Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 176 din 16 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Ioan Lup în Dosarul nr. 4.875/1998 a Judecãtoriei Medias. La apelul nominal rãspund avocat Betinio Diamant, pentru Ioan Lup, precum şi Silvia Lup şi Mircea Morar. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita a se pronunţa o decizie interpretativa a dispoziţiilor alin. 2 al <>art. 72 din Legea nr. 7/1996 , în sensul ca <>Decretul-lege nr. 115/1938 este abrogat. Avocatul arata ca au mai fost pronunţate de Curtea Constituţionalã decizii de interpretare. În opinia sa <>Legea nr. 7/1996 , în întregime, este neconstitutionala, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece, prin stabilirea unor date diferite de abrogare a unor acte normative în materie de publicitate imobiliarã, se creeazã regimuri juridice diferite, ceea ce duce la o reglementare duala într-un stat unitar. În acest sens avocatul citeaza opinia profesorului Ioan Les din lucrarea "Principii şi instituţii de drept procesual civil", precum şi opiniile altor autori în materie. În final, precizeazã ca excepţia se referã la dispoziţiile alin. 2 şi 3 ale <>art. 72 din Legea nr. 7/1996 . Silvia Lup şi Mircea Morar lasa la aprecierea Curţii Constituţionale soluţia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, cu precizarea ca prevederile legale criticate sunt prevederi tranzitorii, determinate de o situaţie exceptionala. Acesta precizeazã ca intrarea în vigoare a noului sistem de carte funciarã, înainte de finalizarea lucrãrilor de cadastru în fiecare judeţ, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte solicitarea autorului exceptiei de neconstituţionalitate de a se pronunţa o decizie de interpretare referitoare la <>Decretul-lege nr. 115/1938 , arata ca, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 octombrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 4.875/1998, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Ioan Lup. În motivarea exceptiei autorul acesteia considera ca dispoziţiile alin. 2 al <>art. 72 din Legea nr. 7/1996 creeazã "un regim variabil juridic, potrivit fiecãrui judeţ în parte, astfel ca vom avea regimuri juridice de publicitate diferite dupã fiecare judeţ, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituţie". În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 3 al aceluiaşi articol din <>Legea nr. 7/1996 , autorul exceptiei considera ca "o asemenea tehnica legislativã reglementatã de acest text este contrarã alin. (3) al art. 1 din Constituţie, care prevede ca România este stat de drept". În notele scrise, formulate cu ocazia ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate, autorul exceptiei solicita Curţii "sa pronunţe o decizie interpretativa", "în sensul ca legea prin care se abroga <>Decretul-lege nr. 115/1938 are aplicatiune imediata şi deci decretul-lege este actualmente abrogat şi aplicaţiunea sa ar fi neconstitutionala". Exprimandu-şi opinia, Judecãtoria Medias considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 este neîntemeiatã. Se arata ca prevederile menţionate "au tocmai caracterul şi regimul unor dispoziţii tranzitorii. Ele nu produc încãlcarea ordinii de drept şi deci nu se afla în contradictie cu textul art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia România este stat de drept". Guvernul considera ca excepţia în discuţie urmeazã a fi respinsã; în acest sens se arata ca "modalitatea de legiferare folositã în aceste texte, determinata de o situaţie exceptionala, data de imposibilitatea intrãrii în vigoare a noului sistem de carte funciarã, înainte de finalizarea lucrãrilor de cadastru în fiecare judeţ, nu contravine cerinţelor statului de drept". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã. Textul <>art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , care face obiectul exceptiei, este urmãtorul: "Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. La data finalizarii lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, urmãtoarele dispoziţii legale: - art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil; - art. 710-720 din Codul de procedura civilã, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet; - <>Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare; - Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri; - Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare. Dupã definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, se abroga: - art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil; - art. 710-720 din Codul de procedura civilã, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet; - <>Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95, din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare; - Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri; - Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare. La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga: - <>art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974 , publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificãrile ulterioare; - anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiinţarea colectivelor de lucrãri cadastrale; - <>Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica şi cartografica, precum şi procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971; - orice alte dispoziţii contrare prezentei legi." Excepţia de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenta, pe doua argumente: Primul argument priveşte posibilitatea existenţei în România - ca stat unitar - a unor dispoziţii legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplica, în aceeaşi materie, alte prevederi legale. Cu privire la acest argument, Curtea constata ca în istoria statului unitar roman au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, ca de exemplu Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România. Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicãrii în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislaţiei, realizatã prin extinderea legislaţiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, a înlãturat conflictele de legi interprovinciale. <>Legea nr. 7/1996 pune capãt unei asemenea situaţii, anume aplicãrii unor reglementãri legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar, pe de alta parte, în vechiul Regat, în ceea ce priveşte publicitatea imobiliarã, realizatã prin sistemul de carte funciarã şi, respectiv, prin registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã; acest regim urmeazã sa se aplice pe întregul teritoriu, dar, datoritã complexitatii condiţiilor tehnice, nu dintr-o data, ci treptat. Esenţial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce priveşte coexistenta în spaţiu a doua ori chiar a mai multor reglementãri legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana aceste reglementãri, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care priveşte dreptul internaţional public - şi nici despre existenta unor reglementãri multiple într-un stat federal - care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial. Al doilea argument adus de autorul exceptiei de neconstituţionalitate are în vedere o asa-zisa încãlcare a textului constituţional care prevede ca România este stat de drept; aceasta s-ar datora unei "tehnici legislative singulare", care face ca <>Legea nr. 7/1996 , deşi intrata în vigoare la 90 de zile de la publicare, "totuşi nu intra în vigoare în mãsura în care se proroga (la date incerte şi diferite dupã fiecare judeţ al tarii) abrogarea unor alte legi care urmeazã a fi înlocuite prin Legea cadastrului". Situaţiile pe care autorul exceptiei le are în vedere privesc supravietuirea legii vechi şi nu au nici un efect negativ asupra ordinii de drept şi asupra caracteristicilor statului de drept. În ceea ce priveşte solicitarea autorului exceptiei privind pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de interpretare, prin care urmeazã sa se constate abrogarea imediata a <>Decretului-lege nr. 115/1938 , aceasta nu poate fi primitã. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei. Este adevãrat ca, anterior modificãrii, conform celor arãtate, a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Plenul Curţii Constituţionale a pronunţat decizii de interpretare în sensul compatibilitatii cu Constituţia a legilor sau ordonanţelor supuse controlului de constitutionalitate, şi anume în temeiul art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 august 1992, act normativ abrogat prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, acesta din urma aflându-se în vigoare şi în prezent. Dar, deşi aceste decizii de interpretare îşi produc în continuare efectele, întrucât, la momentul pronunţãrii lor, se aflau în deplina concordanta cu legislaţia atunci în vigoare, este totuşi evident ca existenta acestor decizii nu poate constitui astãzi un temei pentru pronunţarea în continuare a unor decizii de interpretare în sensul compatibilitatii cu Constituţia a legilor sau ordonanţelor supuse controlului de constitutionalitate, astfel cum se solicita de cãtre autorul exceptiei de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA, În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Ioan Lup în Dosarul nr. 4.875/1998 al Judecãtoriei Medias. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
