea atribuţiilor experţilor contabili şi contabililor autorizaţi de a nu desfasura activitate salarizata în alte domenii de activitate, este contrarã prevederilor art. 38 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie, care conferã dreptul oricãrei persoane de a presta munca în orice loc", precum şi ale art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în realitate dispoziţiile legale criticate nu ingradesc dreptul la munca şi libertatea de alegere a profesiei şi a locului de munca. De asemenea, se considera ca nu este încãlcat nici principiul egalitãţii în drepturi, întrucât în situaţii diferite este admisibil un tratament juridic diferit. Guvernul, în punctul sau de vedere, precizeazã ca autorii exceptiei critica în realitate dispoziţiile <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitãţii de expertiza contabila şi a contabililor autorizaţi, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 . Se apreciazã ca "reglementãrile condiţiilor de exercitare a unei profesii nu constituie o ingradire a dreptului la munca, ci cadrul legal de exercitare a profesiei respective, cadru legal fãrã de care nu se poate concepe existenta profesiei" şi, prin urmare, nu sunt incalcate dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se arata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 49 din Constituţie, deoarece "reglementarea condiţiilor de exercitare a unei profesii nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi". În legatura cu invocarea încãlcãrii art. 16 alin. (1) din Constituţie se considera ca potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale "principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite." Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Prin încheierea instanţei de judecata Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 186 din 2 decembrie 1999 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 89/1998 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitãţii de expertiza contabila şi a contabililor autorizaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 6 decembrie 1999. În realitate, din examinarea conţinutului criticii de neconstituţionalitate Curtea constata ca autorii exceptiei au avut în vedere doar alin. (3) al <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 , astfel cum a fost modificat şi completat în final prin <>Legea nr. 186/1999 , iar nu şi alin. (4) al art. 11, text, de asemenea, modificat prin acelaşi pct. 7 al articolului unic din lege. Prin urmare, Curtea va examina numai alin. (3) al <>art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , în redactarea finala cuprinsã în menţionatã lege, redactare care este urmãtoarea: "Experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu pot sa îşi exercite atribuţiile conferite de aceasta calitate pe durata în care desfãşoarã orice activitate salarizata în afarã Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi sau activitate comercialã, cu excepţia activitãţilor didactice, literare, publicistice în domeniu şi cea de parlamentar, consilier local sau judeţean, pe durata mandatului. Prevederile acestui alineat au aplicabilitate începând cu exerciţiul financiar al anului 2000." Prevederile constituţionale a cãror încãlcare este invocatã sunt cele ale art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) şi ale art. 49, texte care au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Autorii exceptiei au mai invocat şi încãlcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, pact ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Într-adevãr, aceste dispoziţii nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi prevãzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Incompatibilitatea prevãzutã în textul de lege criticat, potrivit cãruia experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu îşi pot exercita atribuţiile conferite de aceasta calitate pe perioada în care desfãşoarã orice activitate salarizata în afarã Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi sau activitate comercialã, este aplicabilã tuturor persoanelor care au aceasta calitate, în egala mãsura. În acelaşi timp Curtea observa ca stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a unor incompatibilitãţi ori excepţii privind exercitarea unei anumite profesii nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece chiar prin Constituţie sunt stabilite incompatibilitãţi pentru unele profesii, de exemplu, pentru cea de judecãtor, prin art. 124, iar pentru cea de procuror, prin art. 131 alin. (2), fãrã ca prin aceasta sa se încalce principiul egalitãţii. Or, în cazul la care se referã excepţia de neconstituţionalitate incompatibilitatea a fost determinata de statutul profesiei, stabilit în concordanta cu etica şi cu exigenţele ce decurg din calitatea de membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, tocmai pentru a se garanta exercitarea în mod independent, cu corectitudine şi competenta a acestor profesii, fãrã a fi afectat vreun drept fundamental al persoanelor în cauza. Asa fiind, Curtea constata ca <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , în redactarea finala cuprinsã în pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 186/1999 , nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, Curtea constata ca activitatea experţilor contabili nu se rezuma la efectuarea expertizelor judiciare, astfel cum este cea a experţilor tehnici, în statutul cãrora asemenea incompatibilitãţi nu sunt prevãzute (Legea nr. 2/2000), ci cuprinde efectuarea şi a altor activitãţi, printre care lucrãri pentru agenţi economici, pentru instituţii, ori activitate de cenzor, în condiţiile prevãzute de lege, activitãţi care justifica reglementarea diferita a incompatibilitãţilor a cãror constitutionalitate este contestatã, nefiind contrarã principiului egalitãţii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie. De altfel, jurisprudenta Curţii Constituţionale, în deplin acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit în mod constant ca în sensul Constituţiei principiul egalitãţii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţa de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite (de exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000). Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 38 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Într-adevãr, textul de lege supus controlului de constitutionalitate nu conţine dispoziţii de natura sa contravina acestei prevederi constituţionale, potrivit cãreia "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere", ci, dimpotriva, prevede ca experţii contabili şi contabilii autorizaţi au posibilitatea de a opta între exercitarea atribuţiilor conferite de aceasta calitate în cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi exercitarea oricãrei alte activitãţi salarizate în afarã acestui corp sau activitãţi comerciale, activitãţi pe care nu le pot desfasura în regim de cumul. Prevederea constituţionalã cuprinsã în art. 38 alin. (1), precum şi cea similarã din art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale sunt deci respectate, deoarece categoriile profesionale a cãror activitate este reglementatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 , cu modificãrile şi completãrile finale cuprinse în <>Legea nr. 186/1999 , au "[...] posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã [...]". Experţii contabili şi contabilii autorizaţi pot sa aleagã între statutul de liber profesionist, situaţie în care trebuie sa se supunã restrictiilor prevãzute în acest statut, ori de salariat, situaţie în care, conform textului de lege criticat, nu îşi mai pot desfasura activitatea de expert contabil sau contabil autorizat, membru al acestui corp profesional. Aceasta incompatibilitate nu reprezintã o încãlcare ori o restrangere a dreptului fundamental la munca sau a libertãţii de alegere a profesiei sau a locului de munca. Din aceeaşi perspectiva Curtea retine ca nici prevederile art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu sunt incalcate, deoarece dispoziţiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu conţin restrangerea exerciţiului dreptului la munca, ci cuprind incompatibilitãţi destinate unei desfasurari normale, independente şi corecte a unor profesii autorizate, cum sunt acelea de expert contabil şi contabil autorizat. De altfel, incompatibilitãţi similare sunt prevãzute şi în alte acte normative care reglementeazã organizarea altor profesii libere, de exemplu cea a avocaţilor, notarilor sau executorilor judecãtoreşti. Aceste restrictii prevãzute prin lege sunt doar condiţii pentru cei care vor sa acceada la statutul de expert contabil sau contabil autorizat, ca şi cele de studii sau vechime, iar nu o restrangere a unor drepturi constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitãţii de expertiza contabila şi a contabililor autorizaţi, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 186/1999 , excepţie ridicatã de Ana Popa, Gheorghe Blidaru, Floarea Petrescu şi Mihai Nicoara în Dosarul nr. 5.868/2000 al Judecãtoriei Targoviste. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, Prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
