Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 175 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 22 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Emanoil Mierlãcioiu în Dosarul nr. 4.041/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea acesteia ca neîntemeiatã, arãtând cã este de competenţa instanţelor judecãtoreşti sã controleze legalitatea şi temeinicia concedierilor realizate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.041/91/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Emanoil Mierlãcioiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei prin care s-a dispus anularea unei decizii de concediere dispuse în temeiul <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate, reglementând concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezintã o îngrãdire a dreptului constituţional la muncã, care nu poate fi justificatã nici prin prisma art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã dispoziţiile legale criticate, reglementând încetarea contractului individual de muncã pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, vizeazã funcţionarea în bune condiţii a unitãţii angajatoare, ceea ce nu este de naturã a încãlca prevederile art. 41 şi art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã; în acest sens, se aratã cã dreptul la muncã nu este un drept absolut. Se susţine cã, asemenea oricãrui alt contract, încetarea contractului individual de muncã poate fi dispusã din iniţiativa ambelor pãrţi contractante în condiţiile prevãzute de lege. Totodatã, se aratã cã dificultãţile economice prin care trece un angajator pot justifica desfiinţarea unui post din schema sa organizatoricã şi concedierea persoanei care îl ocupã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintã încetarea contractului individual de muncã determinatã de desfiinţarea locului de muncã ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fãrã legãturã cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncã trebuie sã fie efectivã şi sã aibã o cauzã realã şi serioasã".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, a statuat cã "dreptul la muncã, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã şi dreptul la protecţia socialã, consacrate de art. 41 din Constituţie, republicatã, în concordanţã cu reglementãrile din instrumentele juridice internaţionale, sunt drepturi fundamentale şi generale. În exercitarea acestor drepturi orice persoanã are posibilitatea sã se încadreze în muncã fãrã sã fie forţatã în acest sens, sã opteze pentru o anumitã profesie, meserie sau ocupaţie, pentru care se pregãteşte şi se calificã în mod corespunzãtor, precum şi pentru un loc de muncã dorit". Curtea a reţinut cã "acestea nu sunt însã drepturi absolute, în sensul cã persoana s-ar putea încadra la orice loc de muncã, de aceste drepturi beneficiind numai persoanele cu calificarea şi aptitudinile necesare unei profesii, meserii sau ocupaţii pentru care are calificarea şi aptitudinea necesare. Astfel, Codul muncii, în scopul eliminãrii oricãror discriminãri la angajare şi în scopul asigurãrii stabilitãţii raporturilor de muncã, prevede numeroase garanţii, menite sã împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantã este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncã. Acesta poate înceta şi din iniţiativa angajatorului pentru motive ce ţin de persoana salariatului, dar şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unitãţii. Aceste motive sunt concret determinate de lege, iar salariatul concediat poate contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia motivelor concedierii". Totodatã, Curtea a observat cã art. 24 lit. a) din Carta socialã europeanã revizuitã "prevede posibilitatea concedierii salariaţilor pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului".
În ceea ce priveşte verificarea valabilitãţii motivului invocat de angajator, aceasta intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti sesizate prin contestaţia salariatului concediat" în acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 417 din 3 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, şi <>Decizia nr. 840 din 2 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 30 iulie 2009.
De asemenea, Curtea reţine cã acest text nu se poate aplica în mod disimulat, întrucât conţinutul sãu normativ presupune ca desfiinţarea locului de muncã, pe lângã efectivitatea sa, sã fie realã şi serioasã, respectiv sã aibã caracter obiectiv, adicã sã nu ţinã de persoana salariatului, sã fie precisã, şi anume sã fie veritabilul motiv al concedierii, şi sã fie serioasã, în sensul ca motivele invocate de angajator sã fie de o anumitã gravitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Emanoil Mierlãcioiu în Dosarul nr. 4.041/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
