Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 170 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 si art. 9 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi <>art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicatã de Nistor-Isai Faur în Dosarul nr. 10.999/2005 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un memoriu în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi a solicitat totodatã judecarea cauzei în absenţa sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã, în realitate, autorul excepţiei solicitã modificarea textelor de lege criticate, ceea ce nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.999/2005, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi <>art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicatã de Nistor-Isai Faur în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 , cã se impune completarea acestora cu un articol care sã oblige penitenciarele şi arestul poliţiei sã expedieze scrisorile recomandate dacã cei aflaţi în detenţie solicitã verbal aceasta şi, de asemenea, sã expedieze orice cerere individualã, indiferent de obiectul acesteia, prin grefa penitenciarului. Referitor la <>art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 , se aratã cã, fiind contrar dispoziţiilor constituţionale şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate, ar trebui eliminat complet. Cât priveşte <>art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 , se apreciazã cã ar trebui sã aibã un text identic cu cel al art. 8 alin. (5) din acelaşi act normativ, întrucât dreptul la petiţionare şi scrisoare este identic cu dreptul la convorbiri telefonice, fiind un drept la corespondenţã.
Judecãtoria Arad apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, petentul invocând "nemulţumiri de tehnicã legislativã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 6, art. 7 şi <>art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 403/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.
Prevederile legale criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 6 (Dreptul de petiţionare): "(1) Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2) Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate.
(3) Petiţiile şi rãspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute.
(4) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresatã autoritãţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a cãror competenţã este acceptatã ori recunoscutã de România.";
- Art. 7 (Dreptul la corespondenţã): "(1) Dreptul la corespondenţã al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2) Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate.
(3) Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisã sau reţinutã decât în limitele şi condiţiile prevãzute de lege.
(4) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a cãror deţinere este interzisã, corespondenţa poate fi deschisã, fãrã a fi cititã, în prezenţa persoanei condamnate.
(5) Corespondenţa poate fi deschisã şi reţinutã dacã existã indicii temeinice cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni. Persoana aflatã în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţatã în scris, de îndatã, cu privire la luarea acestor mãsuri, iar corespondenţa reţinutã se claseazã într-un dosar special, care se pãstreazã de administraţia penitenciarului.
(6) Deschiderea şi reţinerea corespondenţei, potrivit dispoziţiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispoziţiei emise în scris şi motivat, de cãtre directorul penitenciarului.
(7) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) nu se aplicã în cazul corespondenţei cu apãrãtorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului.";
- Art. 9 (Dreptul la convorbiri telefonice) alin. (3) şi (4): "(3) Numãrul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de cãtre administraţia penitenciarului, în funcţie de numãrul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate.
(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de cãtre persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 28 privind secretul corespondenţei şi în art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, cu raportare la dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine cã, în realitate, autorul excepţiei, deţinut în Penitenciarul Arad, este nemulţumit de mãsurile dispuse de administraţia acestui penitenciar, care refuzã sã-i expedieze "recomandatele". Aşadar, întrucât, în opinia sa, nu mai poate beneficia de garanţiile prevãzute de textele constituţionale menţionate, s-a adresat cu plângere la instanţã împotriva acestor mãsuri, prilej cu care a invocat excepţia de neconstituţionalitate, solicitând modificarea textelor de lege criticate în sensul celor arãtate în motivarea excepţiei.
Curtea constatã însã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la o eventualã redactare defectuoasã sau incompletã a textelor legale criticate şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda, aşa încât criticile formulate urmeazã a fi înlãturate.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi <>art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicatã de Nistor-Isai Faur în Dosarul nr. 10.999/2005 al Judecãtoriei Arad.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
