Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 177 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 18 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 921/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.808D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.809D/2010 şi nr. 3.815D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.836/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, respectiv în Dosarul nr. 1.402/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.809D/2010 şi nr. 3.815D/2010 la Dosarul nr. 3.808D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 921/40/2009 şi nr. 1.836/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin Încheierea din 10 septembrie, pronunţatã în Dosarul nr. 1.402/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii privind drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat a fost interpretat de cãtre instanţele de judecatã ca realizând o abrogare implicitã a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Or, dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, nu mai existã temei legal pentru a opera abrogarea implicitã, dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementând în mod imperativ abrogarea expresã directã, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnicã legislativã reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului excepţiei, orice altã interpretare este contrarã jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia legiuitorul are obligaţia elaborãrii unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilitãţii acestora, în sensul cã ele trebuie sã fie coerente, sã evite paralelismul legislativ şi sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale (Cauza Unedic împotriva Franţei, 2008, Katz împotriva României, 2009, şi Santo Pinto împotriva Portugaliei, 2008). Se susţine cã prin pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept este încãlcat art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie, Parlamentul este obligat sã respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv poate sã modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresã, dar nu implicitã, fiindcã, procedând în acest mod, ar contraveni principiului coerenţei legislative.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã aratã cã, într-o speţã similarã, Curtea Constituţionalã a respins o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, ca inadmisibilã, deoarece se pun în discuţie modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specialã şi dreptul comun în materia dreptului muncii.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã aratã cã asupra neconstituţionalitãţii acestor prevederi Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei ca inadmisibilã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, în dosarele nr. 3.808D/20010 şi nr. 3.809D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...] orice alte dispoziţii contrare".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, celor ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organicã a raporturilor de muncã, sindicatelor, patronatelor şi protecţiei sociale şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie privind rolul Consiliului Legislativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate prin numeroase decizii. Spre exemplu prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. Curtea a constatat cã întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în timp a douã legi organice, şi anume Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã.
Curtea a constatat cã aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretãri unitare a actelor normative, iar soluţionarea acestora nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementatã aceasta de Legea fundamentalã şi de Legea nr. 47/1992, ci în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte instanţe de judecatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
De asemenea, Curtea a reţinut cã atribuţiile sale privind analiza conformitãţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnicã legislativã, atât timp cât aceste norme nu au relevanţã în plan constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 921/40/2009 şi nr. 1.836/40/2009 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 1.402/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
