Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 171 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38, art. 45 si art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art. 91^1 -91^5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Bogdan Sergiu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reia în esenţã argumentele din notele scrise şi depune în susţinerea acestora un exemplar al Cauzei Natunen împotriva Finlandei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece obiecţiile autorului, prin faptul cã solicitã Curţii sã se pronunţe asupra modului de interpretare şi de aplicare a textelor, imprimã excepţiei un caracter de inadmisibilitate. De altfel, în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, instanţa europeanã a statuat cã procedura de interceptare a convorbirilor telefonice este conformã cu principiile fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.041/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, art. 45 şi art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floricel Vitan în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 91^1 -91^5 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 28 şi ale art. 21 alin. (3), precum şi ale art. 8 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar prevederile art. 38 şi 45 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã poate dispune interceptarea audiovideo înainte de începerea urmãririi penale, respectiv înainte de declanşarea procesului penal sau înainte de sãvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, prevederile art. 38 coroborate cu cele ale art. 45 din Codul de procedurã penalã contravin dreptului la un proces echitabil, prin aceea cã, în absenţa unui control jurisdicţional, organul de urmãrire penalã poate dispune din oficiu sau la cerere disjungerea.
Tribunalul Cluj - Secţia penalã, dupã ce aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, 45 şi 91^1 -91^5 din Codul de procedurã penalã îndeplineşte condiţiile formale de admisibilitate, expune opinia cu privire la <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, care nu are niciun fel de legãturã cu cauza.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 cu denumirea marginalã Disjungerea, art. 45 cu denumirea marginalã Dispoziţii care se aplicã la urmãrirea penalã, art. 91^1 cu denumirea marginalã Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 91^2 cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea, art. 91^3 cu denumirea marginalã Certificarea înregistrãrilor, art. 91^4 cu denumirea marginalã Alte înregistrãri şi art. 91^5 cu denumirea marginalã Înregistrãrile de imagini, toate din Codul de procedurã penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare au mai fost supuse controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 şi art. 91^5 din Codul de procedurã penalã. Cu acel prilej a statuat cã interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video prevãd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a instituirii unor limite cu privire la durata mãsurii, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptãrii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementãri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însã excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De asemenea, Curtea a mai statuat cã "nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni".
Totodatã, Curtea a arãtat cã anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care a reţinut cã "nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".
În plus, însãşi instanţa europeanã a validat prevederile legale contestate prin Cauza Dumitru Popescu împotriva României din 26 aprilie 2007. Astfel, dupã ce a reţinut existenţa unei încãlcãri a art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, motivat de împrejurarea cã la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat cã în noul cadru legislativ (prin modificãrile aduse de <>Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi) existã numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferã protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţã privatã al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 38 şi 45 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã nu poate fi primitã o astfel de criticã.
Astfel, prevederile de lege criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate indiferent dacã urmãrirea penalã este instrumentatã pentru toate faptele sau pentru toţi fãptuitorii în acelaşi dosar. Aceasta, deoarece procurorul, indiferent de fapte sau fãptuitori, este ţinut de respectarea tuturor garanţiilor de legalitate şi imparţialitate cerute de art. 132 din Constituţie şi este obligat ca, în cadrul activitãţii judiciare, sã reprezinte interesele generale ale societãţii, sã apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
