Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 18 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum si a dispozitiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 35/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 28 martie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 , excepţie ridicatã de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.664/2004 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.663/2004 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.664/2004 şi nr. 3.663/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 443D/2004 la Dosarul nr. 442D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public învedereazã Curţii cã, ulterior sesizãrii acestei instanţe cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a intervenit abrogarea <>Legii nr. 29/1990 prin <>art. 31 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , dar soluţia legislativã criticatã de autorii excepţiilor a fost preluatã în actul abrogator, în art. 7 alin. (1). Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii cu privire la constituţionalitatea procedurii administrative prealabile în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, apreciazã, de asemenea, cã este neîntemeiatã, întrucât hotãrârile la care face trimitere acest text de lege nu produc efecte juridice, având doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevãzute de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 iulie 2004, pronunţate în dosarele nr. 3.663/2004 şi nr. 3.664/2004, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal - Filiala Sibiu, respectiv de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat - Filiala Sibiu cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni în contencios administrativ îndreptate împotriva prefectului judeţului Sibiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, conform cãrora "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." În acelaşi timp, potrivit opiniei lor, prevederile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aduc atingere dispoziţiilor constituţionale consacrate în art. 21 alin. (1) şi (2), în art. 52 alin. (1) şi în art. 126 alin. (6). Argumentând aceastã susţinere, aratã cã textul de lege criticat "limiteazã accesul la justiţie al celor vãtãmaţi prin hotãrârile adoptate în şedinţa de constituire a consiliilor locale, scoţând în mod neconstituţional de sub controlul jurisdicţional al contenciosului administrativ hotãrârile adoptate în şedinţa de constituire, cu toate cã ele nu fac parte din categoria actelor administrative exceptate constituţional de la acest control."
Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prin prevederile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale "este reglementatã procedura alegerii comisiei de validare, validarea mandatelor, constituirea consiliului şi alegerea preşedintelui de şedinţã, dispoziţii care nu încalcã norma constituţionalã şi care sunt în concordanţã şi cu dispoziţiile <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 ."
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost communicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, referindu-se la dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , aratã cã procedura de judecatã, inclusiv condiţiile sesizãrii instanţei judecãtoreşti, se întemeiazã pe dispoziţiile constituţionale consacrate în art. 126 alin. (2), care dau libertate legiuitorului sã statueze în aceste domenii. Aşa fiind, cererea de chemare în judecatã, ca orice act de procedurã, este supusã atât unor condiţii de formã, cât şi unor condiţii extrinseci, aşa cum este condiţia procedurii administrative prealabile. Aceastã procedurã, însã, nu încalcã principiul accesului liber la justiţie şi nici dreptul persoanei vãtãmate printr-un act administrativ de a obţine recunoaşterea pe calea justiţiei a dreptului pretins, anularea actului sau repararea pagubei, ci reprezintã o posibilitate suplimentarã pentru cetãţean de apãrare a drepturilor sale. De altfel, aminteşte cã, în sensul aceleiaşi soluţii, este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aşa cum reiese din <>Decizia nr. 235/2000 , <>Decizia nr. 145/2003 , Decizia nr. 174/2004 sau <>Decizia nr. 216/2004 . În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aratã cã "Hotãrârile invocate de textul citat [...] au doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevãzute de lege, nefiind întrunite condiţiile pentru angajarea controlului jurisdicţional pe calea contenciosului administrativ". Având în vedere caracterul acestor norme, considerã cã acestea nu sunt de naturã sã afecteze drepturi sau interese legitime ale persoanelor, în sensul textelor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã numai instanţa de contencios constituţional poate decide cadrul constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât din încheierea prin care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã nu reies textele constituţionale pretins a fi încãlcate. De asemenea menţioneazã cã, în opinia sa, textele de lege criticate "nu contravin nici unui text din Constituţie [...]".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considerã vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sãu, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãţii emitente, care este obligatã sã rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta."
De asemenea, autorii excepţiei invocã şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002 şi aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 673/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 24 decembrie 2002. Potrivit acestui text de lege, "Hotãrârile nr. 1-4 se semneazã de preşedintele de vârstã şi de cei 2 asistenţi ai acestuia şi se contrasemneazã de secretar. Aceste hotãrâri au caracter constatator. Ele nu produc efecte juridice, neputând forma obiectul unor acţiuni în justiţie."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. [...]
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 52 alin. (1): "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 126 alin. (6) din Constituţie: "(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale cu excepţia de neconstituţionalitate, a intervenit abrogarea <>Legii nr. 29/1990 prin <>art. 31 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În acelaşi timp, observã cã soluţia legislativã criticatã de autorii excepţiilor a fost preluatã în actul abrogator, în art. 7 alin. (1), potrivit cãruia: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã". Aşa fiind, Curtea urmeazã sã analizeze conformitatea acestui din urmã text de lege cu prevederile constituţionale invocate.
Astfel, Curtea constatã cã problema constituţionalitãţii procedurii administrative prealabile a fost supusã în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã, soluţia constantã fiind aceea de respingere a excepţiilor ca neîntemeiate. În acest sens pot fi amintite <>Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, şi <>Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, în care s-a statuat cã "textul constituţional care se referã la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligaţia persoanei vãtãmate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecatã cu anularea actului considerat ilegal. Dispoziţia constituţionalã invocatã a desfiinţat condiţia prealabilã numai pentru procedura administrativã jurisdicţionalã. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca prin lege sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este [...] procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic."
Curtea apreciazã cã în speţã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei amintite.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate îndreptatã împotriva dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, Curtea observã cã aceasta are în vedere imposibilitatea atacãrii în justiţie a hotãrârii de alegere a comisiei de validare, a celei de validare a mandatelor de consilieri locali, a celei de constituire a consiliului local ori a celei de alegere a preşedintelui de şedinţã, autorii excepţiei apreciind cã astfel este încãlcat principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Curtea constatã, însã, cã la o examinare mai atentã a textelor legale criticate argumentele invocate în susţinerea neconstituţionalitãţii apar ca fiind neîntemeiate. Astfel, aşa cum reiese din însuşi conţinutul acestor prevederi legale, hotãrârile despre care s-a fãcut menţiune nu întrunesc condiţiile pentru declanşarea unei acţiuni în contencios administrativ, deoarece nu produc efecte juridice, ele având doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 , excepţie ridicatã de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.664/2004 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.663/2004 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
