Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 186 din 17 decembrie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 5 februarie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. - Timis în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecãtoriei Timişoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 15 decembrie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 6.576/1998, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. - Timis.
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , incalca normele prevãzute la art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Potrivit art. 1 din aceasta lege, contravenţia este definitã ca fapta care prezintã un grad de pericol social mai mic decât infracţiunea, de unde rezulta ca amenda contravenţionalã nu poate depãşi, în mod normal, maximul general al amenzii penale, care, conform dispoziţiilor art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Or, dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , prevãd limite ale amenzii cu mult mai mari decât limitele generale ale amenzii penale.
Totodatã este infrant, în opinia autoarei exceptiei, şi art. 3 din Legea nr. 32/1968, care impune instituirea, prin norma specialã, a unui minim şi a unui maxim al amenzii contravenţionale. Or, aceleaşi dispoziţii din <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 stabilesc, cu titlu de amenda contravenţionalã, cote procentuale progresive, ceea ce poate conduce la amenzi nelimitate.
Autoarea exceptiei de neconstituţionalitate susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care prevãd ca numai prin lege organicã se reglementeazã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În acest sens se face referire la jurisprudenta Curţii Internaţionale a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a extins garanţiile prevãzute la art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului la toate categoriile de "pedepse", deci şi la sancţiunile contravenţionale cu care sunt asimilate, desprinzandu-se concluzia ca şi regimul lor trebuie sa fie reglementat prin lege organicã. Se susţine, în consecinta, ca, în speta, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se putea modifica regimul juridic al contravenţiilor. Aceasta ordonanta a violat doua norme cu valoare de principiu: legalitatea pedepsei şi limitarea pedepsei. De asemenea a fost nesocotit şi un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii. În fine, se mai arata în motivarea exceptiei ca legiuitorul ordinar nu poate introduce în sistemul de drept rãspunderea penalã a persoanei juridice, pe calea rãspunderii contravenţionale, în dispreţul Constituţiei şi al statului de drept.
Întrucât instanta în fata cãreia a fost invocatã excepţia a omis sa îşi exprime opinia asupra acesteia, s-a solicitat completarea în acest sens a încheierii. Cu toate acestea, instanta de judecata nu a comunicat opinia sa nici dupã intervenţiile Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Nici una dintre autoritãţile menţionate nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã.
Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , care prevãd:
"În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã ce depãşeşte primele 60 de zile de întârziere.
În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei.
În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%".
Acest text a mai fost supus controlului de constitutionalitate, şi anume prin Deciziile nr. 157 şi 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999 când Curtea Constituţionalã, cu majoritate de voturi, a statuat ca prevederile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , sunt constituţionale.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textul atacat infrange normele de principiu ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968, s-a reţinut ca "modificarea prin <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale" nu are "nici o interdicţie constituţionalã care sa limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului". Contravenţiile prevãzute de dispoziţiile criticate, fãcând parte din sfera contravenţiilor reglementate prin lege, au un temei legal diferit de cel al contravenţiilor reglementate, potrivit art. 3 din Legea nr. 32/1968, prin hotãrâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritãţilor publice locale.
În legatura cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) s-a reţinut ca textul legal atacat stabileşte contravenţii privind încãlcarea obligaţiei de repatriere a sumelor în valuta, în cadrul mãsurilor de consolidare a regimului valutar şi de intarire a disciplinei financiare, iar "aceasta este o problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intra în domeniul de reglementare al legii organice". Pe de alta parte, "nici dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, nici jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului nu permit concluzia ca regimul juridic al sancţiunilor contravenţionale se confunda în totalitate cu cel al sancţiunilor penale".
Cat priveşte susţinerea ca dispoziţiile criticate nesocotesc "un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii", Curtea retine ca principiul constituţional al proportionalitatii enuntat de art. 49 din legea fundamentalã nu este aplicabil în cauza, deoarece aceste prevederi se referã la exerciţiul unor drepturi şi al unor libertãţi fundamentale, care poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune în anumite cazuri, expres şi limitativ enumerate. Or, nici unul dintre aceste drepturi şi libertãţi fundamentale nu a fost evocat în susţinerea exceptiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. - Timis în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 decembrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
