Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 175 din 6 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 26 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia "CELPI" - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 aprilie 2003 şi au fost consemnate în şedinţa din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 mai 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.520/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia "CELPI" - S.A.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca art. 15 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (1) şi (7), art. 48 alin. (1), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.
În opinia autorului exceptiei, "<>Ordonanta nr. 25/2002 îşi produce efectele asupra unor acte juridice încheiate sub imperiul unor alte norme şi nu se limiteazã sa reglementeze pentru viitor situaţia contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni care urmeazã sa se desfiinteze". Mai susţine autorul exceptiei ca prin textul de lege criticat "se stabileşte o prezumţie legalã irefragrabila de culpa în sarcina cumparatorilor, asa cum sunt ei definiţi de <>Ordonanta nr. 25/2002 , cu încãlcarea tuturor principiilor constituţionale". În acest fel "cumpãrãtorii nu mai au la dispoziţie posibilitatea legalã de a se apara în fata unei instanţe de drept comun, arãtând ca neexecutarea contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni se datoreazã unor cauze care nu le sunt imputabile, şi, pe cale de consecinta, nu sunt în culpa şi nu datoreazã daune-interese autoritãţii, reprezentanta a statului".
Instanta de judecata considera ca dispoziţiile legale ata câte vin în contradictie cu prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca susţinerile autorului exceptiei nu pot fi reţinute, deoarece:
- <>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeazã controlul postprivatizare, precum şi modul de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate de cumpãrãtori, pe perioada derulãrii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale;
- ordonanta se aplica contractelor de vânzare-cumpãrare care au ca obiect acţiuni de stat la societãţile comerciale şi care sunt în derulare, pentru efectele produse de aceste contracte dupã intrarea ei în vigoare;
- prin ordonanta se prevede ca pot fi supuse controlului şi societãţile care în urma privatizãrii au fuzionat cu alta societate, dar şi cele rezultate prin divizare, dacã aceste operaţiuni au avut loc în perioadele de derulare a contractului;
- ordonanta nu instituie o prezumţie de culpa în cazul persoanelor fizice sau juridice;
- pãrţile nu sunt oprite sa convinã rezilierea sau rezoluţiunea, dupã caz, a contractului.
Se arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 134 din Constituţie, întrucât "art. 134 din Constituţie precizeazã clar rolul statului în economie, statul putând acţiona prin utilizarea de cãtre Guvern a parghiilor sale specifice de influentare, dar mai ales prin politica sa promovata în plan legislativ, prevederile alin. (2) definind obiectivele principale ale acţiunii statale, atât pe plan guvernamental, al puterii executive, cat şi pe plan normativ, al puterii legislative".
Guvernul apreciazã, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
- textul criticat trebuie interpretat în corelare cu <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , care prevede ca actul normativ se aplica contractelor în derulare numai pentru efectele produse de acestea dupã intrarea în vigoare a ordonanţei, neputându-se retine neconstituţionalitatea acestui text în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie;
- dispoziţiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, întrucât oricare dintre cele doua pãrţi în contract se poate adresa instanţei de judecata pentru recunoaşterea drepturilor, cumpãrãtorul putându-se apara în cadrul acţiunii în rezolutiune a contractului prin dovedirea respectãrii clauzelor contractuale, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului actionand în acest caz ca subiect de drept privat şi nu în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice, rãspunderea stabilitã în acest caz fiind strict contractualã, potrivit legislaţiei civile;
- de asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (1) şi (7), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât în textul legal criticat nu este vorba despre o confiscare a averii, iar dreptul de proprietate al cumpãrãtorului, parte în contractul de privatizare, nu suporta nici o atingere;
- textul criticat nu contravine prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât nu restrânge în nici un fel exerciţiul vreunui drept, acesta indicând doar un mod de calcul al daunelor-interese ce pot fi stabilite de instanta judecãtoreascã în sarcina cumpãrãtorului în cazul în care se constata rezoluţiunea contractului de privatizare ca urmare a neîndeplinirii culpabile de cãtre cumpãrãtor a clauzelor contractuale;
- nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece, "într-o economie de piata, respectarea legii şi buna-credinţa reprezintã condiţii apriorice pentru libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, susţinerile partii prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizãrii, <>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.
Aceste modificãri privesc şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) criticat de autorul exceptiei.
Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Curtea constata ca în noua redactare textul pãstreazã soluţia legislativã de principiu, şi anume desfiinţarea contractului de vânzare-cumpãrare.
De asemenea, Curtea observa ca <>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, dar aceste modificãri şi completãri nu privesc dispoziţiile alin. (1) al art. 21.
Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 în redactarea data prin <>Legea nr. 506/2002 , al carei cuprins este urmãtorul:
"Art. 21. - (1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale conventionala sau judiciarã Autoritatea va retine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pana la desfiinţarea acestuia."
Textele din Constituţie invocate ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 41 alin. (1) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";
- Art. 48 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 49 alin. (1) şi (2): "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Criticile de neconstituţionalitate vizeazã, în esenta, încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Din examinarea comparativa a textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate şi a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocat în susţinerea exceptiei, nu rezulta incompatibilitate, întrucât textul criticat nu dispune aplicarea retroactivã a dispoziţiilor sale.
Dimpotriva, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 506/2002 , precum şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 40/2003 , se prevede expres ca ordonanta "se aplica contractelor având ca obiect vânzarea-cumpãrarea de acţiuni deţinute de stat la societãţi, încheiate de Fondul Proprietãţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, denumita în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea dupã intrarea ei în vigoare".
Curtea constata ca nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Art. 16 alin. (1) din Constituţie are în vedere numai cetãţenii, nu şi persoanele juridice. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, ca, de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Curtea constata, de asemenea, ca aceste dispoziţii nu contravin nici prevederilor art. 41 din Constituţie, care reglementeazã dreptul de proprietate privatã, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui articol, dreptul de proprietate este garantat, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite prin lege.
<>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeazã controlul postprivatizare, precum şi modul de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate de cumpãrãtori, pe perioada derulãrii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, însã aceasta activitate trebuie sa fie în concordanta cu interesul naţional pentru a cãrui apãrare statul acţioneazã prin politica legislativã. În acest context a fost emisã <>Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 , care îşi are temeiul în dispoziţiile din Constituţie cuprinse în titlul IV "Economia şi finanţele publice", în special cele prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cãrora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale.
Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituţie, aceasta prevedere urmeazã sa fie aplicatã în concordanta şi cu dispoziţiile alin. (1) privind economia de piata şi ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, ceea ce presupune ca dispoziţiile <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 sunt conforme cu cerinţele economiei de piata, în stadiul actual de dezvoltare a societãţii româneşti, precum şi cu regulile necesare pentru asigurarea libertãţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastrã.
Referitor la încãlcarea prin dispoziţiile <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a prevederilor art. 49 din Constituţie, Curtea observa ca acestea nu au incidenta în cauza, deoarece se referã la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii, ca, de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.
Şi, în sfârşit, cu privire la susţinerea potrivit cãreia aceste prevederi incalca art. 48 din Constituţie, Curtea observa ca prin reglementarea cuprinsã în textul criticat nu s-a adus nici o ingradire posibilitatii de a solicita recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei în cazul vatamarii într-un drept de o autoritate publica printr-un act administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia "CELPI" - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 mai 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
