Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 180 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe si a deciziilor nr. 9/1997 si nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.430/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal rãspund Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti, reprezentatã de avocatul Eugen Roşu, şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, reprezentatã de avocatul Mihai Alexandru. Cauza fiind în stare de judecata, autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, articole care reglementeazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, reprezintã o noua taxa impusa unei anumite categorii de comercianţi şi constituie o inasprire a obligaţiilor fiscale pentru aceştia, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 11, 16, 115, art. 116 alin. (2) şi ale art. 138. Reprezentantul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca remuneraţia compensatorie pentru copie privatã este un drept patrimonial de autor, drept de proprietate aparţinând unor persoane private, iar veniturile realizate din colectarea remuneraţiei compensatorii sunt venituri ale unor persoane particulare, venituri ce sunt la rândul lor impozitate. Rezulta ca remuneraţia compensatorie pentru copia privatã nu constituie, asa cum susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate, o taxa sau o obligaţie fiscalã şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca dispoziţiile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 nu sunt contrare textelor din Constituţie invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate. Se apreciazã ca remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, reglementatã de prevederile criticate, reprezintã contravaloarea unei prestaţii pentru activitate creatoare, pusã la dispoziţie unor terţi, iar nu un impozit sau o taxa fiscalã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.430/1998, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect pretenţii reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privatã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 contravin art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, 116, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 138 din Constituţie. Astfel, se arata ca stabilirea "taxei" reglementate de textele criticate contravine obligaţiilor asumate de statul roman prin <>Legea nr. 18/1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital. Nerespectarea acestei convenţii, care face parte din dreptul intern, constituie în opinia autorului exceptiei o încãlcare a prevederilor art. 11 din Constituţie, conform cãrora statul roman se obliga sa îndeplineascã cu buna-credinţa obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Se considera ca dispoziţiile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 sunt în contradictie cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, prin aceea ca se creeazã "o situaţie favorabilã societãţilor mici şi celor care nu au sediul în Bucureşti, care nu vor achitã taxa de 5%, urmãrirea fiind determinata de un criteriu subiectiv, respectiv mãrimea patrimoniului sau sediul acestora, fiind imposibil ca organismul de gestiune colectivã sa poatã urmãri importatorii la nivel naţional, pentru a le impune tuturor şi în mod egal obligaţia achitãrii remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã." Se mai susţine ca dispoziţiile criticate contravin şi art. 138 din Constituţie referitor la impozite şi taxe, întrucât "statul roman, printr-o lege, obliga o categorie de societãţi comerciale denumite generic «importatori şi fabricanti» sa plãteascã taxe unei societãţi «nonprofit» (constituite din peste 20 de persoane) şi îşi deleagã responsabilitãţile, ca organe de specialitate ale administraţiei publice, acestei asociaţii, pentru ca prin delegare aceasta sa efectueze acte care ţin de puterea statului, respectiv calcularea, verificarea, urmãrirea şi încasarea impozitelor la nivel naţional, incalcandu-se principii de drept universal valabile şi prevederile art. 115 şi 116 din Constituţia României". Se mai susţine ca prevederile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 incalca în mod evident prevederile art. 115 şi ale art. 116 alin. (2) din Constituţie potrivit cãrora "asemenea organisme de specialitate se pot infiinta numai în subordinea ministerelor şi cu avizul Curţii de Conturi, în cazul în care legea le recunoaşte aceasta competenta". În ceea ce priveşte contrarietatea fata de prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, se considera ca textele criticate creeazã "o discriminare prin majorarea obligaţiilor fiscale în detrimentul marilor societãţi comerciale şi crearea de facilitãţi prin neurmarirea fiscalã a micilor comercianţi şi a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati şi o concurenta neloialã determinata de modul în care a fost organizatã aplicarea legii". Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile <>cap. IV din Legea nr. 8/1996 reglementeazã o serie de drepturi patrimoniale cuvenite persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat cu titlu de contraprestatie pentru activitatea lor creatoare, iar nu impozite şi taxe ce constituie venituri ale bugetului public naţional. În consecinta, textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile art. 11, 115, 116 şi 138 din Constituţie, invocate ca fiind incalcate prin <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 , nu sunt incidente în cauza. Se considera ca, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicatã numai cu privire la prevederile <>art. 107 şi 108 din Legea nr. 8/1996 , întrucât soluţionarea cauzei depinde doar de aceste texte. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 107 şi 108, Guvernul opineaza ca din conţinutul acestor texte rezulta cu claritate ca remuneraţia compensatorie pentru copia privatã este un drept patrimonial, consecinta fireasca a dreptului de proprietate intelectualã al titularilor dreptului de autor sau drepturilor conexe. Se mai arata ca aceasta remuneraţie nu se încadreazã în categoria impozitelor, ci constituie o redeventa echitabila ce se plãteşte titularilor drepturilor de autor sau drepturilor conexe. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prevederi care au urmãtorul conţinut: - Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreunã cu editorii şi producãtorii operelor respective şi cu artiştii interpreti sau executanti ale cãror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5 % din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã, prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreti sau executanti, editori şi producãtori, dupã cum urmeazã: a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi 40% din remuneraţie revine, în pãrţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60 % revine, în pãrţi egale, artiştilor interpreti sau executanti, pe de o parte, şi producãtorilor de înregistrãri sonore, pe de alta parte; b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreti sau executanti şi producãtori. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. (5) Organismele de gestiune colectivã care colecteazã sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul sa solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vânzãrilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora. (6) Dreptul prevãzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţãri din partea autorilor şi a artiştilor interpreti sau executanti."; - Art. 108: "Remuneraţia prevãzutã la art. 107 nu se plãteşte în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în ţara sau importate, se comercializeazã en gros cãtre producãtorii de înregistrãri sonore şi audiovizuale sau cãtre organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni."; - Art. 109: "(1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aparatele importate. (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a dreptului de autor, în mod egal, între autor şi editor. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia."; - Art. 110: "Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplica importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoana, fãrã scop comercial."; - Art. 111: "Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrãri sonore, ulterioara primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere şi pentru import."; - Art. 112: "Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplica, prin analogie, artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de înregistrãri sonore." Excepţia de neconstituţionalitate are, de asemenea, ca obiect prevederile deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 privind desemnarea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor "UCMR - ADA" şi desemnarea Societãţii Autorilor Romani din Audiovizual - Societãţii pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual ca organisme unice de colectare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã unica în domeniul înregistrãrilor sonore şi, respectiv, în domeniul audiovizual, ambele decizii fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 1 iulie 1997. Critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca dispoziţiile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi ale deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor incalca în mod evident prevederile constituţionale ale art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, art. 116 alin. (2), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi ale art. 138, prin aceea ca aplicarea "în mod anarhic" a legii conduce la apariţia concurentei neloiale şi "tulbura grav echilibrul şi stabilitatea economiei naţionale, precum şi credibilitatea angajamentelor internaţionale asumate de România". Textele constituţionale care se considera ca sunt incalcate prin reglementãrile criticate prevãd: - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 115: "(1) Ministerele se organizeazã numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritãţi administrative autonome." - Art. 116 alin. (2): "Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacã legea le recunoaşte aceasta competenta."; - Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-c): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; c) stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale."; - Art. 138: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: I. Textele de lege criticate ca neconstituţionale reglementeazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, remuneraţie ce se plãteşte de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii şi importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia reprezintã 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. Aceasta remuneraţie compensatorie pentru copia privatã este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectualã al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu, asa cum susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate, o taxa impusa unei anumite categorii de comercianţi şi care reprezintã o inasprire a obligaţiilor fiscale. <>Art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 reglementeazã o remuneraţie echitabila, sub forma unei taxe, aplicatã asupra preţului de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. Caracterul echitabil al remuneraţiei compensatorii rezulta din faptul ca aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusã în slujba unor terţi, care în acest fel pot sa apara în calitate de debitori. Asa fiind, Curtea Constituţionalã nu poate primi critica potrivit cãreia prevederile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 11 din Constituţie referitoare la obligaţia statului roman de a-şi îndeplini cu buna-credinţa obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, şi anume prin încãlcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 4 din Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital, ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 18/1994 . Dispoziţiile convenţiei menţionate se aplica numai impozitelor şi taxelor prevãzute de aceasta, pe când remuneraţia compensatorie pentru copia privatã nu face parte din categoria impozitelor şi taxelor. Sub acest aspect Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate. Pentru aceleaşi considerente urmeazã sa fie respinsã şi critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 138 din Constituţie privind "Impozite, taxe", deoarece, asa cum s-a arãtat, remuneraţia reglementatã de <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 nu reprezintã taxa sau impozit. Curtea Constituţionalã nu poate retine nici susţinerile privind încãlcarea prin textele criticate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prevederi care, în opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, "asigura egalitatea în drepturi a cetãţenilor, în fata legilor fiscale în cazul de fata, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", şi nici pe cele referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) privind libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. Se susţine ca aceste dispoziţii stabilesc "o discriminare prin majorarea obligaţiilor fiscale în detrimentul marilor societãţi comerciale şi crearea de facilitãţi prin neurmarirea fiscalã a micilor comercianţi şi a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati şi o concurenta neloialã determinata de modul în care a fost organizatã aplicarea legii". În realitate, din redactarea prevederilor legale care fac obiectul exceptiei nu rezulta o diferentiere de tratament între fabricanti şi importatori, în raport cu mãrimea patrimoniului acestora, iar faptul ca societãţile mai mici pot fi mai greu urmãrite pentru plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã constituie, asa cum de altfel afirma şi autorul exceptiei, o problema de aplicare a legii. Acest din urma aspect nu intra însã în competenta de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "[...] nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Curtea Constituţionalã urmeazã sa respingã şi critica privind încãlcarea prevederilor art. 115 şi ale art. 116 alin. (1) şi (2) din Constituţie, texte referitoare la faptul ca ministerele se organizeazã numai în subordinea Guvernului, precum şi la competenta Guvernului şi a ministerelor de a infiinta, în temeiul legii, în subordinea lor, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca aceste dispoziţii constituţionale nu au fost respectate, întrucât Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a fost înfiinţat fãrã avizul Curţii de Conturi. Prevederile art. 115 şi ale art. 116 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, sub aspectul necesitãţii avizului Curţii de Conturi, Curtea Constituţionalã retine ca Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a luat fiinta în baza <>Legii nr. 8/1996 şi, în consecinta, nu este necesar acest aviz. Cerinta avizului Curţii de Conturi, prevãzut la art. 116 alin. (2) din Constituţie, trebuie îndeplinitã în cazul infiintarii organelor de specialitate în subordinea Guvernului şi a ministerelor, dacã legea le recunoaşte aceasta competenta. II. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte şi deciziile nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, decizii criticate pentru motive identice celor formulate în susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 . Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În acelaşi sens sunt şi prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Fata de aceste prevederi constituţionale şi legale excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor urmeazã sa fie respinsã, Curtea Constituţionalã nefiind competenta sa se pronunţe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.430/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor nr. 9/1997 şi nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicatã de acelaşi autor şi în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 octombrie 2000.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
