Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 6.440/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 526D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea a admis excepţia din perspectiva unor critici identice. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 arată că autorul îşi fundamentează criticile pe o pretinsă încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie din perspectiva instituirii competenţei materiale şi teritoriale exclusive a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării. Totodată, autorul arată că i se încalcă şi dreptul prevăzut de art. 52 din Constituţie. Din această perspectivă, critica autorului excepţiei apare ca fiind neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii nu îşi găseşte aplicarea în ceea ce priveşte autorităţile publice însărcinate cu îndeplinirea funcţiilor judiciare, acest principiu statuând cu privire la egalitatea cetăţenilor. Soluţii legislative similare de atribuire a competenţei materiale şi teritoriale exclusive unei singure instanţe se regăsesc şi în alte acte normative, cum ar fi, de exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Aceste soluţii au fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin deciziile nr. 1.415 din 20 octombrie 2011 şi nr. 218 din 13 martie 2012. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că instituirea unei astfel de competenţe este rezultatul opţiunii legiuitorului, fără a aduce atingere principiului egalităţii. Considerentele reţinute cu acel prilej se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel încât se apreciază că excepţia trebuie respinsă. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa civilă nr. 1.324 din 28 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.440/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Florin Efstatiade într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară în care se reţinuse că nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare, potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, dispunându-se clasarea sesizării în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) teza a treia din Legea nr. 317/2004. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prin care se stipulează că "rezoluţia de clasare este definitivă" aduc atingere art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, deoarece actul administrativ reprezentat de rezoluţia de clasare nu poate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ. Dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale, întrucât creează o discriminare între cetăţenii care pot introduce plângeri la curţile de apel în circumscripţia cărora domiciliază şi cei care sunt obligaţi să introducă plângerea împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Se aduce atingere şi accesului liber la justiţie al celor care sunt obligaţi să se adreseze unei instanţe a cărei competenţă este stabilită exclusiv prin lege, în condiţiile în care s-ar putea adresa curţii de apel în circumscripţia căreia domiciliază. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece reglementează aspecte procedurale, şi nu judecarea pe fond a sesizării formulate de petent, instituirea unor reguli procedurale revenind exclusiv legiuitorului. Referitor la încălcarea art. 52 din Constituţie se observă că petentul are posibilitatea de a se adresa autorităţii publice cu o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru continuarea procedurii. Totodată, prevederile legale criticate nu conduc la o restrângere a dreptului petentului de a se adresa autorităţii competente şi instanţei de judecată în măsura în care din conţinutul sesizării se conturează elementele sau indiciile unei abateri disciplinare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, arătând că rezoluţia de clasare se dispune, în etapa iniţială a procedurii disciplinare de efectuare a verificărilor prealabile, de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare sau, la propunerea acestora, de către titularii acţiunii disciplinare. Lipsa unor prevederi care să reglementeze contestarea în instanţă a rezoluţiei de clasare a sesizării este o consecinţă a faptului că sesizarea fie nu îndeplinea anumite condiţii de formă, fie nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare. În aceste condiţii, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti. Legea fundamentală nu cuprinde prevederi prin care să fie stabilite expres căile de atac, stipulând în art. 129 că acestea se exercită "în condiţiile legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu pe care se fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 356 din 24 septembrie 2013 şi nr. 487 din 21 noiembrie 2013. În plus, autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva unei omisiuni de reglementare, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost indicat de autor, îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepţiei, precum şi din circumstanţele cauzei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), precum şi prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins: - Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: [...] b) clasarea sesizării, [...] în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;"; - Art. 47 alin. (5): "Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." 13. Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. [...] (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: [...] b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)". 14. Prevederile art. 47 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (5) fac referire, au următorul cuprins: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: [..] c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii. (4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c)". 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunţată ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege. 17. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească. În această situaţie, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Ca urmare a admiterii excepţiei şi observând că decizia menţionată a fost publicată la un moment ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 19. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor ultime articole în speţă. 20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că acestea reglementează cu privire la rezoluţia de respingere a sesizării care poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Curtea observă că soluţia de respingere a sesizării are o configuraţie juridică distinctă faţă de soluţia de clasare. Astfel, respingerea sesizării, potrivit art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, se dispune prin rezoluţie în cazul în care în urma efectuării cercetării disciplinare se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare. Clasarea, pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 se dispune atunci când, în urma verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare. În cauză, soluţia care s-a dispus este clasarea, astfel încât prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu sunt incidente în soluţionarea acesteia. 21. Prin urmare, având în vedere că textul art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu soluţionarea cauzei, astfel cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 6.440/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de acelaşi autor, în dosarul aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
