Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 187 din 31 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor si ale art. 224 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 2 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi ale art. 224 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Mihai în Dosarul nr. 762/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosarul cauzei s-a depus o cerere prin care autorul ridicã şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, considerând cã prin sintagma "în vigoare" acestea adaugã la dispoziţiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acestei cereri, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de <>art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 .
Curtea respinge cererea formulatã de autorul excepţiei, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenitã inadmisibilã, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 , care au preluat soluţia legislativã cuprinsã în dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , arãtând cã acestea au avut aplicabilitate limitatã pânã la data de 29 decembrie 2004.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedurã penalã, aratã cã acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã, iar Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a schimba jurisprudenţa anterioarã a Curţii cu privire la textul de lege criticat, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 22 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 762/P/F/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi ale art. 224 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Viorel Mihai, inculpat în dosarul menţionat, pentru sãvârşirea infracţiunii de luare de mitã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine urmãtoarele: dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 124 alin. (3) cu privire la independenţa judecãtorilor, art. 125 alin. (2) care au în vedere competenţa Consiliului Superior al Magistraturii în ce priveşte sancţionarea judecãtorilor, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, încãlcarea constând în aceea cã avizul ministrului justiţiei, în ce priveşte cercetarea şi trimiterea sa în judecatã, trebuie emis în mod obligatoriu, întrucât, pe de-o parte, la data sãvârşirii faptei avea calitatea de magistrat, iar, pe de altã parte, trebuia sã i se aplice principiul legii penale mai favorabile; dispoziţiile art. 224 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile art. 24 din Constituţie privitor la dreptul la apãrare, deoarece actele premergãtoare "au ca scop completarea informaţiilor organelor de urmãrire penalã, valorificarea informaţiilor primite pentru a se verifica concordanţa acestora cu realitatea, dar nu se pot lua mãsuri procesuale şi nu se pot ridica înscrisuri". Actele premergãtoare trebuie sã înceteze în momentul când existã un minim de date pentru începerea urmãririi penale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã apreciazã cã excepţia ar fi inadmisibilã în situaţia în care s-ar solicita o interpretare sau modificare a textului de lege criticat, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 or, "inculpatul criticã de fapt poziţia adoptatã de ministrul justiţiei, prin interpretarea datã <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 "; "pe de altã parte, poziţia inculpatului este contradictorie, invocând în apãrarea sa o prevedere legalã pe care o criticã pentru neconstituţionalitate". În ceea ce priveşte prevederea din ultimul alineat al art. 224, potrivit cãreia "Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã", apreciazã cã aceasta încalcã dispoziţiile art. 24 din Constituţie, întrucât "activitatea desfãşuratã înainte de începerea urmãrii penale are un caracter pur informativ, pe baza cãreia organul de urmãrire penalã apreciazã dacã este sau nu cazul sã dispunã încetarea urmãrii penale", fãrã a informa persoana bãnuitã ori apãrãtorul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ce priveşte <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 şi neîntemeiatã în ce priveşte art. 224 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtoarea motivare:
"În privinţa dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , autorul excepţiei învedereazã cã s-a solicitat ministrului justiţiei eliberarea avizului necesar desfãşurãrii cercetãrii penale", însã acesta a considerat cã avizul respectiv nu este necesar, deoarece fãptuitorului i-a încetat calitatea de magistrat, fiind eliberat din funcţie prin Decret al Preşedintelui României. Întrucât, pe de-o parte, chestiunea invocatã de autorul excepţiei este una de interpretare şi aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate, iar, pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsã ca inadmisibilã, în temeiul art. 2 şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 .
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã, pentru considerentele exprimate în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 124/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ce priveşte <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 şi neîntemeiatã în ce priveşte art. 224 din Codul de procedurã penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinâd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi dispoziţiile art. 224 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut:
- <>Art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 : "Magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecatã fãrã avizul ministrului justiţiei."
- Art. 224 din Codul de procedurã penalã: "În vederea începerii urmãrii penale, organul de urmãrire penalã poate efectua acte premergãtoare.
De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmãrire penalã pentru începerea urmãrii penale, pot efectua acte premergãtoare şi lucrãtorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţãri la adresa siguranţei naţionale.
Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã."
Ulterior datei la care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat expres prin <>art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispoziţiile acestuia au fost preluate în cuprinsul <>art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 , potrivit cãrora: "Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Pânã la constituirea noului Consiliu Superior al Magistraturii, încuviinţarea se acordã de cãtre ministrul justiţiei."
Ţinând seama de aceastã evoluţie legislativã, Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea tezei a doua a <>art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , care a avut însã aplicabilitate limitatã, pânã la data de 29 decembrie 2004, precum şi asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedurã penalã.
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 124 alin. (3) privitor la independenţa judecãtorilor, art. 125 alin. (2) referitor la competenţa Consiliului Superior al Magistraturii în ce priveşte sancţionarea judecãtorilor, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, care preluaserã prevederile cuprinse în <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , au avut aplicabilitate limitatã, pânã la data de 29 decembrie 2004, aşa încât, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...] ", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. Cu privire la dispoziţiile art. 224 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, tot prin raportare la art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare. Astfel, prin <>Decizia nr. 124 din 26 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, statuând urmãtoarele:
"În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, «Procesul penal se desfãşoarã atât în cursul urmãririi penale, cât şi în cursul judecãţii, potrivit dispoziţiilor prevãzute de lege». Art. 224 din Codul de procedurã penalã reglementeazã posibilitatea efectuãrii unor acte premergãtoare începerii procesului penal. Faza actelor premergãtoare nu este parte componentã a procesului penal şi, într-adevãr, pentru aceastã fazã nu este reglementatã asigurarea exercitãrii dreptului la apãrare. Este de observat însã cã potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedurã penalã actele premergãtoare se efectueazã «în vederea începerii urmãririi penale».
Începerea urmãririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci când existã date cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia «Organul de urmãrire penalã sesizat în vreunul din modurile prevãzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmãririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergãtoare efectuate nu rezultã vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevãzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1)». Începerea urmãririi penale se dispune in personam numai dacã, în acelaşi timp, existã suficiente date şi cu privire la persoana autorului infracţiunii.
Totodatã, alin. 3 al art. 224 din Codul de procedurã penalã prevede cã «Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã». Rezultã deci cã în aceastã fazã, cu excepţia procesului-verbal menţionat în textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedurã care sã constituie mijloace de probã în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedurã penalã şi care sã vizeze o anumitã persoanã, bãnuitã ca fiind autorul infracţiunii.
Curtea reţine cã efectuarea în practicã, în cadrul actelor premergãtoare, a unor acte specifice urmãririi penale, în scopul eludãrii garanţiilor procesuale asigurate persoanelor implicate într-o urmãrire penalã, în speţã a dreptului la apãrare, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din cauzã, chiar dacã ar fi realã, reprezintã o problemã de aplicare şi respectare a legii, care nu intrã sub incidenţa contenciosului constituţional."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedurã penalã urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, excepţie ridicatã de Viorel Mihai în Dosarul nr. 762/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
