Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 176 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 191 din 25 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.421/314/2008, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ioan Popovici.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prin încadrarea juridicã a faptelor, datoritã modului defectuos de redactare a art. 146 din Codul penal, prin stabilirea cuantumului de 200.000 lei noi, o asemenea prevedere vine în contradicţie cu art. 16 din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii. Se mai aratã cã "libertatea individualã nu poate fi negociatã în funcţie de o sumã de bani, reprezentând valoarea prejudiciului", astfel încât art. 146 din Codul penal contravine atât art. 23, cât şi art. 21 alin. (2) din Constituţie. În plus, este încãlcat art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, "întrucât, fiind în stare de arest preventiv, inculpatul nu se poate apãra, iar încheierea prin care se menţine arestarea preventivã a unei persoane nu este prevãzutã cu nicio cale de atac." Se mai aratã cã textele din Codul penal criticate contravin şi dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la înfãptuirea actului de justiţie în mod unic, imparţial şi egal pentru toţi. Cu privire la dispoziţiile art. 148 lit. f) din Codul de procedurã penalã, se aratã cã acestea sunt interpretate arbitrar de instanţele de judecatã, nefiind expuse motivele pentru care lãsarea în libertate a persoanelor trimise în judecatã ar prezenta pericol social pentru ordinea publicã, sens în care se face trimitere la Cauza Tarãu împotriva României, 2009.
Judecãtoria Suceava apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã având urmãtorul cuprins:
- Art. 146 din Codul penal: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 218 alin. 1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 217 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã: "Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre urmãtoarele cazuri: [...] f) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 privind libertatea individualã, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, în raport de critici similare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi <>Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, respectiv, în cauzã, a infracţiunii de distrugere calificatã, reglementatã de art. 218 alin. 1 din Codul penal, text care, de asemenea, face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 146 din acelaşi Cod.
Curtea constatã, totodatã, cã reglementarea infracţiunii de distrugere calificatã, prin dispoziţiile art. 218 alin. 1 din Codul penal, reprezintã o opţiune de politicã penalã, de competenţa exclusivã a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere principiului egalitãţii în drepturi, care presupune ca la situaţii egale sã corespundã tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferit, şi nici principiului conform cãruia justiţia e unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
De asemenea, este neîntemeiatã şi critica aceloraşi dispoziţii legale referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Astfel, textele în discuţie reprezintã norme de drept substanţial, care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de garanţiile care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil şi dreptul la apãrare.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la "modul defectuos de redactare" a dispoziţiilor art. 146 şi art. 218 alin. 1 din Codul penal, acestea nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Tot astfel, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a textelor de lege, în cauzã a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, criticate de autorul excepţiei întrucât "sunt interpretate arbitrar de instanţele de judecatã". Curtea Constituţionalã a statuat în repetate rânduri cã nu intrã în atribuţiile sale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 218 alin. 1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
