Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 173 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 26 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Veronia Prisecariu în Dosarul nr. 563/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate nu instituie un tratament juridic diferenţiat între persoanele cu handicap în raport cu vârsta sau data la care a intervenit handicapul. În ceea ce priveşte diferenţa dintre cuantumul indemnizaţiilor de care beneficiazã adulţii cu handicap grav, potrivit <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , aratã cã aceasta este justificatã de situaţia diferitã în care se aflã aceste persoane sub aspectul veniturilor pe care le realizeazã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 563/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap. Excepţia a fost ridicatã de Veronica Prisecariu cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 1.794 din 30 octombrie 2003, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.285/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi dispoziţiilor constituţionale care consacrã obligaţia statului de a acorda o protecţie specialã persoanelor cu handicap. De asemenea, apreciazã cã textele de lege supuse controlului de constituţionalitate se aflã în contradicţie cu prevederile art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, astfel cã se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, care consacrã prioritatea faţã de legile interne a instrumentelor internaţionale în materia drepturilor omului, la care România este parte. În acest sens, aratã cã, prin definiţia datã noţiunii de persoanã cu handicap şi prin stabilirea criteriilor de acordare a protecţiei speciale, textele de lege criticate creeazã discriminãri între persoanele cu handicap, sub aspectul protecţiei speciale de care beneficiazã acestea. Astfel, având în vedere cã încadrarea în categoria persoanelor cu handicap este condiţionatã de îndeplinirea cumulativã a douã cerinţe, respectiv faptul de a necesita sprijin de integrare atât în viaţa socialã, cât şi în viaţa profesionalã, considerã cã persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare, precum şi acelea care au dobândit afecţiunea ce determinã handicapul dupã împlinirea vârstei standard de pensionare, sunt excluse de la acordarea protecţiei speciale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsã, "întrucât nu a fost vizatã de aceastã datã legea al cãrei conţinut îl constituie dispoziţiile cuprinse în ordonanţã şi modificate de Parlament".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , legiuitorul a urmãrit sã reglementeze programul de protecţie specialã a persoanelor cu handicap, precum şi integrarea socialã şi profesionalã a acestora. Astfel, prevederile ordonanţei prin care este definitã noţiunea de persoanã cu handicap, precum şi încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesitã protecţie specialã reprezintã tocmai transpunerea în lege a dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 referitoare la obligaţia statului de a asigura o protecţie specialã persoanelor cu handicap. În ceea ce priveşte <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , aratã cã nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl instituie acest text de lege este justificat de situaţiile diferite avute în vedere de cãtre legiuitor, şi anume realizarea sau nu de venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, de cãtre adulţii cu handicap grav sau accentuat. În sfârşit, aratã cã nu poate fi acceptatã nici critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 20 din Constituţie, "deoarece textele criticate aliniazã legislaţia în domeniul protecţiei speciale a persoanelor cu handicap la legislaţia actualã a Uniunii Europene, respectând dispoziţiile Pactelor internaţionale la care România este parte şi ţinând cont de cerinţele Uniunii Europene, în vederea aderãrii şi aducerii acestei categorii de persoane cu dizabilitãţi la standardele internaţionale".
Guvernul apreciazã cã susţinerile autorului privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 sunt neîntemeiate. Astfel, aratã cã prevederile legale criticate nu genereazã discriminãri între cei încadraţi în categoria persoanelor cu handicap, nici în ceea ce priveşte criteriile în funcţie de care se face aceastã încadrare şi nici în ceea ce priveşte regimul juridic şi drepturile stabilite în funcţie de gradul de handicap şi de situaţia socialã a acestora. De asemenea, menţioneazã cã nu existã contradicţii între textele de lege criticate şi celelalte prevederi constituţionale şi internaţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, aratã cã prevederile legale care fac obiectul excepţiei creeazã cadrul legal special pentru ca persoanelor cu handicap sã li se asigure un nivel de trai decent în funcţie de situaţia concretã a fiecãruia, în aplicarea dispoziţiilor din Legea fundamentalã care prevãd obligaţia statului de a realiza mãsuri de protecţie specialã pentru aceastã categorie de persoane.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 sunt constituţionale. Astfel, aratã cã aceste texte de lege se aplicã, în mod egal, persoanelor cu handicap. De asemenea, dispoziţiile legale care definesc noţiunea de persoanã cu handicap sau care prevãd încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap nu creeazã discriminãri între aceste persoane în funcţie de momentul dobândirii handicapului. În sensul celor arãtate, invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 519/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile aduse de <>Legea nr. 343/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "(1) Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, sunt acele persoane cãrora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedicã total sau le limiteazã accesul cu şanse egale la viaţa socialã, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând mãsuri de protecţie specialã în sprijinul integrãrii lor sociale şi profesionale.
(2) Protecţia specialã cuprinde mãsurile ce urmeazã a fi luate în temeiul acestei ordonanţe de urgenţã, pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învãţãmânt, de instruire şi de integrare socialã a acestei categorii de persoane.
(3) Mãsurile de protecţie specialã se aplicã pe baza încadrãrii în categorii de persoane cu handicap, în raport cu gradul de handicap, stabilit în urma evaluãrii efectuate de cãtre comisiile de expertizã medicalã a persoanelor cu handicap pentru adulţi, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei. Pentru copiii cu handicap criteriile de încadrare în gradele de handicap se stabilesc prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Ordinele vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.";
- Art. 2. alin. (1): "Încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesitã protecţie specialã în raport cu gradul de handicap se atestã, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic anatomo-clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacitãţii de muncã şi de autoservire. Gradul de handicap - uşor, mediu, accentuat şi grav - se atestã prin certificat emis de cãtre comisiile de expertizã medicalã a persoanelor cu handicap pentru adulţi prevãzute la cap. V, respectiv de comisiile pentru protecţia copilului, în cazul copiilor cu handicap.";
- Art. 19 alin. (1) lit. a): "În vederea asigurãrii dreptului la securitate socialã, precum şi a dreptului la ocrotirea sãnãtãţii şi la instruire, adulţii cu handicap beneficiazã de urmãtoarele drepturi:
a) adulţii cu handicap grav sau accentuat, care nu realizeazã venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiazã de o indemnizaţie lunarã de 1.400.000 lei; adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizeazã venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiazã de o indemnizaţie lunarã de 50%, respectiv de 30% din valoarea indemnizaţiei lunare; indemnizaţia lunarã se indexeazã anual prin hotãrâre a Guvernului, în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statisticã;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 50 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucurã de protecţie specialã. Statul asigurã realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor şi tutorilor."
De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã textele de lege criticate încalcã şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, întrucât contravin prevederilor art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului prevede cã "Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure sãnãtatea şi bunãstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinţa, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţã, în urma unor împrejurãri independente de voinţa sa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã definiţia pe care <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 o dã persoanelor cu handicap pãstreazã soluţia legislativã a <>art. 1 din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specialã a persoanelor handicapate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 iunie 1992 şi abrogatã prin <>art. 57 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 .
Prevederile <>art. 1 din Legea nr. 53/1992 au fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi aceleaşi argumente invocate şi în prezenta cauzã. Curtea, prin <>Decizia nr. 20 din 9 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, a statuat cã "este neîntemeiatã susţinerea potrivit cãreia persoanele care nu mai sunt de vârstã activã ar fi excluse de la posibilitatea de a obţine atestarea calitãţii lor de persoane cu handicap, deoarece chiar şi dupã împlinirea vârstei de pensionare, dacã nu mai au capacitatea de a se integra prin propriile lor posibilitãţi în viaţa profesionalã, sunt considerate persoane cu handicap, putând solicita atestarea acestei calitãţi".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din decizia anterioarã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 , care precizeazã mãsurile în care trebuie sã se concretizeze protecţia specialã acordatã persoanelor cu handicap, precum şi faptul cã aceste mãsuri se acordã în raport cu gradul de handicap, Curtea observã cã acestea nu instituie un tratament juridic diferenţiat între persoanele cu handicap în raport cu vârsta sau data apariţiei afecţiunii care a determinat handicapul.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analizarea prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 .
În sfârşit, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute nici susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora prevederile <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât acest text de lege nu distinge între adulţi în raport cu vârsta lor şi nici în raport cu perioada apariţiei handicapului.
Diferenţa pe care acest text de lege o stabileşte între cuantumul indemnizaţiilor ce se acordã persoanelor adulte cu handicap grav sau accentuat este justificatã de situaţiile diferite avute în vedere de legiuitor, şi anume de faptul dacã aceste persoane realizeazã sau nu venituri din salarii sau pensii. Prin urmare, textul de lege criticat este în deplin acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel cã situaţii obiectiv diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferit.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate ar contraveni dispoziţiilor <>art. 50 din Constituţie, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 218 din 6 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, a statuat deja în sensul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 "cuprinde dispoziţii care sunt chiar în sensul aducerii la îndeplinire a celor consacrate prin textul constituţional amintit".
Curtea reţine cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei sale în materie, iar considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În sfârşit, Curtea apreciazã cã nu pot fi reţinute nici criticile autorului excepţiei raportate la dispoziţiile art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dat fiind cã textele de lege criticate sunt menite tocmai asigurãrii unei protecţii speciale persoanelor cu handicap, având în vedere situaţia specialã a acestora. În consecinţã, art. 1, art. 2 alin. (1) şi <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 nu contravin prevederilor art. 20 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Veronia Prisecariu în Dosarul nr. 563/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
