Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 184 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , precum si a dispozitiilor art. 45 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 11 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ale <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 45 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Vlad Opran în Dosarul nr. 2.529/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã a mai invocat aceastã excepţie în aceeaşi cauzã faţã de alte texte constituţionale, Curtea soluţionând aceastã excepţie prin <>Decizia nr. 34/2003 . În cauza de faţã excepţia invocatã este motivatã pe încãlcarea altor texte constituţionale. De aceea solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra acestei excepţii în raport cu textele constituţionale nou-invocate. Autorul excepţiei aratã cã nu a solicitat Curţii Constituţionale sã modifice <>Legea nr. 10/2001 , ci sã elimine înţelesul contrar Constituţiei al textului criticat. De asemenea solicitã sã se constate coliziunea între sintagma "fãrã nici o despãgubire" din <>art. 7 al Legii nr. 187/1945 şi textele Constituţiei în vigoare. În susţinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã aspectele invocate de autorul acesteia se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.529/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ale <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 45 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã.
Excepţia a fost ridicatã de Vlad Opran.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã "legile fondului funciar" încalcã dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Constituţie, republicatã, raportate la urmãtoarele acte internaţionale:
- art. 69 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitãţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altã parte, ratificat prin <>Legea nr. 20/1993 ;
- <>art. 3 din Legea nr. 64/1993 pentru aderarea României la Statutul Consiliului Europei;
- art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale;
- art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În opinia autorului excepţiei, textele criticate contravin acestor acte internaţionale, întrucât statul român nu acordã o indemnizaţie celor care au avut mai mult de 10 ha de pãdure, iar reglementarea legalã nu prevede nimic în privinţa reparaţiilor cuvenite.
Autorul excepţiei mai susţine cã prin reglementarea datã de <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este "interzis accesul la beneficiul <>Legii nr. 10/2001 ". Şi, în fine, aratã cã textele criticate încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3), precum şi pe cele ale art. 41 din Constituţie, deoarece suprafeţele ce depãşesc 10 ha rãmân în proprietatea statului fãrã ca proprietarului sã i se acorde despãgubiri pentru diferenţa nerestituitã, ceea ce în opinia sa reprezintã "o expropriere".
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este inadmisibilã, întrucât a mai fost ridicatã de acelaşi autor în aceeaşi cauzã, dar într-o altã cale de atac, or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, partea care a invocat aceeaşi excepţie în aceeaşi cauzã nu o mai poate reitera, fiind contrar principiului puterii lucrului judecat.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 şi ale <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 , Guvernul aratã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât soluţia de restituire a unor astfel de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului în care sunt reparate injustiţiile şi abuzurile sãvârşite în trecut cu privire la proprietatea funciarã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere preluate de stat în mod abuziv, înainte de anul 1989, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicatã. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (1) din Constituţie, republicatã, raportate la art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale menţionate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, ale <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, precum şi dispoziţiile <>art. 45 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, texte care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 : "Nu intrã sub incidenţa prezentei legi terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, şi prin <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 .";
- <>Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 : "Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa de un hectar de proprietar deposedat şi cea avutã în proprietate, dar nu mai mult de 10 ha de proprietar deposedat, persoanelor fizice sau, dupã caz, moştenitorilor care au formulat cereri conform <>art. 45 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se face de regulã pe vechile amplasamente.";
- <>Art. 45 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 : "Persoanele fizice sau, dupã caz, moştenitorii acestora, ale cãror terenuri cu vegetaţie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãrişuri, pãşuni şi fâneţe împãdurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã aceastã excepţie a fost ridicatã de acelaşi autor în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, invocând în susţinere încãlcarea prevederilor art. 1, 11, 16, 20 şi 21 din Constituţie. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra acestei excepţii prin <>Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu <>Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, a statuat cã aceleaşi pãrţi şi pentru aceleaşi motive nu pot reitera excepţia de neconstituţionalitate, întrucât s-ar încãlca autoritatea lucrului judecat. Dar într-un alt proces excepţia poate fi reiteratã, dându-se astfel posibilitatea reanalizãrii de cãtre Curtea Constituţionalã a aceleiaşi probleme de neconstituţionalitate, ca urmare a invocãrii unor temeiuri noi ori a intervenirii altor elemente noi, care sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Curtea observã cã excepţia privind aceste dispoziţii legale a fost ridicatã într-o altã cale de atac, autorul excepţiei invocând şi alte texte constituţionale. De aceea Curtea va proceda la examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulatã în prezenta cauzã.
Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie, republicatã, a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
De asemenea, mai este invocatã şi încãlcarea unor prevederi din mai multe acte internaţionale.
Analizând excepţia în raport de noile motive de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, şi prin <>Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, statuând cã acest text este constituţional.
În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
Atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în cauza prezentã, neexistând temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie.
Analizând criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, Curtea constatã cã aspectul invocat de autorul excepţiei, în sensul cã, prin limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi prin excluderea foştilor proprietari ai acestora de la plata despãgubirilor potrivit <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 , se realizeazã în fapt o "expropriere" a acestei categorii de proprietari, se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemã de contencios constituţional.
Autorul excepţiei criticã de asemenea dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pe motiv cã ele ar contraveni dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, republicatã.
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat urmãtoarele: "Chiar dacã naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii.
Aşa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplicã numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate."
Considerentele din aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri pentru o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Curtea constatã de asemenea cã nu poate fi primitã nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia textele legale criticate încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicatã, deoarece aceste texte nu încalcã valorile supreme ale statului român. Legiuitorul a urmãrit tocmai repararea unor abuzuri şi nedreptãţi din regimul trecut, legiferând reconstituirea unor drepturi, cum a fost şi cazul reglementãrilor criticate de autorul excepţiei.
Şi, în sfârşit, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea unor dispoziţii din tratatele internaţionale invocate de autorul excepţiei, cu raportare la prevederile art. 11 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã prevederile criticate sunt în concordanţã cu acestea. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis, în jurisprudenţa sa, cã statele contractante sunt îndrituite sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ale <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 45 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Vlad Opran în Dosarul nr. 2.529/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
