Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 173 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 17 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Rodica Smaranda Vulcãnescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspunde personal autoarea excepţiei, lipsind partea statul român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autoarei excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat instituie o stare de discriminare între titularii dreptului conferit prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 - ale cãror indemnizaţii se actualizeazã în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotãrâre a Guvernului, odatã cu indexãrile aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurãri sociale de stat - şi moştenitorii acestora - ale cãror indemnizaţii se indexeazã prin hotãrâre a Guvernului. Combãtând punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţine cã în speţã nu este vorba de douã categorii diferite de beneficiari ai actului normativ criticat, astfel cã nu se justificã argumentul potrivit cãruia "egalitate nu înseamnã uniformitate". Mai solicitã Curţii ca, prin soluţia pronunţatã, aceasta sã dispunã "revenirea la forma iniţialã a articolului criticat, privind situaţia soţului supravieţuitor, când indemnizaţia cuvenitã se indexa odatã cu celelalte indexãri ale pensiilor, dispunând totodatã şi calcularea retroactivã a acestor indexãri, pe seama executivului", sens în care depune concluzii scrise şi alte documente.
Reprezentantul Ministerului Public precizeazã, mai întâi, cã solicitarea autoarei excepţiei privind modificarea textului legal criticat nu poate fi primitã în faţa Curţii Constituţionale, aceasta neavând rolul de legislator pozitiv. Faţã de criticile de neconstituţionalitate privind pretinsa discriminare între titularii dreptului stabilit prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 şi moştenitorii lor, aratã cã nu sunt întemeiate, deoarece aceştia aparţin unor categorii de subiecte de drept diferite, criteriul de departajare fiind persoana asupra cãreia s-a exercitat în mod direct persecuţia. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, invocate, susţine cã acestea nu au incidenţã în cauzã şi solicitã, în concluzie, respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 13.927/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri.
Excepţia a fost ridicatã de Rodica Smaranda Vulcãnescu într-o cauzã având ca obiect examinarea unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã modalitatea diferitã de indexare a indemnizaţiei lunare cuvenite soţului supravieţuitor în temeiul <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , şi anume prin hotãrâre a Guvernului, este discriminatorie prin comparaţie cu cea prevãzutã pentru titularii indemnizaţiei, care, potrivit art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, se actualizeazã tot prin hotãrâre a Guvernului, dar odatã cu indexãrile aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurãri sociale de stat. Astfel, prima categorie de beneficiari ai indemnizaţiei, cea a soţilor supravieţuitori, este defavorizatã faţã de cea a titularilor dreptului, deoarece indexãrile aplicate ultimei categorii se acordã mai des, fiind vorba de acele indexãri aplicabile tuturor pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurãri sociale de stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Nu se poate reţine încãlcarea principiului egalitãţii, susţinutã de autoarea excepţiei, în condiţiile în care atât Curtea Constituţionalã, cât şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului au statuat constant în sensul cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, acesta impunând ca la situaţii egale sã corespundã un tratament egal, aşa cum la situaţii diferite, tratamentul juridic trebuie sã fie diferit. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a actualiza într-o anumitã formã indemnizaţiile stabilite pentru soţii supravieţuitori şi diferit pentru alte categorii de beneficiari ai actului normativ criticat nu contravine principiului egalitãţii în drepturi sau principiului nediscriminãrii.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 4 alin. (1) din Legea fundamentalã, ci se aplicã în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. Apreciazã cã prevederile art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, invocate, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare: "(3) Aceastã indemnizaţie (n.n. indemnizaţia lunarã de 100 lei neimpozabilã, cuvenitã soţului/soţiei celui decedat, din categoria celor dispãruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cãrora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu) se indexeazã prin hotãrâre a Guvernului şi se poate cumula cu orice pensie."
Autoarea excepţiei considerã cã textul de lege menţionat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) privind principiile nediscriminãrii şi al egalitãţii în drepturi, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalitãţii legii şi ale art. 48 alin. (1) referitoare la egalitatea între soţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri este dedusã prin comparaţia acestora cu cele ale art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, autoarea excepţiei concluzionând cã primele conţin norme discriminatorii faţã de celelalte.
Curtea constatã cã art. 4 alin. (3) din actul normativ criticat prevede modalitatea de indexare a indemnizaţiei lunare de 100 lei de care beneficiazã soţul supravieţuitor în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2), şi anume prin hotãrâre a Guvernului. Pe de altã parte, dispoziţiile art. 3 alin. (3) stabilesc cã indemnizaţiile cuvenite titularilor drepturilor, adicã acele persoane care au fost persecutate din motive politice, deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, se actualizeazã în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotãrâre a Guvernului, odatã cu indexãrile aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurãri sociale de stat.
Curtea constatã cã cele douã texte legale se aplicã unor categorii de persoane diferite, ambele beneficiare ale unei indemnizaţii acordate în condiţiile <>Decretului-lege nr. 118/1990 , prima fiind constituitã din înşişi titularii dreptului, iar a doua din soţii supravieţuitori, în condiţiile legii. Criteriul obiectiv şi rezonabil de departajare în privinţa tratamentului juridic aplicat unei categorii faţã de cel specific celeilalte îl reprezintã tocmai calitatea de persoanã persecutatã în mod direct din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, deportatã sau constituitã ca prizonier.
Prin urmare, nu se poate susţine cã cele douã categorii de subiecte de drept, deşi ambele beneficiare ale unei indemnizaţii acordate de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , se aflã în aceeaşi situaţie, care ar impune un tratament juridic identic. În ceea ce priveşte principiul egalitãţii în drepturi, Curtea s-a pronunţat constant în jurisprudenţa sa, concretizatã prin <>Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi <>Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, cã acesta nu înseamnã uniformitate. Astfel, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, recunoscându-se dreptul la diferenţã. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, cã reprezintã o încãlcare a acestor prevederi orice diferenţã de tratament sãvârşitã de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã (Cazul "Marckx contra Belgiei", 1979).
Mai mult, Curtea observã cã actul normativ criticat - <>Decretul-lege nr. 118/1990 - reglementeazã acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, ceea ce îi conferã acestuia caracter de act normativ reparatoriu, în sensul de reglementare a unor drepturi şi beneficii acordate anumitor categorii de persoane determinate. Or, Curtea Constituţionalã a arãtat în jurisprudenţa sa, de exemplu <>Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cã, în materie de reparaţii acordate prin reglementãri legislative, legiuitorul este liber sã stabileascã anumite criterii obiective, precum şi modalitãţi de acordare a acestora. Astfel, indemnizaţiile de care beneficiazã categoria titularilor dreptului se actualizeazã în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotãrâre a Guvernului, odatã cu indexãrile aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurãri sociale de stat, iar indemnizaţiile prevãzute pentru soţii supravieţuitori se indexeazã prin hotãrâre a Guvernului. Ca autoritate publicã a puterii executive, responsabilã cu realizarea politicii interne a statului, Guvernul este singurul în mãsurã a aprecia cuantumul unor asemenea indemnizaţii, precum şi momentul oportun pentru indexarea lor, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 , prin încãlcarea art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiile nediscriminãrii şi al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
În sfârşit, solicitãrile autoarei excepţiei, formulate în şedinţa publicã, referitoare la o pretinsã intervenţie legislativã a Curţii asupra textului legal criticat, în sensul de a reglementa revenirea la o situaţie juridicã anterior existentã şi favorabilã acesteia, precum şi acordarea, de cãtre aceastã instanţã, a unor despãgubiri, prin calculul retroactiv al indexãrii cuvenite, se constatã cã acestea nu pot fi primite, fiind aspecte ce ţin de competenţa, pe de o parte, a autoritãţii legiuitoare şi a instanţei de judecatã, pe de altã parte. De asemenea, astfel de susţineri nu se pot converti în critici de neconstituţionalitate, fiind, sub acest aspect, inadmisibile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Rodica Smaranda Vulcãnescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
