Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 181 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 21 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, excepţie ridicatã de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, precizând ca dispoziţiile art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, nu incalca prevederile constituţionale ale art. 49, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 25, referitoare la libera circulaţie, ale art. 32, privind dreptul la învãţãtura, ale art. 38, referitoare la munca şi protecţia muncii, şi nici pe cele ale art. 150 din Constituţie, privind conflictul temporal de legi. Considera ca anularea pe cale administrativã a unui permis de conducere auto nu aduce atingere nici unui drept prevãzut în Constituţie sau în reglementãri internaţionale privind drepturile omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.742/2000, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, excepţie ridicatã de Marcel Maszni.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 25, referitoare la libera circulaţie, ale art. 32, referitoare la dreptul la învãţãtura, ale art. 38, referitoare la munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, precum şi pe cele ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, privind conflictul temporal de legi. Textele de lege criticate sunt considerate neconstituţionale de cãtre autorul exceptiei, deoarece permit unui organ administrativ, şi anume şeful poliţiei judeţene, sa anuleze permisul de conducere auto, deşi instanta care a pronunţat condamnarea nu a dispus şi interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ceea ce reprezintã o restrangere nejustificatã a dreptului la libera circulaţie prevãzut la art. 25 din Constituţie, contrar şi prevederilor art. 49 din Constituţie. De asemenea, se considera ca sunt aplicabile prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate, fiind anterioare Constituţiei şi contrare prevederilor acesteia, sunt implicit abrogate. Totodatã autorul exceptiei susţine ca aceleaşi dispoziţii sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (2), ale art. 25 şi 51 din Constituţie, deoarece limiteazã dreptul la libera circulaţie şi rastoarna suprematia Constituţiei şi a legilor, deoarece şeful poliţiei nu poate anula un act oficial doveditor al unei calificãri obţinute în urma promovãrii unor examene. Se mai arata ca mãsura administrativã ar putea viza doar suspendarea permisului de conducere pentru o perioada determinata, iar nu anularea acestui document oficial care atesta o anumitã calificare a persoanei, întocmai ca o diploma de studii.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca dispoziţiile <>art. 42 şi 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu sunt abrogate prin prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie, condiţiile exercitãrii dreptului la libera circulaţie se stabilesc prin lege, iar legea poate reglementa restrangeri în exercitarea acestui drept atât pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, cat şi pentru prevenirea unor fapte penale, conform art. 49 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 paragraful 3 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se arata, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu incalca dreptul la munca şi nici dreptul la învãţãtura, drepturi garantate prin dispoziţiile art. 32 şi 38 din Constituţie, şi nici principiul supremaţiei prevederilor constituţionale, consacrat prin art. 51 din Constituţie. În final se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 şi 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu este intemeiata nici în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu se aplica un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã o motivare obiectivã şi rezonabila.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 25 din Constituţie, referitoare la dreptul la libera circulaţie, întrucât acest drept nu include şi dreptul de a solicita eliberarea unui permis de conducere sau dreptul ca permisul de conducere sa fie anulat numai printr-o procedura judiciarã, iar nu şi administrativã. În opinia Guvernului, a considera ca anularea unui permis de conducere auto printr-o procedura administrativã incalca dreptul la libera circulaţie constituie o interpretare abuzivã a dispoziţiilor art. 25 din Constituţie. În ceea ce priveşte neconcordanta textelor de lege criticate în raport cu prevederile art. 32, referitoare la dreptul la învãţãtura, şi cu cele ale art. 38, referitoare la dreptul la munca şi la protecţia muncii, se apreciazã ca aceasta nu poate fi reţinutã, fiind domenii de reglementare absolut diferite. Astfel, permisul de conducere nu constituie "o diploma", asa cum considera autorul exceptiei, şi nu conferã titularului nici o calificare, asemenea efecte nefiind prevãzute în legislaţia în vigoare privind învãţãmântul şi calificarea profesionalã. Referitor la neconcordanta cu prevederile art. 49 din Constituţie se arata ca anularea unui permis de conducere pe cale administrativã nu aduce atingere nici unui drept prevãzut în Constituţie sau în reglementãri internaţionale privind drepturile omului şi, prin urmare, prevederile constituţionale care privesc restrangerea exerciţiului unor drepturi sunt lipsite de relevanta. În final, se considera ca, întrucât nu se retine nici o încãlcare a prevederilor constituţionale, nici art. 51 din Constituţie, referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor, nu este încãlcat.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 42 alin. 2: "Permisul de conducere se poate anula şi în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva pentru vreuna din infracţiunile prevãzute în art. 22 alin. 4, dacã la sãvârşirea ei fãptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducãtor.";
- Art. 43: "Anularea permisului de conducere, în cazurile prevãzute de prezentul decret, se hotãrãşte de şeful poliţiei judeţene sau al poliţiei municipiului Bucureşti ori de loctiitorii acestuia, în raza cãreia titularul permisului a sãvârşit fapta.
Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule şi stabilirea duratei suspendãrii se aproba de organele prevãzute la alin. 1, la propunerea ofiţerului sau subofiterului de poliţie care a constatat contravenţia ce atrage, potrivit legii, mãsura suspendãrii.
Procedura reţinerii şi a restituirii permisului de conducere în caz de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice se stabileşte prin regulament aprobat prin hotãrâre a Guvernului."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în strãinãtate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitãrii acestui drept.
(2) Fiecãrui cetãţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara.";
- Art. 32: "(1) Dreptul la învãţãtura este asigurat prin învãţãmântul general obligatoriu, prin învãţãmântul liceal şi prin cel profesional, prin învãţãmântul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în limba romana. În condiţiile legii, învãţãmântul se poate desfasura şi într-o limba de circulaţie internationala.
(3) Drepturile persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale de a învaţã limba lor maternã şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sunt garantate; modalitãţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învãţãmântul de stat este gratuit, potrivit legii.
(5) Instituţiile de învãţãmânt, inclusiv cele particulare, se înfiinţeazã şi îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitarã este garantatã.
(7) Statul asigura libertatea învãţãmântului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecãrui cult. În şcolile de stat, învãţãmântul religios este organizat şi garantat prin lege.";
- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bãrbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de munca şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Referitor la încãlcarea prin dispoziţiile <>art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, a art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea considera ca nu exista nici o neconcordanta între aceste dispoziţii şi textul constituţional invocat, deoarece anularea permisului de conducere de cãtre organele poliţiei în cazurile expres menţionate se face potrivit legii, în speta potrivit <>Decretului nr. 328/1966 , republicat, şi, astfel, organele poliţiei, aplicând prevederile legii, nu pot fi considerate "mai presus de lege". Din aceeaşi perspectiva nu pot fi considerate contrare aceloraşi prevederi constituţionale nici dispoziţiile art. 43 din decretul menţionat, întrucât, tot potrivit legii, este anulat permisul de conducere în cazurile prevãzute de <>Decretul nr. 328/1966 , republicat.
Curtea observa ca prevederile constituţionale ale art. 25, referitoare la dreptul la libera circulaţie, nu au nici o legatura cu textele de lege criticate, întrucât acest drept fundamental nu include şi dreptul de a solicita eliberarea unui permis de conducere auto sau dreptul ca permisul de conducere sa fie anulat numai printr-o procedura judiciarã, iar nu şi administrativã. Constituţia garanteazã dreptul la libera circulaţie în ţara şi în strãinãtate, potrivit propriei voinţe, iar condiţiile exercitãrii acestui drept sunt stabilite prin lege. Dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, conferit de permisul de conducere auto, nu are nici o legatura cu dreptul la libera circulaţie, deoarece prevederile constituţionale nu se referã şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie. Astfel, fiecare cetãţean poate utiliza mijloacele de transport pe care le considera potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale). Pe de alta parte, "libera circulaţie" se desfãşoarã potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a unei normale desfasurari a relaţiilor interstatale. Totodatã dreptul la libera circulaţie asigura fiecãrui cetãţean dreptul de a-şi stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara.
Curtea mai constata ca, de asemenea, nu au incidenta în cauza nici prevederile art. 32 din Constituţie, care se referã la dreptul la învãţãtura, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui text, "Dreptul la învãţãtura este asigurat prin învãţãmântul general obligatoriu, prin învãţãmântul liceal şi prin cel profesional, prin învãţãmântul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare". Or, anularea permisului de conducere auto de cãtre organele de poliţie, în condiţiile prevãzute la art. 42 alin. 2 şi <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu vizeazã acest drept fundamental, ci constituie o mãsura luatã impotriva conducãtorilor auto condamnaţi printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva pentru sãvârşirea infracţiunilor expres prevãzute la lit. a) şi b) din art. 42 alin. 1, precum şi a acelora cãrora li s-a interzis exercitarea profesiei sau ocupaţiei de conducãtor de autovehicule, situaţie prevãzutã la lit. c) a aceluiaşi articol. Aceasta dispoziţie de anulare a permisului de conducere auto are o dubla finalitate: de sancţiune şi, respectiv, consecinta a condamnãrii, precum şi de prevenire a sãvârşirii altor infracţiuni similare de cãtre conducãtorii auto condamnaţi penal. În acelaşi timp Curtea constata ca modul de desfãşurare a învãţãmântului, dreptul persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale, gratuitatea învãţãmântului de stat, legalitatea desfãşurãrii activitãţii instituţiilor de învãţãmânt, autonomia universitarã, precum şi libertatea învãţãmântului religios (prevãzute la art. 32 din Constituţie) nu au nici o legatura cu anularea permisului de conducere auto de cãtre organele de poliţie, anulare prevãzutã de textele de lege criticate. Totodatã Curtea observa ca permisul de conducere auto nu reprezintã o diploma de studii, ci atesta dreptul titularului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, drept care poate fi pierdut, în cazurile expres prevãzute de lege, din culpa conducatorului auto care nu a respectat regulile de circulaţie.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei, referitoare la încãlcarea prin textele de lege criticate a art. 38 din Constituţie, Curtea retine ca şi aceasta critica este lipsitã de temei, deoarece art. 42 alin. 2 şi <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, reglementeazã anularea permisului de conducere auto de cãtre organele de poliţie tocmai pentru asigurarea siguranţei circulaţiei rutiere, prin urmare pentru protejarea celor implicaţi în traficul rutier, inclusiv a conducatorului auto care a încãlcat regulile de circulaţie. Drepturile fundamentale la munca şi la protecţia socialã a muncii nu numai ca nu sunt incalcate prin textele de lege criticate, ci sunt asigurate a se desfasura în condiţii de respectare a legii şi de securitate pentru conducãtorii auto şi pentru toţi cei implicaţi în traficul rutier. Mãsura anulãrii permisului de circulaţie în cazurile prevãzute de dispoziţiile legale criticate respecta prevederile art. 38 din Constituţie. Curtea observa ca, dimpotriva, inexistenta unor asemenea prevederi legale, şi deci menţinerea permisului de conducere chiar şi în situaţiile în care titularul acestuia a sãvârşit infracţiunile grave prevãzute de textele de lege criticate, ar constitui o încãlcare a prevederilor constituţionale invocate, precum şi a drepturilor fundamentale la viata şi la integritate fizica şi psihicã ale persoanelor, care nu ar mai putea fi garantate.
Referitor la pretinsa contrarietate a dispoziţiilor art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, cu prevederile art. 51 din Constituţie, Curtea constata ca acest text constituţional este respectat deoarece prevederile Legii fundamentale, suprematia acesteia, precum şi legile sunt respectate.
Curtea constata ca nu au incidenta în cauza prevederile art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece în cauza nu este pus în discuţie nici un asemenea drept fundamental şi, prin urmare, nici o restrangere a exerciţiului acestuia contrarã prevederilor constituţionale.
În sfârşit, Curtea constata ca textele de lege criticate (adoptate anterior Constituţiei) rãmân în vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, deoarece, pentru argumentele expuse, nu contravin prevederilor Constituţiei, invocate de autorul exceptiei.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 2 şi ale <>art. 43 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepţie ridicatã de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
