Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 175 din 6 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 30 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Rashid în Dosarul nr. 5.736/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.162D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Zhang Chuanfa în Dosarul nr. 9.559/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã, desemnat în vederea asigurãrii traducerii pe parcursul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã în ambele dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2006 la Dosarul nr. 2.136D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar cã soluţia legislativã conţinutã de textul criticat a fost preluatã de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2. Menţioneazã cã asupra prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin deciziile nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, soluţiile şi considerentele acestora pãstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 29 septembrie 2006 şi 9 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) şi ale <>art. 5 pct. 2" din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Ahmad Rashid şi Zhang Chuanfa în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului de refugiat.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi pe cele ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se argumenteazã critica de neconstituţionalitate pe lipsa de precizie şi claritate, susţinându-se cã textele criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de convenţia amintitã, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi "suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, riscul ca solicitantul de azil sã fie supus, la întoarcerea în ţara de origine, la torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante urmând a se aprecia în concret, în funcţie de atingerile aduse persoanei petentului, drepturilor şi libertãţilor acestuia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.136D/2006, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã.
Avocatul Poporului precizeazã cã, urmare a abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Apreciazã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) şi ale <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România (devenite, ca urmare a renumerotãrii şi republicãrii, art. 5 pct. 2), republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intratã în vigoare la 16 august 2006.
Prevederile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esenţã, de <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã.
Prin urmare, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, şi prin <>Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ahmad Rashid şi Zhang Chuanfa în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
