Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 171 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 9 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Precizeazã cã accesul liber la justiţie nu implicã posibilitatea de a exercita toate cãile de atac existente, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili cãror cãi de atac sunt supuse hotãrârile judecãtoreşti. Aratã cã exigenţele Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale impun existenţa dublului grad de jurisdicţie numai în cauzele penale, or obiectul procesului în cadrul cãruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unui litigiu de contencios administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.658/2004, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Kaddour Ahmad într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României, emisã de Autoritatea pentru strãini - Biroul pentru strãini al judeţului Suceava.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11 şi ale art. 48 din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã, în conformitate cu prevederile <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , sentinţa pronunţatã de curtea de apel, ca instanţã de fond, este definitivã şi irevocabilã, ceea ce înseamnã cã "nu mai este susceptibilã de a fi atacatã în nici un fel, deci este nerecurabilã". Considerã cã aceastã dispoziţie de lege contravine dreptului la un proces echitabil şi constituie "o limitare intolerabilã a liberului acces la actul de justiţie". De asemenea, susţine cã în speţã nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de art. 49 din Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, concluzionând cã "eliminarea posibilitãţii exerciţiului unei cãi de atac nu este justificatã şi, deci, aduce o gravã atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, încãlcându-se atât Constituţia, cât şi tratatele internaţionale la care România a aderat".
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã reclamantului nu i-au fost încãlcate drepturile recunoscute de lege, împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel acesta având deschisã calea apelului, conform <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere invocã <>Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. De asemenea, este invocatã Hotãrârea din 5 octombrie 2000, pronunţatã în cauza "Mouia împotriva Franţei", prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã "deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea strãinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii de naturã penalã, în sensul art. 6 pct. 1 din Convenţie. În consecinţã, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil cauzei". Aratã, de asemenea, cã prin Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se impune statelor semnatare obligaţia de a conferi persoanelor dreptul la dublul grad de jurisdicţie, dar în materie penalã, conform art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. "Or, dreptul reclamantului de a contesta dispoziţia de pãrãsire a teritoriului nu face obiectul unei proceduri penale, ci al unei proceduri în contencios administrativ."
Avocatul Poporului apreciazã cã sesizarea Curţii Constituţionale nu este legalã. Aceasta deoarece Curtea de Apel Suceava nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa sa, or, din interpretarea dispoziţiilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultã cã încheierea instanţei de judecatã prin care se sesizeazã Curtea Constituţionalã trebuie sã cuprindã, în mod obligatoriu, opinia instanţei asupra excepţiei invocate de autor, aceasta fiind o condiţie de valabilitate a sesizãrii. Mai aratã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt imperative şi reprezintã voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecatã rolul unui filtru de acces la instanţa de contencios constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 482/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Conţinutul textului de lege criticat este urmãtorul:
- Art. 82: "(1) Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului poate fi atacatã în termen de 10 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Autoritatea pentru strãini, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis dispoziţia de pãrãsire a teritoriului. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentinţa instanţei este definitivã şi irevocabilã.
(2) Exercitarea cãii de atac prevãzute la alin. (1) suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11 şi ale art. 52 (art. 48 în forma nerevizuitã a Constituţiei), dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 52: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat încalcã şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora: Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, (...)", precum şi pe cele ale art. 13 din acelaşi instrument juridic internaţional, potrivit cãrora "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".
Din analizarea excepţiei de neconstituţionalitate se observã cã dispoziţiile <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care prevãd cã sentinţa curţii de apel prin care se soluţioneazã cererea de anulare a dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului este definitivã şi irevocabilã, au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, constatându-se constituţionalitatea acestora prin <>Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004. S-a reţinut cu acel prilej cã în jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale s-a statuat faptul cã accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Pe aceleaşi considerente urmeazã sã fie respinsã critica de neconstituţionalitate şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constatã cã acestea nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât autorul excepţiei nu formuleazã nici o criticã de neconstituţionalitate. Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant cã nu este în mãsurã sã se substituie pãrţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi cu cele cuprinse în <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". În acest sens, pot fi menţionate exemplificativ <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 25 iunie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 31 iulie 1998, şi <>Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003.
În sfârşit, Curtea constatã cã în cauzã nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, referitoare la caracterul statului român de stat de drept, democratic şi social, cuprinse în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã, şi nici cele ale art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Cu referire la punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului în sensul cã lipsa opiniei instanţei de judecatã cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã conduce la nelegalitatea sesizãrii, Curtea reţine cã lipsa de diligenţã a autoritãţii publice şi culpa sa în îndeplinirea obligaţiilor izvorâte din lege nu pot reprezenta un impediment în calea valorificãrii depline a dreptului la apãrare, în speţã prin sesizarea Curţii Constituţionale în scopul realizãrii controlului de constituţionalitate a unui text de lege de care depinde soluţionarea cauzei. Curtea Constituţionalã a statuat în acest sens, de exemplu în <>Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, în care s-a reţinut cã "lipsa opiniei instanţei judecãtoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea sã judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încãlcarea de cãtre instanţã a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultatã din controlul legii de cãtre Curtea Constituţionalã. De principiu, exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autoritãţi publice, chiar dacã aceasta este o instanţã judecãtoreascã".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
