Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 178 din 6 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) lit. g) si ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) si alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chinezã, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã susţine, prin traducãtor, cã actul normativ criticat nu este în mãsurã sã îl apere de arbitrariul Autoritãţii pentru strãini, care a dispus prin decizie pãrãsirea teritoriului României, fãrã drept de revenire, în condiţiile în care acesta, pe perioada şederii sale în ţarã, a realizat investiţii importante. Astfel, este încãlcat dreptul sãu de proprietate privatã şi apreciazã cã ordonanţa criticatã ar trebui modificatã, solicitând totodatã admiterea excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textele de lege criticate nu relevã niciun fel de contrarietate faţã de normele constituţionale şi internaţionale invocate, ci reprezintã consecinţa fireascã a nerespectãrii legii în ceea ce priveşte condiţiile cerute pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporarã în România. Totodatã, potrivit prevederilor cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , decizia Autoritãţii pentru strãini poate fi atacatã în faţa instanţei de judecatã competente, astfel cã un eventual abuz sau arbitrariu al acestei autoritãţi este supus controlului judecãtoresc. În consecinţã, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.968/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Zhu Jianhua într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege menţionate încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 din Convenţie şi ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, "precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garanteazã dreptul de proprietate privatã şi dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se aratã cã "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de şedere temporarã cetãţenilor strãini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele speciale, în funcţie de scopul şederii" şi emiterea, în consecinţã, a unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României, "se limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Mãsura dispusã încalcã, de asemenea, şi principiul proporţionalitãţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc doar pe cetãţenii strãini, sunt apreciate de autorul excepţiei ca fiind discriminatorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Astfel, acestea nu contravin principiului nediscriminãrii, deoarece condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitant, fiind aplicabile, în mod unitar, tuturor strãinilor aflaţi în situaţii identice. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului de proprietate, apreciazã cã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 113/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 50 alin. (2) lit. g) - Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporarã: "Dreptul de şedere temporarã în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de pânã la un an, numai dacã: [...] g) prezintã dovada asigurãrii sociale de sãnãtate."
- Art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...] c) cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã trebuie însoţite de urmãtoarele documente: [...] (ii) înscrierile de menţiuni prevãzute de lege, corespunzãtoare modificãrilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societãţii comerciale; [...] (4) În scopul dovedirii îndeplinirii condiţiilor financiare prevãzute în prezentul articol, Ministerul Finanţelor Publice elibereazã, la cererea strãinilor, certificate cuprinzând menţiuni referitoare la: cifra de afaceri, investiţii totale, contul de profit şi pierdere, dividende calculate şi plãtite asociaţilor ori reinvestite conform datelor din situaţiile financiare."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã încãlcarea dreptului de proprietate privatã şi a principiului nediscriminãrii, astfel cum sunt garantate de dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 din Convenţie şi ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, autorul acesteia apreciazã cã textele de lege criticate, prin care sunt reglementate cerinţele generale şi specifice necesare prelungirii dreptului de şedere temporarã în România, în funcţie de un anumit scop urmãrit, sunt excesive, discriminatorii şi disproporţionate cu finalitatea urmãritã şi încalcã dreptul de proprietate al unui cetãţean strãin care, cum e cazul în speţã, a investit în România o sumã importantã de bani.
Curtea constatã cã aceste susţineri de neconstitu-ţionalitate nu pot fi reţinute. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reglementeazã regimul strãinilor în România, astfel cã, evident, se adreseazã acestora, iar criticile pe motivul discriminãrii pe criterii de origine naţionalã sunt nefondate. De altfel, în acest sens Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 443 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 .
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate privatã, Curtea observã cã textele de lege examinate nu conţin norme privind acest drept şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au incidenţã în cauzã. Dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã enumere condiţiile şi actele necesare prelungirii dreptului de şedere temporarã a strãinilor în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi economice, condiţii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Curtea observã, de altfel, cã autorul a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate în cadrul unei contestaţii formulate în faţa instanţei de judecatã competente împotriva refuzului Autoritãţii pentru strãini de a-i prelungi dreptul de şedere temporarã în România. Prin urmare, Curtea constatã, pe de o parte, cã autorul beneficiazã pe deplin de exercitarea neîngrãditã a drepturilor sale procesuale, iar, pe de altã parte, cã motivele de neconstituţionalitate formulate au, în realitate, natura unor argumente de fapt, astfel cã nu pot fi reţinute de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
