Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 185 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 16 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Deaconu în Dosarul nr. 12.188/ 318/2009 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 12.188/318/2009, Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Nicolae Deaconu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã încalcã principiul egalitãţii în faţa legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu între creditor şi debitor, oferind posibilitatea debitorului de a obţine o încheiere de suspendare irevocabilã, dar neoferind posibilitatea şi creditorului de a se adresa instanţei de recurs, fiind astfel încãlcat şi dreptul persoanei de a se adresa justiţiei. Tot art. 403 alin. 4 încalcã şi dreptul la apãrare, deoarece încheierea pronunţatã se dã fãrã citarea pãrţilor, astfel încât creditorul nu are posibilitatea sã îşi formuleze niciun fel de apãrare. În opinia autorului, art. 403 alin. 1 înfrânge dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece îi oferã posibilitatea creditorului de a solicita suspendarea executãrii prin intermediul unei încheieri, fãrã a stabili mai întâi dacã executarea este sau nu legalã, fiind astfel favorizat debitorul care obţine o suspendare fãrã a stabili prin lege care ar fi criteriile în baza cãrora se poate adopta o astfel de mãsurã.
Judecãtoria Târgu Jiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel. [...]
În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea a statuat prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, cã prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu conţin prevederi care sã contravinã dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Textul de lege nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminãri.
Referitor la cuantumul rezonabil al cauţiunii care sã asigure acoperirea eventualului prejudiciu suferit de creditor, judecãtorul este ţinut sã respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusã recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, creditorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale garantãrii dreptului sãu de proprietate.
Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã - raportate la prevederile art. 16, ale art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, prin Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate prevãd posibilitatea ca preşedintele instanţei sã dispunã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecã potrivit regulilor de procedurã din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o mãsurã vremelnicã, în scopul pãstrãrii unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Împrejurarea cã împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de naturã sã înfrângã dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea cãilor de atac şi la înfãptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice, iar, pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 24 din Legea fundamentalã, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, cã aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executãrii silite - urgenţã care nu îngãduie întârzieri generate de exercitarea vreunei cãi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar, pe de altã parte, faptul cã mãsura provizorie dispusã de preşedintele instanţei nu îl prejudiciazã pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apãrat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menitã sã acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executãrii silite.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Deaconu în Dosarul nr. 12.188/318/2009 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
