Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 183 din 2 aprilie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 444 din 19 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltn - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Cătălin Marian Ghiţă în Dosarul nr. 3.072/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.597D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.072/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Cătălin Marian Ghiţă cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect despăgubiri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată este neconstituţională, întrucât aduce atingere art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, autorul susţine că legiuitorul poate aprecia în funcţie de interesul comunităţii măsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate, dar acestea trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale ale individului.
Arată că, în interpretarea Curţii de la Strasbourg, noţiunea de "bun" înglobează orice interes patrimonial. Astfel, pe linia acestui raţionament, arată că un interes patrimonial intră sub protecţia Convenţiei atunci când titularul său are un drept de despăgubiri împotriva statului, chiar dacă acest drept este "instaurat sub o formă foarte vagă", dar normele conferă "în mod indubitabil o bază legală unei obligaţii ce revenea statului". Mai mult, protecţia Convenţiei se extinde şi asupra valorilor patrimoniale care dau subiectului de drept cel puţin o speranţă legitimă de a obţine folosinţa efectivă a unui drept de proprietate. Face referire la hotărârile din 22 iunie 2004 şi 28 septembrie 2004 pronunţate în cauzele Broniowski împotriva Poloniei şi Kopecky împotriva Slovaciei.
Mai susţine că, în privinţa bunurilor preluate de stat în perioada comunistă, art. 44 din Constituţie nu garantează prin el însuşi restituirea acestora. Totuşi, odată adoptate, legile reparatorii - în mod evident - trebuie să fie conforme cu Constituţia. Abundenţa actelor normative în materie, emiterea lor succesivă în timp şi tardivă, din punct de vedere al importanţei problemei reglementate, caracterul parţial şi contradictoriu al soluţiilor legislative în materia restituirii proprietăţilor (în natură sau prin echivalent) a creat o problemă de sistem, ce poate fi cu greu calificată ca neconstituţională în contextul nostru constituţional şi legislativ, dar excelent sesizată de Curtea de la Strasbourg ca afectând dreptul de proprietate ocrotit de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie. În acest sens, menţionează Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României.
Autorul arată că cele stabilite în Cauza Păduraru împotriva României sunt valabile şi în ce priveşte domeniul de aplicare al art. 44 din Constituţie la dispoziţiile art. I din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea art. 1 din Primul Protocol la Convenţie şi prin faptul că, deşi Legea nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001, acordă persoanelor îndreptăţite la restituire dreptul de a primi o despăgubire, nu s-a reuşit să se acorde în mod efectiv aceste despăgubiri (Hotărârea din 16 februarie 2006 pronunţată în Cauza Porţeanu împotriva României).
Mai mult, semnalând o neconcordanţă a acestei noi legislaţii cu Convenţia, Curtea a constatat că aceasta nu ia în considerare prejudiciul suferit de către persoanele care au fost private de bunurile lor, înainte de intrarea în vigoare a legii, din cauza absenţei îndelungate a oricărei despăgubiri. Această menţiune din hotărâre poate fi un serios temei pentru a constata, pe plan intern, neconcordanţa aceleiaşi reglementări cu art. 44 din Constituţie.
Autorul excepţiei mai susţine că, iniţial, sistarea emiterii titlurilor de despăgubire s-a făcut prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 până în septembrie 2012, iar ulterior, prin adoptarea art. I din Legea nr. 117/2012, până la 15 mai 2013, acest lucru conducând la neacordarea pe o perioadă îndelungată, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, a oricărei despăgubiri, aspect ce poate fi un serios temei pentru a constata, pe plan intern, neconcordanţa acestei reglementări cu art. 44 din Constituţie.
În consecinţă, autorul susţine că această insecuritate juridică reprezentată de adoptarea actelor legislative succesive de prelungire a suspendării şi aplicării Legii nr. 247/2005 sunt în contradicţie cu art. 1 din Primul Protocol la Convenţie şi, pe cale de consecinţă, şi cu art. 44 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţia legală criticată este constituţională, ordonanţa de urgenţă fiind emisă datorită situaţiilor ce impun intervenţia de urgenţă, precum şi pentru preîntâmpinarea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti de obligare la plata unor despăgubiri pentru care nu mai există un mecanism legal de despăgubire. De asemenea, ordonanţa de urgenţă criticată reprezintă o suspendare temporară în raport cu situaţia determinată de contextul economic actual reprezentat de constrângerile bugetare şi de riscul imposibilităţii menţinerii echilibrului bugetar. De asemenea, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 723 din 5 iulie 2012.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la deciziile nr. 760 din 20 septembrie 2012 şi nr. 802 din 27 septembrie 2012, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, consideră că şi în cazul de faţă sunt aplicabile considerentele reţinute în deciziile respective.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că obiect al acesteia în reprezintă articolul unic alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, text de lege care are următorul cuprins: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi europene, respectiv prin Decizia nr. 760 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012.
Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (hotărârile din 19 octombrie 2000 şi 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, şi Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41).
Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă însă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic existent la data adoptării, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012.
Soluţia legislativă criticată reprezintă o normă temporară (fiind luată până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei.
În concluzie, măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
De altfel, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Se are în vedere astfel adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncţionalităţi ale mecanismului de restituire sau de despăgubire şi care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Marian Ghiţă în Dosarul nr. 3.072/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile articolului unic alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
