Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 182 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 si art. 91^5 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Cristinel Ivolschi în Dosarul nr. 2.825/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Domnul avocat Silviu Marian Tone din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de apãrãtor al pãrţii Vasile Bogdan Demetriad Mihorean, a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã motivat de împrejurarea cã a fost angajat la data de 11 februarie 2010 şi, de aceea, nu dispune de timpul necesar pentru pregãtirea apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã, deoarece de la data de 11 februarie 2010 şi pânã la termenul de 2 martie 2010 a trecut o perioadã suficientã şi rezonabilã de timp necesarã pregãtirii apãrãrii.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.825/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Cristinel Ivolschi în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã afecteazã dispoziţiile constituţionale ale art. 28 raportat la art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 53 şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã coroborat cu art. 6 din aceeaşi convenţie, deoarece procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã poate dispune interceptarea audiovideo înainte de începerea urmãririi penale, respectiv înainte de declanşarea procesului penal sau înainte de sãvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, prevederile <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea ei şi ale art. 131 alin. (2) referitoare la exercitarea atribuţiilor Ministerului Public prin procurori constituiţi în parchete, deoarece prin conţinutul lor atribuie organelor de poliţie judiciarã competenţa de a efectua acte de urmãrire penalã "în numele procurorului", fãrã o limitare a categoriei actelor procedurale ce ar putea fi întocmite în acest mod, ceea ce permite o delegare generalã a acestora, în flagrantã contradicţie cu textele constituţionale arãtate mai sus.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^1 cu denumirea marginalã Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 91^2 alin. 2 cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea şi art. 91^5 cu denumirea marginalã Înregistrãrile de imagini, toate din Codul de procedurã penalã. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 : "(2) Dispoziţiile procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã prevãzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii şi agenţii de politie judiciarã din dispoziţia scrisã a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã. Cu acel prilej a statuat cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De asemenea, Curtea a mai statuat cã "nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni".
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã "nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".
În plus, însãşi instanţa europeanã a validat prevederile legale contestate, prin Cauza Dumitru Popescu versus România din 26 aprilie 2007. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ (prin modificãrile aduse de <>Legea nr. 281/2003 şi <>Legea nr. 356/2006 ) existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 , Curtea constatã cã a mai supus controlului sãu o problemã similarã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 351 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a statuat cã prevederile criticate se aplicã în mod uniform tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor criticate.
Faptul cã în anumite cazuri ofiţerii de poliţie judiciarã din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism efectueazã acte de cercetare penalã nu echivaleazã cu o încãlcare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil ori a statutului procurorului, consacrate prin art. 21 alin. (3) şi art. 132 din Legea fundamentalã, întrucât, pe de-o parte, aceastã poliţie judiciarã a fost creatã în scopul efectuãrii cu celeritate şi în mod temeinic a activitãţilor de descoperire şi de urmãrire a infracţiunilor de criminalitate organizatã şi terorism, iar pe de altã parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectueazã în numele procurorului şi numai dupã emiterea unei dispoziţii scrise a acestuia.
Totodatã, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, ceea ce dã expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, întrucât actul de justiţie, în sensul textului constituţional invocat, este atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, care, în materie penalã, soluţioneazã cauzele în faza de judecatã. Or, prevederile <>art. 9 alin. (1) şi (2) teza a doua din Legea nr. 508/2004 vizeazã prima fazã a procesului penal, faza urmãririi penale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Cristinel Ivolschi în Dosarul nr. 2.825/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
