Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 180 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287, art. 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 27 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 689/84/2009 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 5.527D-5.528D/2009, nr. 5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr. 6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr. 6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi nr. 7.306D/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 5.527D-5.528D/2009, nr. 5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr. 6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr. 6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi nr. 7.306D/2009 la Dosarul nr. 5.526D/2009, având în vedere cã acestea au acelaşi obiect.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 5.527D5.528D/2009, nr. 5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr. 6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr. 6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi nr. 7.306D/2009 la Dosarul nr. 5.526D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 689/84/2009, nr. 691/84/2009 şi nr. 690/84/2009, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Prin încheierile din 15 şi 19 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 166/87/2009 şi nr. 137/87/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Prin Încheierea din 1 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 891/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Prin încheierile din 15 iulie şi 19 august 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.139/99/2009, nr. 936/99/2009, nr. 2.432/99/2009, nr. 2.206/99/2009 şi nr. 925/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Prin încheierile din 12 august 2009, pronunţate în Dosarul nr. 1.881/87/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.124/104/2009, Tribunalul Olt - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale atacate sunt de un formalism excesiv, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi sã restrângã nejustificat dreptul la apãrare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţã de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocã faptul cã intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecatã este prea scurt pentru ca un angajator sã îşi exercite dreptul la apãrare şi sã se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul cã prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor şi nu obligã la luarea unei astfel de mãsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecatã unitarã, este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare.
Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcã, în opinia autorului, şi principiul efectivitãţii juridice.
De asemenea, se mai susţine cã obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcinã a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configureazã alcãtuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesualã, determinându-l sã realizeze o probaţiune diabolicã, mai mult decât împovãrãtoare, cu consecinţa suportãrii efectelor administrãrii unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator.
În ceea ce priveşte prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţã, cã aceste dispoziţii, care prevãd cã orice dispoziţie contrarã acestui act normativ se abrogã, sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, considerã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijinã concluzia pe care autorul excepţiei o considerã esenţialã pentru motivarea sa, anume cã prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune cã legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus faţã de acestea, autorul excepţiei aminteşte cã, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o. Nerespectarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încãlcãrii art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, obligaţie cãreia trebuie sã i se supunã inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Instanţele de judecatã şi-au exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- Art. 287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- Art. 288 din Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţã: "(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [... ]
- orice alte dispoziţii contrare.";
- <>Art. 74 din Legea nr. 168/1999 : "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- <>Art. 75 din Legea nr. 168/1999 :"În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- <>Art. 77 din Legea nr. 168/1999 : "(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedurã civilã: "Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organicã a regimului general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã, art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ şi art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi <>art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale <>art. 164 din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de acelaşi autor. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii şi ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedurã specialã, derogatorie, privind termenele de judecatã şi modalitatea administrãrii probelor în cazul judecãrii cererilor referitoare la conflictele de muncã. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptatã raporturilor de muncã şi exercitãrii dreptului la muncã. Regulile de procedurã prevãzute de aceste dispoziţii se aplicã în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fãrã a fi favorizatã o categorie sau alta.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedurã a cãror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecatã.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii prin <>Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în timp a douã legi organice, şi anume Codul muncii şi <>Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Se arãta, în acest sens, cã existã o practicã neunitarã la nivelul instanţelor de judecatã, în privinţa constatãrii abrogãrii implicite a prevederilor <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, având drept consecinţã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţinea nerespectarea normelor de tehnicã legislativã cu prilejul adoptãrii Codului muncii.
Or, toate aspectele invocate, ce ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretãri unitare a actelor normative, nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementatã aceasta de Legea fundamentalã şi de <>Legea nr. 47/1992 , ci a instanţelor de judecatã, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, care statueazã cã: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", [...], "(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale."
De asemenea, Curtea a reţinut cã atribuţiile sale privind analiza conformitãţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnicã legislativã, atâta timp cât aceste norme nu au relevanţã în plan constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287, art. 288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 689/84/2009, nr. 691/84/2009 şi nr. 690/84/2009 ale Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã, în dosarele nr. 166/87/2009, nr. 137/87/2009 şi nr. 1.881/87/2009 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 891/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, în dosarele nr. 2.139/99/2009, nr. 936/99/2009, nr. 2.432/99/2009, nr. 2.206/99/2009 şi nr. 925/99/2009 ale Tribunalului Iaşi - Secţia civilã şi litigii de muncã şi în Dosarul nr. 1.124/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
