Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 181 din 16 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Capitel Conimpex" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.660/1998 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal se constata prezenta Societãţii Comerciale "Capitel Conimpex" - S.R.L., reprezentatã de avocat Nicolae Rãdulescu, şi a Ministerului Finanţelor, reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind Administraţia financiarã a sectorului 6 Bucureşti şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia. Se arata ca, potrivit <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , decizia Ministerului Finanţelor, care este un act administrativ în sensul <>art. 1 din Legea nr. 29/1990 , poate fi atacatã în justiţie în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, deşi termenul prevãzut de <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 pentru sesizarea instanţei de judecata este de 30 de zile. În consecinta, se apreciazã ca prin <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , care este o lege ordinarã, se modifica o lege organicã - <>Legea nr. 29/1990 , incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, ca textul criticat incalca şi dispoziţiile constituţionale ale art. 48, potrivit cãrora persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ, este indreptatita sa obţinã anularea actului, condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept fiind stabilite prin lege organicã. Reprezentantul Ministerului Finanţelor solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã. Se arata ca termenul fiind 30 de zile prevãzut la <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 şi invocat de autoarea exceptiei în susţinerea neconstitutionalitatii textului criticat este un termen de recomandare, iar nu unul procedural, neaplicabil în speta. Se mai arata ca <>Legea nr. 105/1997 nu modifica <>Legea nr. 29/1990 , cele doua acte normative având domenii de reglementare diferite. Se depun note scrise. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se apreciazã ca prin <>Legea nr. 105/1997 nu se modifica <>Legea nr. 29/1990 şi, în consecinta, nu sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 48 şi art. 72 alin. (3) lit. j).
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 aprilie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.660/1998, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Capitel Conimpex" - S.R.L. Bucureşti într-o cauza având ca obiect anularea Deciziei Ministerului Finanţelor nr. 1.348/1998, precum şi a mãsurilor dispuse de Administraţia financiarã a sectorului 6 Bucureşti. În motivarea exceptiei se susţine ca textul criticat incalca art. 48 şi art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se considera ca <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , potrivit cãruia decizia Ministerului Finanţelor, care este un act administrativ în sensul <>art. 1 din Legea nr. 29/1990 , poate fi atacatã în justiţie în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, modifica termenul de 30 de zile prevãzut de <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 pentru sesizarea instanţei de judecata şi, în consecinta, se apreciazã ca prin <>Legea nr. 105/1997 , care este o lege ordinarã, se modifica o lege organicã - <>Legea nr. 29/1990 , incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se mai susţine ca textul criticat incalca şi dispoziţiile constituţionale ale art. 48, potrivit cãrora persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ, este indreptatita sa obţinã anularea actului, condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept fiind stabilite prin lege organicã. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca termenele prevãzute la <>art. 2, 4 şi 9 din Legea nr. 105/1997 sunt termene imperative, absolute şi de decãdere, iar termenul de 30 de zile, reglementat de <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , invocat în motivarea exceptiei, "este un termen de recomandare, mai ales dacã se are în vedere faptul ca <>Legea nr. 29/1990 a fost adoptatã anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei (21 noiembrie 1991)". Se mai afirma ca, potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrãdi exercitarea drepturilor. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. Se arata ca <>Legea nr. 105/1997 nu modifica <>Legea nr. 29/1990 şi, în consecinta, nu incalca art. 48 din Constituţie. Cele doua acte normative au domenii de reglementare diferite, iar invocarea faptului ca prima lege este organicã, iar a doua, ordinarã nu are relevanta. Se mai arata ca, în temeiul <>art. 3 din Legea nr. 29/1990 , "Cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevãzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de cãtre organele prevãzute de legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta". Or, legea specialã este <>Legea nr. 105/1997 , care stabileşte condiţiile şi termenele de soluţionare a contestaţiilor agenţilor economici fata de sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Se mai apreciazã ca, în speta, nu este aplicabil termenul de 30 de zile prevãzut de <>Legea nr. 29/1990 , iar excepţia nu se încadreazã în competenta de control al constituţionalitãţii stabilitã prin Constituţie şi prin <>Legea nr. 47/1992 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , care prevãd: "Impotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanta judecãtoreascã prevãzutã în legea specialã de instituire a impozitelor şi taxelor contestate. În situaţia în care legea specialã nu precizeazã instanta judecãtoreascã competenta sa soluţioneze acţiunea, aceasta va fi remisã spre soluţionare curţii de apel în a carei raza teritorialã petentul îşi are sediul sau domiciliul, dupã caz. Impotriva sentinţei curţii de apel sau a judecãtoriei se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie sau la tribunal, dupã caz, în termen de 15 zile de la comunicare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã. Critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, instituind termenul de 15 zile pentru formularea acţiunii în justiţie impotriva deciziei Ministerului Finanţelor, modifica <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care în art. 5 alin. 3 prevede un termen de 30 de zile în care cel ce se considera vãtãmat într-un drept al sau poate sesiza instanta judecãtoreascã. Ca urmare, autorul exceptiei apreciazã ca printr-o lege ordinarã, şi anume prin <>Legea nr. 105/1997 , se modifica <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care este o lege organicã, incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care prevede reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ. Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinutã. Potrivit <>art. 3 din Legea nr. 29/1990 , "Cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevãzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de cãtre organele prevãzute de legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta". În sensul acestui articol, prin <>Legea nr. 105/1997 se stabilesc proceduri administrativ-jurisdicţionale speciale, referitoare la soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor formulate de agenţii economici cu privire la actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, în materia impozitelor şi taxelor. Ca atare, <>Legea nr. 105/1997 este o lege specialã care reglementeazã procedura de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor privind impozitele, taxele şi alte venituri bugetare, iar nu o lege de modificare a <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Capitel Conimpex" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.660/1998 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 1999.
