Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 176 din 15 decembrie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 24 februarie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.871/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Preşedintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Baican Mihai, Baican Elvira, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Regia Autonomã de Administrare şi Întreţinere a Fondului Locativ Cluj-Napoca.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Deoarece cauza se afla în stare de judecata, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita admiterea exceptiei. În sustinere se arata ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 1998 Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Ministerul Public în Dosarul nr. 3.871/1996 aflat pe rolul acestei instanţe.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, al indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care permit pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public. Autorul exceptiei mai susţine ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor "în raport cu autoritãţile publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autoritãţi".
Instanta de judecata şi-a exprimat opinia în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, potrivit cãruia excepţia urmeazã sa fie respinsã, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizatã legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã.
Potrivit prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legalã a fost integral atacatã, în repetate randuri, pe calea exceptiei de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodatã dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei".
Aceeaşi soluţie a constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã a fost pronunţatã în mod constant în jurisprudenta Curţii.
Ulterior, fiind sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.
Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementeazã recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.
Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre pãrţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu incalca dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci o chestiune de politica legislativã a autoritãţii legiuitoare, opţiune legislativã ce nu poate fi consideratã ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.871/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 decembrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
