Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 176 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 10 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Vasile Botomei în Dosarul nr. 8.809/180/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.364D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Construcţii Feroviare "Moldova" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.463./245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere identitatea parţialã de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.687D/2010 şi nr. 4.364D/2010. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.687D/2010 şi nr. 4.364D/2010.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.809/180/2007, Tribunalul Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.463./245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice.
Excepţia a fost invocatã de Vasile Botomei şi de Societatea Comercialã Construcţii Feroviare "Moldova" - S.A. din Iaşi în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã nu este echitabil ca executarea creanţelor faţã de stat sã deroge de la dreptul comun, aplicabil persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat, întrucât s-ar ajunge la stabilirea unui regim preferenţial pentru instituţiile publice.
Astfel, de vreme ce, potrivit regulilor generale din dreptul comun, în cazul celorlalte categorii de debitori, pe calea executãrii silite pot fi urmãrite, în vederea stingerii debitelor, toate veniturile şi bunurile neexceptate de lege, executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice se poate realiza doar dintr-o singurã sursã bãneascã, prevãzutã în bugetul de venituri şi cheltuieli. În cazul instituţiilor publice debitoare, sunt excluse de la executare toate bunurile şi toate resursele financiare (veniturile) neevidenţiate în capitolul cheltuieli din buget, la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de platã respectivã, chiar dacã acestea constituie elemente de patrimoniu din proprietatea privatã a instituţiilor publice respective.
Prin restricţionarea posibilitãţii de executare silitã asupra unei instituţii publice, ordonanţa face ca litigiile împotriva acestor persoane juridice sã se prelungeascã nejustificat, posibilitatea creditorilor acestora de a obţine realizarea efectivã a drepturilor lor fiind mult întârziatã.
De asemenea, obligarea unui creditor de a-şi încasa creanţa în limitele menţionãrii respectivei creanţe în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice, în condiţiile în care la data aprobãrii bugetului nu pot fi cunoscute toate creanţele ce urmeazã a fi executate, reprezintã o interferenţã în respectarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a persoanelor fizice şi juridice.
Tribunalul Bacãu - Secţia civilã şi Tribunalul Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalitãţii în faţa legii, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor ordonanţei prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 444 din 20 noiembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 8 decembrie 2003, Curtea a statuat cã, "indiscutabil, ordonanţa instituie anumite limite ale executãrii, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse bãneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Aceastã limitare nu este însã contrarã Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a arãtat, este în concordanţã cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil.
Interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o normã de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sã se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu".
Pe de altã parte, prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a reţinut cã ordonanţa a cãrei constituţionalitate este contestatã are o evidentã finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisã indispensabilã a desfãşurãrii activitãţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului.
Art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garanteazã creanţele asupra statului, nu precizeazã cã aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceastã materie prin ordonanţã, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci urmãresc gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor.
De asemenea, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, a statuat cã dispoziţiile criticate referitoare la procedura executãrii obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice se aplicã fãrã nicio discriminare tuturor creditorilor instituţiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art. 16 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Mai mult, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate stabili regulile de desfãşurare a procedurii de judecatã, fãrã sã aducã atingere substanţei drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din ordonanţã, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, reţinând cã "este adevãrat cã prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituţia debitoare este obligatã sã facã demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de platã (dacã executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuã din cauza lipsei de fonduri) se prelungeşte durata procedurii de executare a titlului". Însã, Curtea a observat cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotãrârea din 7 mai 2002, pronunţatã în Cauza Burdov contra Rusiei, s-a statuat cã, "deşi o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite cã o întârziere în executare ar putea fi justificatã de circumstanţe speciale, chiar dacã regula este aceea a executãrii într-un termen rezonabil. Aceastã întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducã atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
În final, Curtea a reţinut cã procedura de executare a obligaţiilor de platã aparţinând instituţiilor publice, aşa cum e reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificãrile şi completãrile aduse prin Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, se desfãşoarã într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Vasile Botomei în Dosarul nr. 8.809/180/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã şi de Societatea Comercialã Construcţii Feroviare "Moldova" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.463./245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
