Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 185 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi speciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 3 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevãzute în legi speciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.607/2004.
La apelul nominal, se prezintã consilier juridic Alexandra Bejan pentru Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentanta Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 50 din Constituţie, ci doar reglementeazã explicit modul de acordare gratuitã a medicamentelor pentru persoanele cu handicap, precum şi decontarea acestora din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate. De asemenea, menţioneazã cã acordarea de medicamente gratuite în tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizãrii, reglementatã de textul legal criticat, este una dintre mãsurile de protecţie specialã a persoanelor cu handicap, legiuitorul având libertatea, potrivit art. 34 din Constituţie, de a stabili condiţiile acordãrii asistenţei medicale, inclusiv a medicamentelor, în funcţie de resursele financiare disponibile în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate. În sfârşit, aminteşte cã nici textul constituţional invocat şi nici altã dispoziţie din Legea fundamentalã nu prevede pentru nici o categorie de cetãţeni dreptul la asistenţã medicalã şi medicamente în mod gratuit.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat, care stabileşte condiţiile în care se acordã în mod gratuit medicamentele pentru veteranii de rãzboi, vãduvele lor şi persoanele cu handicap, nu contravine dispoziţiilor art. 50 din Constituţie. De asemenea, menţioneazã cã dreptul la protecţie socialã nu este un drept absolut.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.607/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevãzute în legi speciale, excepţie ridicatã de instanţã, din oficiu, cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 2.059/CA din 9 septembrie 2004, pronunţatã de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6.375/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa susţine cã prevederile <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 contravin dispoziţiilor art. 50 din Constituţie. Astfel, aratã cã textul de lege criticat abrogã implicit <>art. 19 lit. k) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, întrucât limiteazã dreptul conferit prin aceastã ultimã reglementare la gratuitatea medicamentelor prescrise persoanelor cu handicap. În acest sens, aminteşte faptul cã <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 condiţioneazã acordarea în mod gratuit a medicamentelor de cuprinderea acestora în lista cu denumirile comune internaţionale ale medicamentelor, precum şi de veniturile persoanelor beneficiare. Consecinţa este, în opinia instanţei, cã aceste persoane nu îşi mai pot exercita dreptul la medicamente gratuite.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, potrivit cãrora sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute de art. 4 lit. b) se suportã din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, gestionat de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate prin casele de asigurãri de sãnãtate, în limita prevederilor bugetare cu aceastã destinaţie şi în condiţiile prevãzute de legislaţia care reglementeazã organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. În speţã, statul asigurã protecţia persoanelor cu handicap, în condiţiile şi cu limitele prevãzute de lege, cu suportarea acestor cheltuieli din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, îndeplinindu-şi astfel obligaţia stabilitã de art. 50 din Constituţie.
Guvernul apreciazã, de asemenea, cã excepţia este neîntemeiatã, "fiind infirmatã chiar de textul legal criticat, întrucât conţine dispoziţii care asigurã concretizarea prevederilor, cu caracter principial, din cuprinsul art. 50 din Constituţie [...]". De asemenea, aratã cã acordarea de medicamente gratuite, în tratament ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizãrii, reglementatã de textul de lege criticat, este una dintre mãsurile de protecţie specialã a persoanelor cu handicap, legiuitorul fiind în drept, potrivit art. 34 din Constituţie, sã stabileascã, în funcţie de resursele financiare existente în diferite etape, condiţiile acordãrii asistenţei medicale, inclusiv a medicamentelor. În sfârşit, menţioneazã cã nici o prevedere constituţionalã nu consacrã dreptul de a beneficia în mod gratuit de medicamente.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 sunt constituţionale şi cã duc la îndeplinire dispoziţiile constituţionale referitoare la necesitatea asigurãrii de cãtre stat a unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament a persoanei cu handicap, în vederea participãrii efective a acestei categorii de persoane în viaţa comunitãţii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevãzute în legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 783/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002. Textul de lege criticat a fost modificat şi prin <>art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2004 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, având în prezent urmãtoarea redactare: "Persoanele prevãzute la art. 2 lit. b) şi e) beneficiazã şi de urmãtoarele drepturi: [...]
b) medicamente gratuite atât în tratament ambulatoriu, prevãzute în «Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiazã asiguraţii pe bazã de prescripţie medicalã, cu sau fãrã contribuţie personalã», cât şi pe timpul spitalizãrii, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de legile speciale prin care li se stabileşte aceastã calitate, precum şi cele provenite din pensii;". În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ invocã dispoziţiile art. 50 din Constituţie, potrivit cãrora "Persoanele cu handicap se bucurã de protecţie specialã. Statul asigurã realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor şi tutorilor".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea protecţiei speciale a persoanelor cu handicap, obligaţie prevãzutã de art. 50 din Constituţie. Astfel, prevederile <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 stabilesc dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia, alãturi de alte categorii de persoane prevãzute în legi speciale, de medicamente gratuite atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizãrii.
Curtea reţine însã cã acest drept nu poate fi absolut şi acordat fãrã nici o condiţie, respectiv sã vizeze orice fel de medicamente. De aceea, textul de lege criticat precizeazã cã medicamentele ce se acordã gratuit trebuie sã fie prevãzute în "Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiazã asiguraţii pe bazã de prescripţie medicalã, cu sau fãrã contribuţie personalã", precum şi faptul cã aceste medicamente se acordã în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. De asemenea, textul impune şi condiţia ca beneficiarii sã nu realizeze "alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de legile speciale prin care li se stabileşte aceastã calitate, precum şi cele provenite din pensii". Aceastã din urmã condiţie asigurã ca protecţia statului sã fie acordatã doar acelor persoane care într-adevãr au nevoie de aceastã protecţie.
În sfârşit, Curtea observã cã nici textul constituţional invocat şi nici altã dispoziţie din Legea fundamentalã nu consacrã, pentru vreo categorie de cetãţeni, dreptul la asistenţã medicalã, medicamente şi proteze gratuite. Eventualele neconcordanţe, semnalate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, între dispoziţiile legale criticate şi prevederile altor acte normative nu constituie probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii ce revin competenţei instanţei de judecatã.
În consecinţã, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevãzute în legi speciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.607/2004.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
