Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 184 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a), art. 206^51 alin. (1), art. 212 alin. (1) si art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ursus Breweries" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.035/211/2007, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ursus Breweries" - S.A. din Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt neconstituţionale, deoarece creeazã o discriminare între operatorii economici din perspectiva plãţii accizelor datorate. Astfel, dacã pentru produsele accizabile provenite din producţia internã plata accizei se face pânã în ziua de 25 a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã, pentru produsele provenite din spaţiul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare celei în care au fost recepţionate produsele. În continuare aratã cã dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã sunt neconstituţionale, deoarece creeazã posibilitatea sancţionãrii contravenţionale a operatorului economic "oricând pe parcursul termenului de prescripţie a rãspunderii contravenţionale", precum şi a aplicãrii mãsurii complementare a confiscãrii mãrfii sau a contravalorii acesteia. Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 185^1 alin. (3) şi cele ale art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte aceste texte de lege este inadmisibilã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se aratã cã acestea au fost modificate în substanţa lor prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, soluţia legislativã nefiind preluatã. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte acest text de lege este, de asemenea, inadmisibilã. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aratã cã aceasta este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Prin încheiere, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmãtorul conţinut: - Art. 185^1 alin. (3): "Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni exigibilã la momentul recepţionãrii produselor." - Art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de platã a accizelor este pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã." (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de platã a accizelor este: a) în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrãtoare imediat urmãtoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile."; - Art. 212 alin. (1) şi (2): "(1) Pentru produsele provenite din producţia internã, accizele se plãtesc la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã. (2) Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare celei în care au fost recepţionate produsele sau la momentul înregistrãrii declaraţiei vamale de import, dupã caz." Dispoziţiile art. 185^1 alin. (3) şi art. 193 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) au fost abrogate prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Dispoziţiile art. 212 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost modificate prin art. I pct. 149 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009. Soluţia legislativã conţinutã de dispoziţiile art. 193 alin. (1) a fost preluatã, în esenţã, în art. 206^51 alin. (1), iar soluţia legislativã conţinutã de dispoziţiile art. 212 alin. (2) a fost preluatã, în esenţã, în art. 213. Celelalte soluţii legislative criticate nu au fost preluate în noua reglementare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a), art. 212 alin. (1), art. 206^51 alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Dupã modificarea survenitã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, textele care au preluat soluţia legislativã au urmãtorul conţinut: - Art. 206^51 alin. (1): "Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de platã a accizelor este pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de platã."; - Art. 213: "(1) Pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare celei în care au fost recepţionate produsele. (2) Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrãrii declaraţiei vamale de import." Dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã au urmãtorul cuprins: - Art. 220 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: a) deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 45 - Libertatea economicã şi art. 135 - Economia. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantã în astfel de situaţii, Curtea urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^51 alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cãreia se creeazã o discriminare între operatorii economici din perspectiva plãţii accizelor datorate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, potrivit dispoziţiilor criticate, termenul de platã a accizelor diferã dupã cum acestea provin din teritoriul comunitar sau din operaţiuni de import, fãrã însã a fi încãlcat principiul egalitãţii în materie fiscalã. Diferenţa impusã de textul de lege criticat este motivatã de existenţa unui motiv obiectiv, acela al provenienţei produsului accizabil, textul criticat aplicându-se deopotrivã tuturor operatorilor economici care comercializeazã produse accizabile. 3. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã art. 220, în integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, şi Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reţinut cã proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã", ceea ce presupune, per a contrario, cã poate fi confiscatã averea dobânditã în mod ilicit şi deci este posibilã instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu art. 220 alin. (1) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) şi art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ursus Breweries" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. 2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^51 alin. (1) şi art. 213 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
