Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 174 din 26 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii si a celor ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 30 octombrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii şi a celor ale <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transmoldavia" - S.A. din Piata-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecãtoriei Piatra-Neamt, având ca pãrţi pe autorul exceptiei şi pe Ioan Lazaroaei.
La apelul nominal a rãspuns Ion Ivescu, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece prevederile art. 132 din Codul muncii contravin principiului egalitãţii în drepturi prin aceea ca sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale. Totodatã, dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 sunt criticate, deoarece nu fac nici o distincţie între protecţie şi privilegii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, prevederile criticate fiind constituţionale. Situaţia diferita în care se afla liderii sindicali justifica stabilirea de cãtre organul legislativ a unor mãsuri de protecţie specialã care, de altfel, se aplica numai în anumite situaţii, expres prevãzute de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 7.439/1999, Judecãtoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt într-o cauza civilã având ca obiect judecarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de munca, emisã de autorul exceptiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 132 din Codul muncii sunt neconstituţionale, deoarece sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât "judecarea chiar şi parţialã - a cauzei de cãtre un alt organ decât instanta constituie o încãlcare a principiului egalitãţii de tratament". Se mai arata ca organul sindical, pentru a-şi da avizul, ar trebui sa funcţioneze ca un organ administrativ-jurisdicţional, calitate pe care nu o poate avea. Pentru aceleaşi motive, susţine autorul exceptiei, sunt neconstituţionale şi prevederile <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 , care instituie o protecţie specialã salariaţilor ce fac parte din conducerea sindicatului, în defavoarea celorlalţi salariaţi. În opinia autorului exceptiei prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, fãrã însã a motiva aceasta sustinere.
Judecãtoria Piatra-Neamt, exprimandu-şi opinia, pentru motive identice celor invocate de autorul exceptiei, considera ca "textul <>art. 132 din Legea nr. 10/1972 incalca prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 125 din Constituţia României".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, deoarece art. 132 din Codul muncii "a suferit modificãri implicite şi în prezent, acestor categorii de salariaţi, care sunt lideri de sindicat, li se aplica prevederile <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 , în raport cu care urmeazã sa se analizeze excepţia". Acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece constituie o mãsura de protecţie specifica salariaţilor care au calitatea de lider sindical, iar o astfel de mãsura nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminãri. De altfel, liderii sindicali se afla într-o situaţie diferita fata de cea a celorlalţi salariaţi, situaţie care justifica şi tratamentul juridic diferenţiat. Guvernul mai arata în punctul sau de vedere ca "prevederile <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 , fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementãrilor referitoare la drepturile omului". Interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, trebuie fãcute în concordanta cu pactele şi tratatele la care România este parte. Sub acest aspect, prevederile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 referitoare la protecţia eficace a reprezentanţilor lucrãtorilor din întreprinderi.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constata ca, deşi este criticat art. 132 din Codul muncii în întregul sau, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica vizeazã doar prevederile alin. (1) referitoare la obligativitatea solicitãrii avizului organului sindical. Totodatã, Curtea urmeazã sa se pronunţe şi asupra alin. (1) al <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, alin. (2) al aceluiaşi articol nefiind incident în soluţionarea cauzei în care a fost ridicatã excepţia.
Dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
- Alin. (1) al art. 132 din Codul muncii: "(1) La desfacerea, din initiativa unitãţii, a contractului de munca va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat şi organul sindical superior; în cazul celor aleşi în organul de conducere colectivã al unitãţii sau în comisia de judecata, se va lua şi aprobarea organului care i-a ales."
- Alin. (1) al <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 : "(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de munca pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeazã, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului."
1. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 din Codul muncii, Curtea constata ca aceste reglementãri au fost abrogate implicit prin dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 54/1991 . Asa fiind, excepţia referitoare la aceste dispoziţii legale este inadmisibila, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) cu raportare la alin. (1) al aceluiaşi articol din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei."
2. Autorul exceptiei susţine ca prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare. Reprezentanţii salariaţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situaţie diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariaţi. Or, tratamentul juridic diferit al cetãţenilor care nu se afla în situaţii identice este nu numai justificat, ci şi obiectiv necesar. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 256/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat ca principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sa stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite. Sub acest aspect, situaţia deosebita în care se afla salariaţii membri ai organelor de conducere ale sindicatelor este determinata de atribuţiile lor în asigurarea îndeplinirii rolului sindicatelor, prevãzut în teza a doua a art. 9 din Constituţie, potrivit cãreia sindicatele "[......] contribuie la apãrarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor". Pe de alta parte, dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 reprezintã o mãsura de protecţie a liderilor sindicali, pentru ca aceştia sa poatã îndeplini în bune condiţii atribuţiile cu care au fost însãrcinaţi de salariaţii membri de sindicat care i-au ales. Mãsura de protecţie se justifica prin necesitatea de a se contracara eventualele mãsuri abuzive, cu caracter represiv sau de intimidare, din partea angajatorului. De altfel, este de reţinut şi faptul ca aceasta protecţie funcţioneazã doar în cazul modificãrii sau al desfacerii contractului de munca din initiativa angajatorului şi pentru motive neimputabile liderilor sindicali salariaţi.
Protecţia specialã a liderilor sindicali este impusa şi prin prevederile art. 1 din Convenţia privind protecţia reprezentanţilor lucrãtorilor din cadrul întreprinderilor şi facilitãţile de acordat acestora, aprobatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la 23 iunie 1971, ratificatã de România prin <>Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, potrivit cãrora "Reprezentanţii lucrãtorilor din întreprindere trebuie sa beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor mãsurilor care ar putea sa le aduna prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrãtorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activitãţi sindicale, în mãsura în care acţioneazã conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare."
3. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea exceptiei a încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute ca relevante, întrucât, pe de o parte, toate litigiile legate de modificarea sau de desfacerea contractelor de munca se judeca de cãtre instanţele judecãtoreşti, accesul la justiţie, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac, nefiind îngrãdit, iar pe de alta parte, solicitarea şi emiterea acordului organului sindical pentru modificarea sau desfacerea contractului de munca nu se realizeazã în cadrul unei proceduri jurisdicţionale, efectuatã de o instanta extraordinarã, cum susţine autorul exceptiei, ci constituie demersuri anterioare dispoziţiei de modificare sau de desfacere a contractului de munca, ce poate declansa conflictul de munca.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecãtoriei Piatra-Neamt.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 septembrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
