Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 186 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192^4 alin. (2), art. 206^21 alin. (10) si art. 206^43 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) şi art. 192^7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Marieş Leş Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 97/219/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) şi art. 192^7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Marieş Leş Daniel Gabriel. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (7) şi (8) din Constituţie. În esenţã, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã, pentru încãlcarea regulilor prevãzute de dispoziţiile criticate, i se pot aplica anumite sancţiuni, care pot fi însoţite de mãsura confiscãrii produselor în cauzã. Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, prevederile constituţionale invocate neavând legãturã cu obiectul dedus judecãţii. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) şi art. 192^7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Prin încheiere, instanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) şi art. 192^7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmãtorul conţinut: - Art. 168 alin. (2): "Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã."; - Art. 192^4 alin. (2): "Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice."; - Art. 192^7 alin. (2) şi (3): "(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se considerã a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantitãţile prevãzute în norme. (3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantitãţi superioare limitelor prevãzute în norme şi destinate consumului în România se considerã a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datoreazã acciza în România." Dispoziţiile criticate au fost abrogate prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Prin art. I pct. 148 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, la titlul VII, dupã capitolul I s-a introdus un nou capitol, capitolul I^1 "Regimul accizelor armonizate", alcãtuit din art. 206^2 - 206^69. Curtea constatã cã soluţia legislativã conţinutã de dispoziţiile art. 168 alin. (2) şi de cele ale art. 192^7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost preluatã de dispoziţiile art. 206^21 alin. (10) şi art. 206^43 alin. (3) şi (4), introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, iar cea prevãzutã de dispoziţiile art. 192^4 alin. (2) nu a mai fost preluatã, textul fiind abrogat. Noile texte au urmãtorul conţinut: - Art. 206^21 alin. (10): "Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost perceputã."; - Art. 206^43 alin. (3) şi (4): "(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se considerã a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantitãţile prevãzute în normele metodologice. (4) Produsele achiziţionate şi transportate în cantitãţi superioare limitelor prevãzute în normele metodologice şi destinate consumului în România se considerã a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datoreazã acciza în România." Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 192^4 alin. (2), art. 206^21 alin. (10) şi art. 206^43 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (7) şi (8) - Dreptul de proprietate privatã. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantã în astfel de situaţii, Curtea urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^21 alin. (10) şi art. 206^43 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa constantã, a statuat cã, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite avute în vedere, sã reglementeze condiţiile concrete ale exercitãrii dreptului de proprietate. Curtea constatã cã, în situaţia în care textele de lege criticate prevãd anumite condiţii specifice pentru deţinerea şi comercializarea bunurilor care se încadreazã în categoria produselor accizabile, condiţii ce rãspund necesitãţii îndeplinirii unor obligaţii de ordin fiscal, operatorul economic este obligat sã le respecte. Neîndeplinirea acestor condiţii atrage cu titlu de consecinţã şi caracterul ilicit al deţinerii şi comercializãrii acestor produse, fapt ce justificã aplicarea sancţiunilor prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare, fãrã a se încãlca în acest mod prevederile constituţionale invocate. Mai mult, activitatea economicã nu poate sã se desfãşoare decât cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, astfel cã sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activitãţi sau a unei restrângeri nejustificate a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Marieş Leş Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. 2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^21 alin. (10) şi ale art. 206^43 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
