Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 177 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112, art. 113 alin. 1 si 2 si art. 115 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 10 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 148D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a transmis Curţii concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 336/A din 15 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.208/243/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Sorin-Ionel Buta cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autoritãţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât, pe de o parte, învinuitul sau inculpatul nu este înştiinţat asupra efectuãrii constatãrii tehnico-ştiinţifice şi nu are posibilitatea de a propune obiective, de a discuta în contradictoriu obiectivele urmãrite de organul de urmãrire penalã şi de a desemna un specialist care sã asiste la efectuarea constatãrii, iar, pe de altã parte, aceste constatãri tehnico-ştiinţifice sunt efectuate, de regulã, de specialişti care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã, prin urmare de colegi ai acestuia din urmã, care nu sunt independeţi şi imparţiali. Mai aratã cã art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã oferã instanţelor judecãtoreşti posibilitatea de a decide în mod discreţionar dacã cineva beneficiazã de dreptul constituţional la apãrare, caz în care dispun efectuarea unei expertize, sau dacã nu beneficiazã de acest drept, situaţie în care apreciazã cã este suficient raportul tehnico-ştiinţific, dreptul la un proces echitabil fiind, practic, anulat în acest mod.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 112: "Când existã pericol de dispariţie a unor mijloace de probã sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesarã lãmurirea urgentã a unor fapte sau împrejurãri ale cauzei, organul de urmãrire penalã poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatãri tehnico-ştiinţifice.
Constatarea tehnico-ştiinţificã se efectueazã, de regulã, de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã. Ea poate fi efectuatã şi de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul altor organe.";
- Art. 113 alin. 1 şi 2: "Organul de urmãrire penalã care dispune efectuarea constatãrii tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formuleazã întrebãrile la care trebuie sã se rãspundã şi termenul în care urmeazã a fi efectuatã lucrarea.
Constatarea tehnico-ştiinţificã se efectueazã asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de cãtre organul de urmãrire penalã. Celui însãrcinat cu efectuarea constatãrii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmãrire penalã sau de organ de control.";
- Art. 115 alin. 2: "Organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã, din oficiu sau la cererea oricãreia dintre pãrţi, dacã apreciazã cã raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatãrii tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 112, 113 şi 115 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 956 din 25 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã posibilitatea organului de urmãrire penalã de a cere concursul unor specialişti atunci când existã pericol de dispariţie a unor mijloace de probã sau de schimbare a unor situaţii de fapt se concretizeazã printr-un act procedural care reclamã urgenţã, constatarea tehnico-ştiinţificã efectuându-se potrivit unei proceduri simplificate de expertizã.
Aceasta nu este însã de naturã a aduce atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti, de a administra orice probe în apãrarea lor şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege. Sunt îndeplinite şi exigenţele dreptului la un proces echitabil, întrucât dispoziţiile procedural-penale asigurã posibilitatea pãrţilor de a cere completarea sau refacerea raportului tehnico-ştiinţific, sens în care prevederile art. 115 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã dispun în consecinţã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.530 din 25 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele arãtate, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
