Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 177 din 20 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 10, 11 si 97 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 1 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 10, 11 şi 97 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Plus Trading" - S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 1.393/COM/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale supuse controlului de contencios constituţional au mai fost examinate de cãtre Curte, ocazie cu care s-a statuat prin deciziile nr. 384/2002 şi nr. 283/2003 cã textele incriminate sunt constituţionale. În cauzã nu au intervenit elemente noi, astfel încât cele statuate prin deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.393/COM/2001, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7, 10, 11 şi 97 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, anterior modificãrii şi completãrii prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de debitoarea Societatea Comercialã "Plus Trading" - S.R.L. Constanţa în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect cererea privind aplicarea procedurii reglementate de <>Legea nr. 64/1995 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege atacate sunt neconstituţionale, întrucât prin derogãri repetate de la normele dreptului comun s-au instituit bariere artificiale în calea înfãptuirii justiţiei, fie prin lipsa accesului la justiţie, fie prin instituirea inegalitãţii pãrţilor, fie prin suprimarea unor cãi de atac sau prin atribuirea judecãtorului-sindic de competenţe nejustificate. Prin stabilirea atribuţiilor sale, judecãtorul-sindic, care conduce practic toatã activitatea societãţii, se subrogã adunãrii generale şi hotãrãşte cu privire la bunurile persoanei juridice. În aceastã situaţie creditorul se situeazã pe o poziţie superioarã faţã de debitor, indiferent care sunt cauzele incapacitãţii de platã. Prin urmare, se creeazã, în opinia autorului, o instanţã extraordinarã cu competenţe ce excedeazã dreptului comun şi care genereazã inegalitatea pãrţilor în proces, încãlcându-se prevederile art. 125 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 16 din Constituţie.
De asemenea, prin instituirea unui singur grad de jurisdicţie şi a unei singure cãi de atac (şi aceea cu o procedurã derogatorie de la normele procedurale de drept comun) se aduce atingere principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi dreptului de a fi judecat în mod echitabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. Prin posibilitatea judecãtorului-sindic de a pronunţa o hotãrâre definitivã şi executorie care nu poate fi suspendatã de instanţa de recurs, se produce o discriminare evidentã comparativ cu hotãrârile instanţelor de acelaşi grad (tribunale).
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât judecãtorul-sindic are statutul de judecãtor al tribunalului, desemnat de cãtre preşedintele instanţei sã îndeplineascã atribuţiile prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 . Atribuţiile prevãzute de art. 10, preponderent jurisdicţionale, corespund specificului procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului şi deopotrivã statutului judecãtorului-sindic de magistrat care exercitã o funcţie publicã.
Rolul central deţinut de cãtre judecãtorul-sindic printre organele procedurii nu este însã de naturã a îngrãdi liberul acces la justiţie ori dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi nici nu poate conduce la concluzia instituirii unei instanţe extraordinare.
Dispoziţiile din <>Legea nr. 64/1995 vizate de autorul excepţiei sunt conforme cu prevederile constituţionale care lasã legiuitorului posibilitatea de a stabili competenţa şi procedura instanţelor de judecatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece atribuirea în sarcina tribunalelor (art. 6 din lege) a competenţei materiale de soluţionare a procedurilor de insolvenţã, cumulat cu gradul de complexitate cu totul specialã a procedurilor respective, impune necesitatea judecãrii acestor cauze de cãtre un judecãtor specializat (în speţã, judecãtorul-sindic). Date fiind condiţiile de desemnare a judecãtorului-sindic (art. 8 din lege) şi competenţa sa, se poate concluziona cã acestea nu caracterizeazã însã o instanţã extraordinarã, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci constituie, în fapt şi în drept, atribuţii şi competenţe ale tribunalului exercitate în mod permanent, iar nu ocazional.
Extinderea competenţei judecãtorului-sindic la alte cereri şi acţiuni incidente nu afecteazã însã cu nimic exercitarea constituţionalã a dreptului la apãrare, întrucât judecarea acestora se face în conformitate cu regulile generale de procedurã stabilite prin Codul de procedurã civilã. Nici lipsa celor trei grade de jurisdicţie stabilite de Codul de procedurã civilã nu constituie o încãlcare a principiului constituţional amintit, deoarece triplul grad de jurisdicţie nu reprezintã un element esenţial al dreptului la apãrare. Pe de altã parte, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se poate face în condiţiile legii, în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 129.
Referitor la caracterul executoriu al hotãrârilor judecãtorului-sindic şi existenţa unui numãr limitat de cazuri în care instanţa de recurs poate suspenda efectele acestor hotãrâri, Guvernul apreciazã cã aceste mãsuri sunt în acord cu scopul legii de a reglementa un cadru procesual care sã permitã soluţionarea cu celeritate a cauzei şi evitarea, pe cât posibil, a devalorizãrii bunurilor din averea debitorului.
Cât priveşte critica prevederilor <>art. 97 din Legea nr. 64/1995 , republicatã (a cãror substanţã a fost preluatã de art. 58^13 din lege, dupã modificarea acesteia prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 ), Guvernul considerã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece stabilirea de cãtre judecãtor a termenului nu înseamnã cã toate contestaţiile vor fi soluţionate la un singur termen de judecatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul a stabilit prin <>art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, o procedurã derogatorie de la normele procedurale de drept comun, justificatã de necesitatea asigurãrii unei anumite celeritãţi a executãrii silite a comercianţilor aflaţi în imposibilitatea de platã a datoriilor comerciale. Curtea de apel este stabilitã de lege ca instanţã de recurs pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic în executarea atribuţiilor sale, prevãzute de art. 10 din aceeaşi lege, ceea ce nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate, întrucât instanţa de recurs are posibilitatea examinãrii cauzei sub toate aspectele.
Notificarea prevãzutã de <>art. 97 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, reprezintã o modalitate proceduralã specialã prin care creditorilor li se aduce la cunoştinţã existenţa şi conţinutul contestaţiilor, iar soluţionarea acestora urmeazã sã fie realizatã cu respectarea tuturor dispoziţiilor din Codul de procedurã civilã compatibile cu actul normativ criticat.
De asemenea, textele legale contestate sunt conforme cu prevederile constituţionale care oferã legiuitorului deplina libertate de a stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã şi nu aduc atingere principiului universalitãţii drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, prevãzut de art. 15 alin. (1) din Legea fundamentalã.
În sfârşit, conceptul de proces echitabil nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti şi, pe cale de consecinţã, nici posibilitatea exercitãrii acestor cãi de atac de cãtre toate pãrţile din proces.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, 10 (aşa cum a fost rectificat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 februarie 2000), <>art. 11 şi 97 din Legea nr. 64/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, care au urmãtorul conţinut:
Art. 7: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic, în baza art. 10.
(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea pãrţilor urmând a fi fãcutã prin publicitate, în condiţiile art. 95 din Codul de procedurã civilã.
(3) Prin derogare de la art. 300 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile judecãtorului-sindic, cu excepţia celei de respingere a contestaţiei debitorului - fãcutã în temeiul art. 31 alin. (5) -, nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.";
Art. 10: "Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) darea hotãrârii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
c) desemnarea, prin hotãrâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activitãţii lor şi, dacã este cazul, înlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva mãsurilor luate de administrator sau de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupã caz, de lichidare, dupã votarea lui de cãtre creditori;
h) hotãrârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;
j) darea hotãrârii de închidere a procedurii.";
Art. 11: "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii şi vor cuprinde, prin derogare de la art. 261 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, şi motivarea. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.";
Art. 97: "Tuturor creditorilor ale cãror creanţe vor fi fost contestate de debitor, lichidator sau de un alt creditor li se va comunica, prin notificare, termenul stabilit de judecãtorul-sindic pentru şedinţa în care acesta va soluţiona, deodatã, printr-o sentinţã, toate contestaţiile. Termenul nu va putea depãşi 20 de zile de la emiterea notificãrii."
Prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanţã care, potrivit art. II, a intrat în vigoare dupã 180 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 97 a fost abrogat (art. I pct. 79), iar art. 7, 10 şi 11 au fost modificate şi completate, având urmãtorul conţinut:
Art. 7: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic, în baza art. 10.
(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile judecãtorului-sindic, cu excepţia celei de respingere a contestaţiei debitorului - fãcutã în temeiul art. 31 alin. (5) - şi a celei prin care se decide intrarea în faliment - pronunţatã în condiţiile art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.";
Art. 10: "(1) Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) darea hotãrârii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
c) desemnarea, prin hotãrâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activitãţii lor şi, dacã este cazul, înlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva mãsurilor luate de administrator sau de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupã caz, de lichidare, dupã votarea lui de cãtre creditori;
h) hotãrârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;
i^1) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã;
j) darea hotãrârii de închidere a procedurii.
(2) Dacã examinarea chestiunilor supuse deliberãrii în şedinţele prezidate de judecãtorul-sindic nu se poate finaliza într-o singurã zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrãtoare urmãtoare fãrã o nouã înştiinţare, procedându-se astfel în continuare pânã la rezolvarea tuturor chestiunilor.
(3) Procesul-verbal al şedinţelor menţionate la alin. (2) va fi semnat de judecãtorul-sindic şi de grefier şi va cuprinde în rezumat dezbaterile ţinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune şi deciziile adoptate.";
Art. 11: "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs."
Curtea observã cã a fost sesizatã, prin încheierea instanţei de judecatã, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 10, 11 şi 97 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, în forma anterioarã modificãrii şi completãrii prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 . În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, atunci când dispoziţia legalã a fost modificatã, excepţia de neconstituţionalitate poate fi examinatã dacã textul, în noua sa redactare, conservã reglementarea iniţialã. Pe cale de consecinţã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile atacate în forma modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 .
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 şi 125 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dupã republicarea Constituţiei României, dispoziţiile invocate sunt cuprinse în art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 şi 126, cu urmãtorul conţinut:
Art. 15 alin. (1): "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
Art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în sistemul <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, aşa cum se precizeazã chiar în titlul legii, o procedurã judiciarã, compusã din reguli specifice materiei reglementate. În raport cu conţinutul reglementãrii nu se poate reţine, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cã dispoziţiile legale citate împiedicã accesul la justiţie.
Nu se poate primi, de asemenea, susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã judecãtorul-sindic este o instanţã extraordinarã. Urmând regulile generale ale procesului judiciar, în care se asigurã egalitatea pãrţilor şi exercitarea de cãtre acestea a dreptului la apãrare, judecãtorul-sindic constituie o instanţã specializatã, admisã potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie, republicatã.
În ceea ce priveşte numãrul cãilor de atac existente în cadrul procedurii reglementate prin <>Legea nr. 64/1995 , atribuţiile judecãtorului-sindic, caracterul hotãrârilor pronunţate de acesta şi interdicţia stabilitã pentru instanţa de recurs de a suspenda hotãrârile judecãtorului-sindic, Curtea reţine cã toate acestea constituie chestiuni de procedurã pe care legiuitorul este liber sã le adopte, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Aşadar, dispoziţiile <>art. 7, 10 şi 11 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu încalcã prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 şi 126 din Constituţie, republicatã, sau principiile stabilite prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În sfârşit, referitor la dispoziţiile art. 97 din lege, care reglementau notificarea termenului stabilit de judecãtorul-sindic pentru şedinţa în care vor fi soluţionate contestaţiile împotriva creanţelor creditorilor, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, acestea au fost abrogate prin <>art. I pct. 79 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 . Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) cu referire la alin. (1) al aceluiaşi articol din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 şi 126 din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 10 şi 11 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Plus Trading" - S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 1.393/COM/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
