Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 176 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 1 si 3 si art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Bãlãnean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 142D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã referitor la prevederile art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, întrucât autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea textului de lege criticat, respectiv ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^14 alin. 1 din acelaşi cod, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea penalã din 27 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 272/1752/2010, Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Maria Bãlãnean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, cu ocazia soluţionãrii recursului într-o cauzã penalã având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecatã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autoritãţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individualã şi dreptul la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã, întrucât, pe de o parte, instanţa nu are obligaţia sã comunice petentului în termen legal, indiferent dacã a fost sau nu prezent la judecatã sau la pronunţare, nici dispozitivul hotãrârii, nici motivarea acesteia, iar, pe de altã parte, instanţa de recurs nu poate administra alte probe testimoniale în afarã de declaraţia inculpatului, obligatorie în anumite condiţii. Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.069/2008. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: - Art. 360 alin. 1 şi 3: "Copii de pe dispozitivul hotãrârii se comunicã pãrţilor care au lipsit atât la judecatã, cât şi la pronunţare. [...] Dupã redactarea hotãrârii, inculpaţilor prevãzuţi în alineatul precedent li se comunicã copii de pe aceasta."; - Art. 385^14 alin. 1, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "Instanţa verificã hotãrârea atacatã pe baza lucrãrilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi ale art. 23 privind libertatea individualã, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci solicitã, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate, în sensul ca, în cazul procedurii prevãzute de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa sã aibã obligaţia de a comunica petentului în termen legal, indiferent dacã a fost sau nu prezent la judecatã sau la pronunţare, atât dispozitivul hotãrârii, cât şi motivarea acesteia. O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã. II. Referitor la critica de neconstituţionalitate adusã prevederilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 76 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã dispoziţiile procesual penale criticate nu îi interzic în vreun fel pãrţii sã îşi susţinã cauza în condiţii care sã nu o dezavantajeze în raport cu pãrţile adverse ori sã beneficieze de toate garanţiile procesuale pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în concordanţã cu prevederile constituţionale. De altfel, procedura de judecatã, care cuprinde şi sistemul probator, respectiv obiectul judecãţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Faptul cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, instanţa de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o încãlcare a dreptului la un proces echitabil. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecãrii apelului, iar recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 385^9. Pe de altã parte, în cazul în care se constatã cã sunt necesare probe noi, instanţa poate sã admitã recursul şi sã dispunã rejudecarea cauzei de cãtre instanţa de recurs. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Bãlãnean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã. II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
