Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 181 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 387/2002
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 387/2002 , excepţie ridicatã de Stefanel Abdula, primarul comunei Gaiceanca, judeţul Bacau, în Dosarul nr. 9.487/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, deoarece prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 119 şi 120 din Constituţie. Se arata ca în acest sens Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 136/2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 9.487/2002, Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , excepţie ridicatã de Stefanel Abdula, primarul comunei Gaiceanca, judeţul Bacau. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca dispoziţiile ordonanţei de urgenta criticate, care prevãd atribuirea în folosinta gratuita a construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate asociaţiilor crescatorilor de animale şi unor persoane fizice sau persoane juridice, precum şi dispoziţiile care obliga autoritãţile administraţiei publice locale sa concesioneze prin atribuire directa, pentru o perioada de 5 ani, terenuri cu destinaţie agricolã crescatorilor de animale sunt neconstituţionale. Autorul exceptiei invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Constituţie care consacra principiul autonomiei locale, precum şi încãlcarea unor dispoziţii ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 . Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã ca "art. 1 şi <>art. 3 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 incalca principiul autonomiei locale pe care se întemeiazã administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale statuat de art. 119 din Constituţie". În opinia instanţei, "autonomia localã conferã autoritãţilor administraţiei publice locale dreptul ca în limitele legii sa aibã initiativa şi sa hotãrascã în ceea ce priveşte administrarea domeniului public şi privat al unitãţii administrativ-teritoriale, concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor proprietate publica sau privatã ale unitãţii administrativ-teritoriale, precum şi a serviciilor publice de interes local". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca dispoziţiile criticate prevãd "atribuirea în folosinta gratuita a construcţiilor zootehnice şi fabricilor de nutreturi dezafectate asociaţiilor crescatorilor de animale, persoanelor fizice în varsta de pana la 40 de ani sau persoanelor juridice care formuleazã cerere scrisã şi dovedesc capacitate tehnica şi financiarã de a desfasura activitãţi de creştere a animalelor". Aceasta mãsura, susţine Guvernul, este menita sa asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" (în speta fiind vorba de punerea în valoare a unor spaţii dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a unor fabrici de nutreturi combinate dezafectate), obligaţie a statului prevãzutã la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. De asemenea, Guvernul apreciazã ca mãsura luatã se încadreazã şi în prerogativa statului privind "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", prevãzutã la art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, şi se concretizeazã în dispoziţii legale cu caracter general, cu aplicabilitate pe întreg teritoriul tarii. Pe de alta parte, se considera ca prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (2) "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afarã cadrului legal, care este general obligatoriu". În punctul sau de vedere, Guvernul invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 123/2001, în considerentele cãreia s-a reţinut ca principiul autonomiei locale "nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general valabil pe întreg teritoriul tarii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168 din 13 decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 387 din 13 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102 din 29 august 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 78 din 12 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Examinând textul de lege supus controlului de constitutionalitate, Curtea retine ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 stabilesc mãsuri pentru atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate în folosinta gratuita a asociaţiilor crescatorilor de animale, cu sau fãrã personalitate juridicã, precum şi a persoanelor fizice în varsta de pana la 40 de ani sau persoanelor juridice care formuleazã cerere scrisã şi dovedesc capacitatea tehnica şi financiarã de a desfasura activitãţi de creştere a animalelor (art. 1). Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din ordonanta de urgenta, între construcţiile zootehnice dezafectate supuse acestor mãsuri sunt şi "bunuri imobile aflate în proprietatea privatã a [...] unitãţilor administrativ-teritoriale". Conform art. 3 alin. (1) din ordonanta de urgenta, construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, "vor fi atribuite în folosinta gratuita persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) de cãtre consiliile locale". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (6) din ordonanta de urgenta, textul iniţial, criticat de autorul exceptiei, prin care se prevedea obligaţia consiliilor locale de a "concesiona, prin atribuire directa, pentru o perioada de 5 ani, terenuri cu destinaţie agricolã, aflate în proprietatea unitãţilor administrativ-teritoriale, crescatorilor de animale prevãzuţi la art. 2 lit. c) cãrora le-au fost atribuite construcţii zootehnice dezafectate", a fost modificat prin dispoziţiile articolului unic pct. 3 din <>Legea nr. 387/2002 , textul având în prezent urmãtorul cuprins: "(6) În vederea asigurãrii necesarului de furaje crescatorii de animale prevãzuţi la art. 2 lit. c), cãrora le-au fost atribuite construcţii zootehnice dezafectate, vor beneficia de drepturile şi obligaţiile prevãzute în <>Legea zootehniei nr. 72/2002 ." Conform art. 4 alin. (1) din ordonanta de urgenta criticata, "atribuirea în folosinta gratuita a construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incinta persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale [...]". Totodatã, <>art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 abroga alin. (5) al <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , potrivit cãruia "Atribuirea imobilelor prevãzute la alin. (1), (2) şi (3), care au fost ipotecate la obţinerea unor împrumuturi de la bãncile comerciale, se face la cererea persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c), cu acordul prealabil al bãncilor finanţatoare respective". Celelalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenta se referã la obligaţii ce revin societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat din agricultura, Agenţiei Domeniilor Statului, Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului. Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe invocarea încãlcãrii principiului autonomiei locale, prevãzut de art. 119 şi art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 119: "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice."; - Art. 120 alin. (1) şi (2): "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe." Examinând susţinerile autorului exceptiei privind încãlcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 119 şi art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, întrucât esenţial în acest sens este ca mãsura a fost instituitã prin ordonanta de urgenta, act de nivelul legii. În legatura cu acest aspect, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a mai examinat, în legatura cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încãlcãri ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a reţinut în considerentele sale ca "principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul tarii". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut ca "dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2) se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afarã cadrului legal". Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. Pe de alta parte, mãsurile instituite prin ordonanta de urgenta vizeazã repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, deci deturnate de la destinaţia lor fireasca, în scopul incurajarii dezvoltãrii creşterii animalelor, cu consecinţe evident pozitive asupra dezvoltãrii economice a unitãţilor administrativ-teritoriale. Or, actionand astfel, statul se situeaza în planul exercitãrii concrete, prin activitatea normativa, a atribuţiilor sale privind "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã" şi "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie. De altfel, însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intrata în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificatã de România prin <>Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importanta a treburilor publice". În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor <>art. 3 alin. (5) şi (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , Curtea constata ca aceasta a rãmas fãrã obiect, întrucât alin. (5) a fost abrogat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , iar textul iniţial al alin. (6), avut în vedere de autorul exceptiei, a cãpãtat un alt conţinut ca urmare a modificãrii sale prin adoptarea <>Legii nr. 387/2002 . Curtea nu poate retine nici invocarea de cãtre autorul exceptiei a unor neconcordante între dispoziţiile ordonanţei de urgenta criticate şi cele ale <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , întrucât, chiar dacã ele ar fi reale, soluţionarea acestora nu este de competenta instanţei de contencios constituţional, ci a autoritãţii legiuitoare.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 387/2002 , excepţie ridicatã de Stefanel Abdula, primarul comunei Gaiceanca, judeţul Bacau, în Dosarul nr. 9.487/2002 al Tribunalului Bacau Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
