Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 178 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 5 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Cristian Bunea în Dosarul nr. 481/110/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 153D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacãu a transmis la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, precizând cã textele de lege criticate au fost modificate în sensul criticilor autorului acesteia, excepţia de neconstituţionalitate rãmânând astfel fãrã obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 481/110/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma avutã la data de 31 ianuarie 2007, excepţie ridicatã de Cristian Bunea într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ emis de autoritãţile publice locale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã, la data la care a introdus acţiunea în anularea unei autorizaţii de construire, prevederile de lege criticate au constituit temeiul legal în baza cãruia instanţa de recurs a ridicat excepţia tardivitãţii introducerii cererii de chemare în judecatã. Susţine cã, prin dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, se încalcã dreptul de acces liber la justiţie, de vreme ce acestea nu prevãd, în funcţie de calitatea de destinatar a actului administrativ unilateral sau de terţ faţã de acest act, nicio diferenţiere a termenului de 6 luni, respectiv a celui de 1 an, în care se poate solicita anularea acestuia sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Aratã cã terţii nu au posibilitatea realã de a lua cunoştinţã de data emiterii actului administrativ unilateral cu caracter individual, care nu este supus niciunei forme de publicitate, astfel cã singurii care pot avea cunoştinţã de existenţa acestuia sunt doar destinatarii. Or, în speţã, autorul excepţiei aratã cã este terţ faţã de autorizaţia de construire a cãrei anulare a solicitat-o în instanţã. Precizeazã, totodatã, cã legiuitorul român a observat aceastã necorelare cu prevederile art. 21 din Constituţie şi, prin prevederile Legii nr. 262/2007, a modificat textele de lege menţionate.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal precizeazã cã revine Curţii Constituţionale competenţa exclusivã de a se pronunţa asupra modului de interpretare a sintagmei "în vigoare", la data raportului juridic dedus judecãţii ori a invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciazã însã cã dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, chiar şi în forma în vigoare la data formulãrii acţiunii de cãtre reclamant, fixând termene de sesizare a instanţei de contencios administrativ de 6 luni, respectiv un an, calculate de la data emiterii actului, asigurau inclusiv terţului interesat dreptul la apãrarea intereselor sale legitime, consacrat în art. 21 din Constituţia României.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori dispoziţii din acestea în vigoare, iar prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, Plenul Curţii a statuat cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va stabili asupra cãrei redactãri a textelor de lege urmeazã sã exercite controlul de constituţionalitate: asupra celei pe care acestea o aveau la data la care autorul excepţiei - reclamant în litigiul de contencios administrativ - a introdus cererea de anulare a actului administrativ individual sau asupra celei pe care o au în prezent, ca urmare a modificãrii lor prin Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Sub acest aspect, Curtea reţine cã în cauzã este aplicabilã Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care s-a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Aceasta, deoarece, deşi textele de lege vizate în prezenta cauzã nu au ieşit din vigoare, ci au fost doar modificate, în cauzã nu este incidentã Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a stabilit cã "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". Or, în speţa de faţã, soluţia legislativã conţinutã în textele de lege în discuţie este diferitã de cea iniţialã, modificarea operatã prin legea menţionatã fãcând precizarea expresã asupra faptului cã, pentru motive temeinice, cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual se pot introduce şi peste termenul de 6 luni prevãzut la alin. (1) al art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar nu mai târziu de un an de la data luãrii la cunoştinţã despre existenţa acestuia, prevedere ce se adreseazã persoanelor care sunt terţi faţã de raportul juridic stabilit prin respectivul act administrativ.
Aşadar, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, în redactarea anterioarã modificãrii intervenite prin Legea nr. 262/2007. Textul criticat avea la data de 31 ianuarie 2007, indicatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, urmãtorul cuprins: "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (...) b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2); (...)
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie care consacrã dreptul de acces liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi incidente în soluţionarea cauzei în care autorul acesteia este intimat-reclamant, prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu pot fi analizate de Curtea Constituţionalã din perspectiva învederatã de acesta, întrucât critica formulatã antameazã, în realitate, o problemã de aplicare a legii.
Mai precis, în speţã se pune problema aplicãrii coroborate a prevederilor art. 7 alin. (3) şi (7) şi art. 11 alin. (1) lit. b) şi (2) din Legea nr. 554/2004 cu privire la raportul juridic dedus judecãţii, în vederea stabilirii momentului pânã la care reclamantul - terţ faţã de actul administrativ individual contestat - putea sã îşi valorifice dreptul garantat de art. 52 alin. (1) din Constituţie.
Or, cu privire la acest aspect, instanţa de judecatã va verifica îndeplinirea, în cauzã, a cerinţelor impuse de prevederile art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, texte care, inclusiv la data introducerii acţiunii de cãtre reclamant, confereau persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, posibilitatea introducerii plângerii prealabile şi, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7). În evaluarea pe care instanţa judecãtoreascã o va face va ţine seama şi de cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007, prin care aceasta a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a constatat cã textul de lege menţionat este neconstituţional în mãsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplicã plângerii prealabile formulate de persoana vãtãmatã întrun drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Dupã ce instanţa judecãtoreascã va fi verificat aspectele mai sus menţionate, urmeazã a face aplicarea art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în privinţa terţului faţã de actul administrativ contestat într-un mod în care sã nu îi nege accesul la justiţie, ci, dimpotrivã, sã îi garanteze un atare drept consacrat atât la nivel constituţional (art. 21 şi 52 din Constituţie), cât şi convenţional (art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale). Prin urmare, dispoziţiile legale aplicabile litigiului urmeazã a fi stabilite de instanţa judecãtoreascã în sensul de a da expresie art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cãruia orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Cristian Bunea în Dosarul nr. 481/110/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
