Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 şi 60 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Erno Szaniszlo în Dosarul nr. 2.622/2005 al Judecãtoriei Moreni.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.622/2005, Judecãtoria Moreni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 şi 60 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Erno Szaniszlo în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt discriminatorii prin aceea cã reglementeazã condiţii diferite de acordare a liberãrii condiţionate atât sub aspectul fracţiunilor de pedeapsã care trebuie executate, în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã, cât şi prin stabilirea unor cazuri speciale de acordare a liberãrii condiţionate.
Judecãtoria Moreni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59^1 şi 60 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 59^1 (Liberarea condiţionatã în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã): "Cel condamnat pentru sãvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpã poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupã ce a executat cel puţin jumãtate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin douã treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplineşte şi celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dispoziţiile art. 59 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor, liberarea condiţionatã neputând fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depãşeşte 10 ani şi a cel puţin jumãtate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În cazul în care pedeapsa ce se executã este rezultatã din concursul între infracţiuni sãvârşite din culpã şi infracţiuni intenţionate, se aplicã dispoziţiile art. 59.
Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor."
- Art. 60 (Liberarea condiţionatã în cazuri speciale): "Condamnatul care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat dupã executarea fracţiunilor de pedeapsã arãtate în art. 59 sau, dupã caz, în art. 59^1, dacã dã dovezi temeinice de disciplinã şi de îndreptare.
Cei condamnaţi în timpul minoritãţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, dupã executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei jumãtãţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Persoanele prevãzute în alin. 2, condamnate pentru sãvârşirea unei infracţiuni din culpã, pot fi liberate condiţionat dupã executarea unei pãtrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dacã pedeapsa ce se executã este rezultatã din concursul între infracţiuni sãvârşite din culpã şi infracţiuni intenţionate, se aplicã dispoziţiile privind liberarea condiţionatã în cazul infracţiunilor intenţionate.
Când condamnatul executã mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsã se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsã se ţine seama de partea din durata pedepsei consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate.
Dispoziţiile art. 59 alin. 4 se aplicã în mod corespunzãtor."
În motivarea excepţiei se invocã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã diferenţieri pe considerente arbitrare.
De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condiţiilor în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care satisfac condiţiile impuse de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsã care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevãzute de lege, se bucurã de acelaşi tratament fãrã discriminãri. O asemenea reglementare este în concordanţã cu principiul egalitãţii, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, nu înseamnã "eo ipso" aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalitãţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile sã fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale sã corespundã un tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferit.
Curtea constatã totodatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor alin. 1, respectiv alin. 3 ale art. 60 din Codul penal, în raport de prevederile constituţionale ce consacrã egalitatea în drepturi. În acest sens sunt: <>Decizia nr. 386/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, <>Decizia nr. 96/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 19 martie 2004, respectiv <>Decizia nr. 141/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 octombrie 2000. Soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59^1 şi 60 din Codul penal, excepţie ridicatã de Vasile Erno Szaniszlo în Dosarul nr. 2.622/2005 al Judecãtoriei Moreni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
