Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicatã de Societatea Comercialã "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecãtoriei Brãila.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta inculpaţilor Muscalu Stefana şi Gori Gheorghe şi în lipsa autorului exceptiei, a Societãţii Comerciale "Braigal" - S.A. din Brãila şi a inculpatului Coraci Constantin, legal citaţi, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998 şi apoi, pentru data de 15 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Brãila, prin Încheierea din 8 iunie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 13.326/1997 privindu-i pe inculpatii Coraci Constantin, Muscalu Stefana şi Gori Gheorghe, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicatã de partea responsabilã civilmente - Societatea Comercialã "Comcereal" - S.A. din Tulcea.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Tribunalul Brãila, inculpatii Coraci Constantin şi Muscalu Stefana au fost trimişi în judecata pentru sãvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevãzutã la art. 213 din Codul penal, iar inculpatul Gori Gheorghe, pentru complicitate la aceasta infracţiune, reţinându-se în sarcina primilor doi inculpati ca, în calitate de prepuşi ai Societãţii Comerciale "Comcereal" - S.A. din Tulcea, la insistentele celui de-al treilea, au dispus pe nedrept de cantitatea de 198.000 kg porumb boabe, proprietatea Societãţii Comerciale "Braigal" - S.A. din Brãila, detinuta în baza unui contract de depozit.
Partea responsabilã civilmente - Societatea Comercialã "Comcereal" - S.A. din Tulcea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. 2 din Codul penal. În motivarea exceptiei se susţine ca toate faptele calificate ca infracţiune de abuz de încredere trebuie sa aibã o reglementare unitarã. Discriminarea instituitã prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, în sensul ca aceste infracţiuni, în cazul în care bunul care constituie obiectul lor material aparţine integral sau în parte proprietãţii private a statului, se urmãresc din oficiu şi nu doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, contravine art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Judecãtoria Brãila, exprimandu-şi opinia, a considerat ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este intemeiata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât diferentierea facuta în alin. 2 al art. 213 din Codul penal se referã doar la aspecte vizând modalitãţile de declansare a procesului penal şi nu are semnificatia creãrii unui regim de ocrotire diferenţiat a valorii sociale aparate. Ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, se realizeazã prin dispoziţiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevãd aceleaşi condiţii de incriminare şi aceleaşi pedepse, indiferent în dãuna cui s-a sãvârşit infracţiunea.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã, fiind legal sesizatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 213 alin. 2 din Codul penal, potrivit cãruia: "Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã".
Autorul exceptiei considera ca acest text de lege incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Curtea Constituţionalã retine ca aceasta dispoziţie constituţionalã trebuie interpretatã în sensul ca se referã la ocrotirea în mod egal atât a proprietãţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat şi a proprietãţii private a statului. Rezulta ca statul nu poate beneficia, cat priveşte bunurile care formeazã obiectul proprietãţii private, de o ocrotire juridicã diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.
Totuşi, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, pentru proprietatea privatã s-a prevãzut un regim juridic diferenţiat, sub aspectul instituţiei plângerii prealabile. Astfel, dacã bunul face parte din sfera proprietãţii private a altor subiecte de drept decât statul, acţiunea penalã impotriva celui care, prin abuz de încredere, şi-a insusit bunul mobil sau a dispus de acest bun ori a refuzat sa-l restituie poate fi pusã în mişcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. În schimb, dacã bunul este proprietate privatã a statului, acţiunea penalã poate fi pusã în mişcare din oficiu, aceasta mãsura nemaifiind condiţionatã de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate.
Punerea în mişcare, din oficiu, a acţiunii penale, astfel cum prevede în prezent art. 213 alin. 2 din Codul penal, asigura, evident, o mai energica apãrare juridicã, indiferent de vointa persoanei vãtãmate. Este de ajuns ca organele de urmãrire penalã sa fie sesizate despre sãvârşirea faptei sau chiar sa se sesizeze din oficiu pentru ca procesul penal sa fie pornit. Iar acest proces, astfel declansat, parcurge şi faza urmãririi penale, în cadrul cãreia organele de urmãrire penalã strang probele necesare soluţionãrii cauzei, urmând ca sesizarea instanţei sa se facã prin rechizitoriul procurorului. Dimpotriva, dacã persoana vãtãmatã este o persoana fizica sau juridicã de drept privat, ea trebuie, în plus, sa se adreseze instanţei cu plângerea sa, în termen de doua luni (art. 284 alin. 1 din Codul de procedura penalã), în caz contrar rãspunderea penalã fiind înlãturatã (art. 131 alin. 1 din Codul penal). În sfârşit, tot ea trebuie sa producã şi sa prezinte probele necesare în sprijinul plângerii sale. Din toate acestea rezulta ca deosebirea de reglementare este evidenta.
Constituţia asigura, prin art. 41 alin. (2), o egala ocrotire proprietãţii private, indiferent dacã aceasta aparţine statului sau altei persoane juridice ori fizice şi, implicit, interzice ca legea penalã sa conţinã reglementãri distincte cu privire la ocrotirea proprietãţii private. Or, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între proprietatea privatã a statului şi proprietatea privatã a altor subiecte de drept, atunci când se precizeazã ca, dacã "bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate". De aceea Curtea Constituţionalã constata ca, în raport cu prevederile art. 41 alin. (2) din legea fundamentalã, aceasta dispoziţie este neconstitutionala.
În consecinta, punerea în mişcare a acţiunii penale în temeiul art. 213 alin. 2 din Codul penal se poate face doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, nu numai atunci când bunul aparţine persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, ci şi atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privatã a statului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecãtoriei Brãila şi constata ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului", prevãzutã la art. 213 alin. 2 din Codul penal, este neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 decembrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
