Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosarul nr. 18/2013
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile
Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile
Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios
administrativ şi fiscal
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale
Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală
Mariana Ghena - judecător la Secţia penală
Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală
Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală
Leontina Şerban - judecător la Secţia penală
Dan Marius Foitoş - judecător la Secţia penală
Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală
Mirela Sorina Popescu - judecător la Secţia penală
Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală
Magdalena Iordache - judecător la Secţia penală
Angela Dragne - judecător la Secţia penală
Livia Luminiţa Zglimbea - judecător la Secţia penală
Ionuţ Mihai Matei - judecător la Secţia penală
Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală - judecător-
raportor
Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă
Simona Gina Pietreanu - judecător la Secţia I civilă
Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia II civilă
Aurelia Motea - judecător la Secţia II civilă
Zoiţa Milăşan - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Gheorghiţa Luţac - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 18/2013 este constituit conform dispoziţiilor art. 414^4 alin. (3) din Codul de procedură penală, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, raportate la dispoziţiile art. 27^1 şi 27^2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa completului este prezidată de doamna Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Iuliana Nedelcu - procuror şef al Secţiei judiciare al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Adina Andreea Ciuhan Teodoru, magistrat asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, vizând interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, respectiv posibilitatea instanţei de judecată de a dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, învederând că există o jurisprudenţă neunitară, în sensul că unele instanţe au apreciat că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere, iar, dimpotrivă, altele au apreciat că prelevarea probelor biologice nu poate fi dispusă în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere. A fost arătată opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: 1. Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea faptului dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, se dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa la Legea nr. 76/2008 şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. 2. Examenul jurisprudenţial Colegiul de conducere al Curţii de apel Braşov a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, a fost relevată o practică neunitară. 3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti Într-o primă orientare instanţele au considerat că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere, motivat pe considerentul că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu face distincţie în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei închisorii. Pornind de la interpretarea sistematică a legii în ansamblul ei şi a art. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că voinţa legiuitorului a fost aceea de a constitui o bază de date, Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, de natură să servească pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor. În raport cu acest scop s-a arătat că restrângerea sferei de aplicare a legii la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie este nejustificată. Într-o a doua orientare instanţele au reţinut că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 sunt incidente doar dacă pedeapsa aplicată este cea a închisorii cu executare în regim de detenţie. S-a argumentat că stabilirea sensului normei juridice se realizează prin metoda interpretării sistemice care impune examinarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 în strânsă legătură cu alin. (2) al aceluiaşi articol. În condiţiile în care în alin. (2) al textului de lege se statuează că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) se realizează la eliberarea din penitenciar de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere neavând loc o executare efectivă şi, implicit, o eliberare din penitenciar, măsura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu poate fi incidentă. 4. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov Prin Adresa nr. 1.348/33 din 25 iunie 2013, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a solicitat pronunţarea unei decizii în interesul legii în vederea soluţionării problemei de drept supuse interpretării. Deşi prin sesizare s-a constatat că la instanţele din raza teritorială a Curţii de Apel Braşov s-au pronunţat soluţii divergente asupra problemelor de drept invocate, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov nu a exprimat un punct de vedere. 5. Opinia procurorului general Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 poate fi dispusă şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. În susţinerea acestei opinii s-a motivat că determinarea sensului dispoziţiei art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 trebuie făcută printr-o interpretare sistemică, teleologică şi logică, respectiv prin examinarea întregului act normativ în acord şi cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus şi nu doar prin coroborarea acestuia cu art. 7 alin. (2). Astfel s-a precizat că în condiţiile în care legea nu distinge între condamnări în raport de modul de individualizare a executării pedepsei, nici judecătorului nu-i este îngăduit să facă o asemenea distincţie. În acest sens s-a opinat că includerea în anexa legii a unor infracţiuni precum vătămarea corporală din culpă sau uciderea din culpă, care, în mod majoritar, în practica judiciară sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată condiţionat sub supraveghere, constituie un argument suplimentar în susţinerea punctului de vedere expus. 6. Raportul asupra recursului în interesul legii Proiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauză a vizat prima soluţie identificată de examenul jurisprudenţial, în sensul că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 poate fi dispusă şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. În susţinerea acestei opinii, în esenţă, s-a argumentat că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu distinge între condamnări în raport cu modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, iar, pe de altă parte, analiza dispoziţiilor art. 7 în contextul întregului act normativ impune concluzia că, pentru a se dispune prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, nu prezintă relevanţă juridică individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, interpretarea contrară conducând implicit la o diminuarea a cantităţii de informaţii conţinute de Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, ceea ce nu corespunde finalităţii legii în ansamblul ei, respectiv de a constitui o bază de date de natură să servească pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, iar recursul în interesul legii este admisibil, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 414^2 din Codul de procedură penală, referitoare la autorul sesizării, şi de dispoziţiile art. 414^3 din Codul de procedură penală referitoare la existenţa unei jurisprudenţe neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretată. Practica neunitară ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii a fost generată de formularea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, care prevăd că "prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată". În primul rând se observă că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, care statuează că "prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare", nu disting între condamnări în raport cu modalitatea de individualizarea a executării pedepsei închisorii, or, în principiu, unei formulări generale trebuie să-i corespundă o aplicare a sa tot generală, fără a introduce alte distincţii pe care legea nu le conţine. Împrejurarea că în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 este reglementată procedura de ducere la îndeplinire a acestei măsuri doar pentru situaţiile în care executarea pedepsei are loc în regim de detenţie nu poate conduce la concluzia incidenţei dispoziţiilor art. 7 doar în cazurile în care există dispoziţii procedurale care să prevadă modalitatea de recoltare. Aceasta întrucât, spre deosebire de normele de drept penal, pentru care analogia nu este admisă, având în vedere principiile nullum crimen sine lege şi nulla poena sine lege, în domeniul procedurii penale este acceptată folosirea suplimentului analogic, constând în umplerea lacunelor legislative prin recurgerea la norme care reglementează cazuri similare, tăcerea legii neputând constitui un obstacol în realizarea scopului procesului penal. În cazul de faţă există dispoziţii în lege care prevăd modalitatea de recoltare a probelor biologice pentru situaţia în care persoana nu este privată de libertate (suspectul), aceasta realizându-se, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, de către personalul Poliţiei Române instruit în acest sens sau de către personal medico-sanitar calificat (art. 6), procedură ce poate fi folosită şi în cazul în care pedeapsa aplicată este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. De asemenea, nu se poate susţine că, în realitate, voinţa legiuitorului a fost aceea de a restrânge sfera de aplicare a acestei măsuri doar la cazurile în care pedeapsa închisorii se execută în mod efectiv, interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale în discuţie infirmând o atare ipoteză. Interpretarea sistematică presupune stabilirea înţelesului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, nu doar prin coroborarea sa cu alin. (2) al aceluiaşi articol, ci această metodă impune ca înţelegerea sensului dispoziţiei legale să se facă prin încadrarea sa în economia întregii legi. În acest sens se reţine că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede expres că aceasta are drept scop constituirea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism. În vederea realizării acestei baze naţionale de date, art. 3 al Legii nr. 76/2008 stabileşte infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice (cele prevăzute în anexa legii), iar în art. 4 sunt indicate categoriile de persoane de la care pot fi prelevate asemenea probe, respectiv: "a) suspecţi - persoanele despre care există date şi informaţii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracţiunilor cuprinse în anexă; b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă. (...)" Legea reglementează şi durata până la care probele biologice sunt păstrate. Pentru cazul suspectului (art. 13), profilele genetice introduse în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare sunt păstrate până când organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti dispun ştergerea lor din baza de date. În caz de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, încetare a urmăririi penale sau, după caz, de achitare sau încetare a procesului penal, ştergerea datelor din Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare se efectuează pe baza ordonanţei sau rezoluţiei emise de procuror ori, după caz, pe baza hotărârii judecătoreşti, dacă în cuprinsul acestora există menţiuni exprese cu privire la măsura ştergerii. Conform art. 14 din Legea nr. 76/2008, profilele genetice obţinute de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), introduse în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, sunt păstrate până când persoana împlineşte vârsta de 60 de ani, iar în cazul în care aceasta decedează înainte de împlinirea acestei vârste sunt păstrate încă 5 ani după deces, după care sunt şterse. Se constată că, pentru ipoteza în care prelevarea probelor biologice are loc înainte de începerea urmăririi penale sau în cursul efectuării acesteia, în situaţia reţinerii incidenţei unuia dintre cazurile prevăzute la art. 10 din Codul de procedură penală, ştergerea profilelor genetice nu intervine în mod automat, ci doar dacă procurorul sau instanţa dispune în mod expres. Ca atare, dacă pentru varianta mai sus expusă legiuitorul a acordat implicit posibilitatea instanţei de judecată ca, în funcţie de temeiul soluţiei de achitare sau de încetare a procesului penal, să dispună sau nu ştergerea datelor, rezultă în mod evident că, pentru situaţia pronunţării unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii, acesta nu a urmărit, prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, să restrângă sfera de aplicare a măsurii prelevării de probe biologice doar la cazurile în care aceasta se execută în mod efectiv. Analizând, aşadar, dispoziţiile art. 7 în contextul întregului act normativ, concluzia ce se impune este aceea că, pentru a se dispune prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, nu prezintă relevanţă juridică individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, interpretarea contrară conducând implicit la o diminuare a cantităţii de informaţii conţinute de Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, ceea ce nu corespunde finalităţii legii în ansamblul ei, respectiv de a constitui o bază de date de natură să servească pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor. În considerarea celor expuse rezultă că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 414^4 şi 414^5 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, stabileşte că: Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă şi în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiţionat sau sub supraveghere. Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. (4) din Codul de procedură penală. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2013. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE LIVIA DOINA STANCIU Magistrat-asistent, Adina Andreea Ciuhan Teodoru ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
