Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 183 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 si ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si ale art. 9 alin. (1) lit. b) si c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) si (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 si ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale <>art. 282 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, ale <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale <>art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Andrei Victor şi Societatea Comercialã "Visairi" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde Andrei Victor, în nume personal şi ca reprezentant al Societãţii Comerciale "Visairi" - S.R.L. din Iaşi, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Având cuvântul, Andrei Victor solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate îngrãdesc libertatea profesiei şi contravin principiului aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, încãlcând astfel prevederile Constituţiei şi ale Cartei sociale europene. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 , întrucât nu mai sunt în vigoare, şi ale art. 54, deoarece se solicitã completarea acestora. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii, considerã cã aceasta este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.259/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale <>art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale <>art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia a fost ridicatã de Andrei Victor şi Societatea Comercialã "Visairi" - S.R.L. din Iaşi în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotãrâri a Consiliului Local al Municipiului Iaşi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit stabilirea unor taxe cu încãlcarea normelor constituţionale. De asemenea, susţin cã reglementarea asociaţiilor profesionale de tipul Camerelor Taximetriştilor este de naturã sã prejudicieze apãrarea intereselor sociale şi profesionale ale taximetriştilor şi cã ar trebui sã se instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a participa la stabilirea numãrului de autorizaţii, la stabilirea culorii autovehiculelor şi la elaborarea actelor normative locale. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 este inadmisibilã, deoarece acestea nu mai sunt în vigoare. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, considerã cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile prevederilor art. 268 şi ale <>art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, ale <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale <>art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. Dispoziţiile art. 268 şi ale <>art. 282 din Legea nr. 571/2003 codul fiscal au fost completate prin <>Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, având în prezent urmãtorul conţinut: - Art. 268 - Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfãşura o activitate economicã şi a altor autorizaţii similare: "(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfãşurarea unei activitãţi economice este stabilitã de cãtre consiliul local în sumã de pânã la 100.000 lei, în mediul rural, şi de pânã la 500.000 lei, în mediul urban. (1^1) Autorizaţiile prevãzute la alin. (1) se vizeazã anual, pânã la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul urmãtor. Taxa de vizã reprezintã 50% din cuantumul taxei prevãzute la alin. (1). (2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de pânã la 120.000 lei. (3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de cãtre consiliul local şi este de pânã la 200.000 lei. (4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producãtor se stabileşte de cãtre consiliile locale şi este de pânã la 500.000 lei. (5) Comercianţii a cãror activitate se desfãşoarã potrivit Clasificãrii activitãţilor din economia naţionalã - CAEN, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 656/1997 , cu modificãrile ulterioare, în clasa 5530 - restaurante şi 5540 - baruri, datoreazã bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, dupã caz, în a cãrui razã administrativ teritorialã se aflã amplasatã unitatea sau standul de comercializare, o taxã pentru eliberarea/vizarea anualã a autorizaţiei privind desfãşurarea activitãţii de alimentaţie publicã, stabilitã de cãtre consiliile locale în sumã de pânã la 3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, aceastã taxã se stabileşte de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cãrui razã teritorialã se aflã amplasatã unitatea sau standul de comercializare. (6) Autorizaţia privind desfãşurarea activitãţii de alimentaţie publicã, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, se emite de cãtre primarul în a cãrui razã de competenţã se aflã amplasatã unitatea sau standul de comercializare."; - Art. 282 - taxe speciale: "(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot adopta taxe speciale. (2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. (3) Taxele speciale se încaseazã numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiazã de serviciile oferite de instituţia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sã efectueze prestaţii ce intrã în sfera de activitate a acestui tip de serviciu. (4) Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilitãţilor publice (gaze naturale, apã, energie electricã), pentru existenţa pe domeniul public/privat al unitãţilor administrativ-teritoriale a reţelelor de apã, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale." <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, a fost abrogatã prin <>Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, însã dispoziţiile art. 26 din ordonanţã au fost preluate de cele ale art. 30 din lege. Prin urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, având urmãtorul conţinut: - Art. 30 - taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale: "(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, aprobã taxe speciale. (2) Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizeazã integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii. (3) Prin regulamentul aprobat de autoritãţile deliberative se vor stabili domeniile de activitate şi condiţiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective. (4) Hotãrârile luate de autoritãţile deliberative, în legãturã cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice plãtitoare, vor fi afişate la sediul acestora şi publicate pe pagina de internet sau în presã. (5) Împotriva acestor hotãrâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. Dupã expirarea acestui termen, autoritatea deliberativã care a adoptat hotãrârea se întruneşte şi delibereazã asupra contestaţiilor primite. (6) Taxele speciale se încaseazã numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. (7) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încaseazã într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate, iar contul de execuţie al acestora se aprobã de autoritãţile deliberative. Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54 şi ale <>art. 66 din Legea nr. 38/2003 au fost modificate prin <>Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Ca urmare a acestei modificãri, dispoziţiile art. 13 lit. h) au devenit cele ale art. 13 lit. i), Curtea urmând a se pronunţa asupra acestora din urmã. Totodatã, prin aceeaşi lege, dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 au fost abrogate. Astfel, dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 38/2003 au în prezent urmãtorul cuprins: - Art. 9 alin. (1) lit. b) şi c): "Autorizaţia de transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim de închiriere se elibereazã de autoritatea de autorizare din cadrul primãriei localitãţii sau primãriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorialã în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, dupã caz, pe baza unei documentaţii care trebuie sã conţinã urmãtoarele: [...] b) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerţului ca transportator, respectiv persoanã fizicã autorizatã, asociaţie familialã autorizatã sau persoanã juridicã, dupã caz; c) dovada îndeplinirii condiţiei de capacitate profesionalã, respectiv: 1. copie de pe certificatul de competenţã profesionalã a persoanei desemnate, definitã în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 102/2006 , cu modificãrile ulterioare, pentru transportatorul persoanã juridicã sau asociaţie familialã; 2. copie de pe atestatul profesional al taximetristului care este transportator persoanã fizicã autorizatã."; - Art. 13 lit. i) [fosta lit. h)]: "În cadrul atribuţiilor de coordonare a activitãţilor privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, autoritãţile administraţiei publice locale sau ale municipiului Bucureşti, dupã caz, emit reglementãri referitoare la: [...] i) taxele şi impozitele locale ce se impun;"; - Art. 14 alin. (3): "Numãrul maxim de autorizaţii taxi care pot fi atribuite pentru o perioadã datã se poate stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum şi în urma consultãrii asociaţiilor profesionale reprezentative."; - Art. 15: "(1) Activitatea de dispecerat taxi poate fi executatã numai pe raza localitãţii de autorizare de cãtre orice persoanã juridicã, denumitã în continuare dispecerat, autorizatã de autoritatea de autorizare, în condiţiile prezentei legi. (2) Autorizaţia de dispecerat taxi se poate obţine pe baza depunerii urmãtoarei documentaţii: a) copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comerţului; b) declaraţie pe propria rãspundere a persoanei desemnate sã administreze, conform cãreia dispeceratul deţine baza tehnicã necesarã, staţia de emisie-recepţie, frecvenţa radio protejatã, personalul autorizat şi spaţiile necesare; c) copie de pe certificatul de operator radiotelefonist al angajaţilor dispeceratului taxi, eliberat de autoritatea în domeniul comunicaţiilor; d) copie de pe licenţa de utilizare a frecvenţelor radioelectrice, eliberatã de autoritatea în domeniu. (3) Autorizaţia de dispecerat taxi se elibereazã pentru o perioadã de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii la cerere pe perioade de 5 ani în aceleaşi condiţii ca la emitere, şi este valabilã numai pe raza administrativ-teritorialã a autoritãţii de autorizare. (4) Activitatea de dispecerat se desfãşoarã pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizaţi care desfãşoarã servicii de transport în regim de taxi, în aceeaşi localitate de autorizare. (5) Transportatorii autorizaţi care executã servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condiţiile prezentei legi, pe bazã de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiţii nediscriminatorii. (6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizaţi, care îşi desfãşoarã activitatea într-o localitate, cu excepţia localitãţilor unde s-au atribuit mai puţin de 100 de autorizaţii taxi, unde serviciul este opţional. (7) În cazurile exceptate prevãzute la alin. (6), taxiurile vor fi dotate cu telefoane mobile, pentru preluarea comenzilor de la clienţi. Aceste taxiuri vor avea afişat în exterior numãrul de telefon sau alte modalitãţi de apelare. (8) Contractele de dispecerat taxi încheiate cu transportatorii autorizaţi trebuie sã conţinã prevederi privind obligaţiile pãrţilor de a respecta reglementãrile privind calitatea şi legalitatea serviciului prestat, precum şi tarifele de distanţã convenite a fi utilizate. (9) Taxiurile deservite de un dispecerat pot realiza serviciul de transport utilizând tarife unice sau tarife diferenţiate pe categorii de autovehicule, astfel cum este prevãzut în contractul de dispecerizare. (10) Dispeceratul poate pune la dispoziţia transportatorilor autorizaţi pe care îi deserveşte staţii radio de emisie-recepţie pentru dotarea taxiurilor, pe bazã de contract de închiriere, încheiat în condiţii nediscriminatorii."; - Art. 26 alin. (3) lit. b): "Pentru a susţine testul-grilã conducãtorul auto trebuie sã prezinte la agenţia Autoritãţii Rutiere Române - ARR urmãtoarele documente: [...] b) dovada plãţii în contul agenţiei Autoritãţii Rutiere Române - ARR a taxei privind testarea."; - Art. 28 alin. (1) şi (2): "(1) Certificatul de atestare a pregãtirii profesionale se elibereazã pentru o perioadã nedeterminatã, cu viza obligatorie la 5 ani, acordatã în urma susţinerii testului-grilã, în condiţiile prevederilor art. 26 alin. (4). (2) Certificatul de atestare a pregãtirii profesionale este valabil în condiţiile în care este vizat la termen şi conducãtorul auto face dovada cã este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru transportul public de persoane şi deţine permis de conducere corespunzãtor."; - Art. 31 alin. (3): "Pentru personalizarea autovehiculului taxi în trafic, caroseria acestuia, în totalitate sau cel puţin începând cu partea de deasupra benzii duble tip şah, va avea culoarea galbenã, dacã prin hotãrâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu s-a stabilit o altã culoare, cu consultarea asociaţiilor."; - Art. 37 alin. (1) lit. d): "Pe toatã durata activitãţii taxiurile pot fi supuse controlului în ceea ce priveşte respectarea prevederilor prezentei legi de cãtre reprezentanţii organelor de control autorizate, respectiv: [_] d) Autoritatea Rutierã Românã - ARR, prin reprezentanţele teritoriale."; - Art. 54: "(1) Reprezentarea şi protecţia intereselor profesionale ale transportatorilor autorizaţi, dispecerilor taxi şi ale taximetriştilor se realizeazã prin camerele taximetriştilor şi celelalte asociaţii profesionale reprezentative, constituite conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 , denumite în continuare asociaţii reprezentative. (2) Asociaţiile reprezentative asigurã reprezentarea intereselor profesionale ale membrilor în relaţiile cu autoritãţile administraţiei publice, cu alte autoritãţi şi cu organisme interne şi internaţionale. (3) Asociaţiile reprezentative participã, cu caracter consultativ, la întocmirea de cãtre autoritãţile administraţiei publice a reglementãrilor de organizare a serviciului de transport în regim de taxi. (4) O asociaţie profesionalã din domeniul taximetriei este consideratã reprezentativã dacã îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii: a) este constituitã în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 ; b) are ca membri transportatori autorizaţi, dispecerate taxi şi taximetrişti, astfel cum au fost definiţi în prezenta lege, care reprezintã minimum 10% din totalul celor existenţi în evidenţele statistice la nivel naţional; c) are filiale judeţene, persoane juridice, constituite conform prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 , înfiinţate în cel puţin 50% din judeţele ţãrii, precum şi în municipiul Bucureşti; d) deţine o hotãrâre definitivã şi irevocabilã a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte reprezentativitatea. (5) În cazurile în care o asociaţie profesionalã reprezentativã trimite autoritãţii de autorizare sau altor autoritãţi competente o sesizare privind abaterile de la conduita profesionalã a unei persoane care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul transportului în regim de taxi, acestea sunt obligate sã analizeze cazul respectiv, cu consultarea obligatorie a pãrţilor, şi sã ia mãsurile care se impun, notificând aceasta şi asociaţiei reprezentative."; - Art. 66: "Autoritatea administraţiei publice locale sau filiala judeţeanã a Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor are obligaţia ca, în maximum 5 zile de la primirea sesizãrii clientului, conform art. 52 alin. (4) lit. g) sau art. 54 alin. (5), ori de la primirea sesizãrii asociaţiei reprezentative, conform art. 54 alin. (5), sã analizeze, sã ia mãsurile ce se impun sau, dupã caz, sã sesizeze autoritãţile competente prevãzute la art. 37 alin. (1), dupã caz, pentru ca acestea sã aplice mãsurile ce se impun în termen de maximum 30 de zile de la primirea sesizãrii, termen în care clientul sau asociaţia va primi rãspunsul cuvenit." Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 9, 11, 16, 20, 41, 42, 43, 45, 47, 53, ale art. 56 alin. (2) şi (3) şi ale art. 139 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 , Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, aşadar anterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 22 octombrie 2007. Ţinând cont de prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea se pronunţã numai asupra dispoziţiilor din legi sau ordonanţe "în vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Referitor la dispoziţiile <>art. 54 din Legea nr. 38/2003 , Curtea constatã cã autorii excepţiei solicitã, în realitate, completarea acestora cu prevederea potrivit cãreia reprezentarea şi protecţia intereselor profesionale ale transportatorilor autorizaţi, dispecerilor taxi şi ale taximetriştilor sã se realizeze şi prin "sindicatele şi patronatele care participã la negocierile colective în ramura transporturilor", or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a le putea modifica sau completa. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 din Legea nr. 38/2003 , astfel cum a fost formulatã, urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. II. Cu privire la dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 38/2003 , Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii acestora - raportate la prevederile <>art. 45, 47 şi 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 796/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã activitatea de transport în regim de taxi reprezintã, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinatã a completa activitatea de transport public organizatã la nivelul autoritãţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implicã, astfel cã limitarea, prin lege, a numãrului de autorizaţii taxi este pe deplin justificatã în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertãţi. Competenţa de atribuire a autorizaţiilor taxi revine în mod firesc autoritãţilor locale, acestea fiind singurele în mãsurã a aprecia, prin studii de specialitate, necesitãţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane. De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeaşi manierã prestarea oricãrei activitãţi care implicã interesul public, cum este, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc., fãrã a leza principiul economiei de piaţã şi al liberei concurenţe. Acesta este şi sensul prevederilor constituţionale ale art. 45, potrivit cãrora accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. În concluzie, Curtea a constatat cã dimensionarea activitãţii de taximetrie se realizeazã prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar competenţa de atribuire în concret revine autoritãţilor locale, care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piaţã (utilizând deci instrumentul cererii şi al ofertei) şi cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea unui numãr de autorizaţii care sã depãşeascã raportul de 4 autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea constatã cã principala criticã de neconstituţionalitate adusã acestora constã în instituirea taxei pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfãşura o activitate economicã şi a altor autorizaţii similare şi a unor taxe speciale, în speţã pentru desfãşurarea activitãţii de taximetrie, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcã o serie de dispoziţii din Legea fundamentalã. Curtea constatã cã dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora cetãţenii au obligaţia sã contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe. Totodatã, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene "în limitele şi în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale rezultã dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului, evident cu respectarea celorlalte principii şi prevederi constituţionale. În cazul de faţã, taxele au fost instituie fãrã a se crea discriminãri de naturã sã încalce prevederile art. 16 din Constituţie. De asemenea, Curtea reţine cã susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 45 din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi la libera iniţiativã se realizeazã "în condiţiile legii". Referitor la susţinerea autorilor excepţiei potrivit cãreia ar trebui sã se instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a participa la stabilirea numãrului de autorizaţii, la stabilirea culorii autovehiculelor şi la elaborarea actelor normative locale, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a le putea modifica sau completa. Având în vedere acestea, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu contravin nici celorlalte prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 54 şi ale <>art. 62 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Andrei Victor şi Societatea Comercialã "Visairi" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale <>art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale <>art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d) şi ale <>art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
