Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 170 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11, art. 13 alin. (1) lit. a) si art. 13 alin. (1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 248 si art. 248^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 171 din 17 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 13 alin. (1) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dan Gavrilescu în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei personal şi asistat de apãrãtorii aleşi Gheorghe Cosmin Dragu, din cadrul Baroului Gorj, şi Vasile Ioan Vidrighin, din cadrul Baroului Sibiu, ambii cu delegaţii la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul celor 2 reprezentanţi ai autorului excepţiei, care reiau argumentele inserate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.174/95/2007, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11, art. 13 alin. (2) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dan Gavrilescu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), prin aceea cã nu fac nicio distincţie între proprietatea publicã şi cea privatã, supunând aceleiaşi ocrotiri speciale atât partea din patrimoniu care constituie proprietate publicã, cât şi pe cea care constituie proprietate privatã. De asemenea, sunt afectate şi dispoziţiile art. 16 şi art. 20 din Constituţie, întrucât se instituie o rãspundere mai mare pentru funcţionarul public.
Dispoziţiile <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 16 şi art. 131 alin. (3) din Constituţie, deoarece specialistul din cadrul direcţiei având calitatea de funcţionar public are, din cauza subordonãrii sale faţã de procuror, o atitudine subiectivã, pãrtinitoare. Totodatã, constatarea tehnico-ştiintificã efectuatã de un astfel de specialist capãtã valenţele unui veritabil mijloc de probã. În plus, textul excedeazã dispoziţiei constituţionale a art. 131 alin. (3) prin aceea cã procurorul conduce, supravegheazã şi exercitã un control nemijlocit asupra specialiştilor care au calitatea de funcţionari publici, dar care nu aparţin poliţiei judiciare.
În ceea ce priveşte prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , este de observat cã autorul excepţiei s-a limitat la a critica textele din perspectiva unor raţiuni de oportunitate, fãrã a menţiona in terminis care este temeiul constituţional afectat şi în ce constã aceastã criticã.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , precum şi a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal este nefondatã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , instanţa opineazã cã este întemeiatã, deoarece prin modalitatea de numire a specialiştilor din cadrul direcţiei se creeazã de la început o prezumţie de imparţialitate a acestora în soluţionarea constatãrilor tehnico-ştiinţifice şi expertizelor efectuate. Aceastã împrejurare este de naturã a afecta dreptul la apãrare al inculpaţilor, precum şi prezumţia de nevinovãţie. De asemenea, legea creeazã o situaţie discriminatorie a acestor specialişti faţã de celelalte categorii de gen, neasigurând suficiente garanţii şi condiţii de imparţialitate şi obiectivitate. Acest neajuns este de naturã a afecta, în opinia instanţei, dispoziţiile art. 124 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 11, art. 13 alin. (1^2) şi <>art. 13 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 248 cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu contra intereselor publice şi ale art. 248^1 cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu în formã calificatã din Codul penal. În realitate, având în vedere notele scrise ale autorului excepţiei, precum şi considerentele încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, obiect al excepţiei nu îl constituie <>art. 13 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , ci art. 13 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, fiind evident cã în dispozitiv s-a strecurat o eroare materialã. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 :
"(1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltã calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmãrire penalã.
(2) Specialiştii prevãzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţã de urgenţã. De asemenea, specialiştii beneficiazã, în mod corespunzãtor, de drepturile prevãzute la <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-ştiinţificã efectuatã din dispoziţia scrisã a procurorului de specialiştii prevãzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probã, în condiţiile legii.
(4) Constatãrile tehnico-ştiinţifice şi expertizele pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau strãine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii.";
- <>Art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în una dintre urmãtoarele condiţii:
a) dacã, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravã a activitãţii unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori dacã valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;";
- <>Art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "(1^2) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este competentã sã efectueze urmãrirea penalã, dacã s-a cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 215 alin. 1, 2, 3, şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevãzute la <>art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.";
- Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 767 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, statuând cã referirea la producerea unei pagube în patrimoniul subiectelor pasive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice sau de abuz în serviciu în formã calificatã nu are semnificaţia înzestrãrii acesteia cu o dublã naturã juridicã, şi anume cea de infracţiune de serviciu şi cea de infracţiune contra patrimoniului, fapta rãmânând, evident, o infracţiune de serviciu sau în legãturã cu serviciul, ci descrie una dintre cele douã urmãri imediate alternative prevãzute de lege - prima fiind "o tulburare însemnatã a bunului mers" al organului, instituţiei sau unitãţii - pentru ca fapta sã constituie infracţiune. De altfel, chiar admiţând cã prin art. 248 din Codul penal se urmãreşte şi apãrarea proprietãţii, se constatã cã textul nu face nicio diferenţiere între proprietatea publicã şi cea privatã, abuzul funcţionarului public pedepsindu-se la fel, indiferent dacã are ca urmare producerea unei pagube în patrimoniul public sau în proprietatea privatã a unei unitãţi dintre cele prevãzute de art. 145 din Codul penal.
De aceea, nu poate fi primitã critica formulatã în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul cã, prin conţinutul sãu, art. 248 din Codul penal contravine principiului constituţional al ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , reţinând în esenţã cã "partea putea sã ia cunoştinţã de existenţa constatãrii tehnico-ştiinţifice - mijloc de probã efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odatã cu prezentarea materialului de urmãrire penalã, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedurã penalã. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecatã, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probã respectiv".
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã "o reglementare similarã cu cea criticatã este cuprinsã în art. 112 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia, în anumite cazuri, organul de urmãrire penalã poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatãri tehnico-ştiinţifice, care se efectueazã, de regulã, de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã, dar care poate fi efectuatã şi de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul altor organe".
De asemenea, Curtea a reţinut cã "în procesul deliberãrii judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivã la constatãrile tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevãzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile conţinute în constatãrile tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 13 alin. (1) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei s-a limitat la a critica textele din perspectiva unor raţiuni de oportunitate, fãrã a menţiona in terminis care este temeiul constituţional afectat şi în ce constã aceasta. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizãrile adresate Curţii "trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". De aceea, simpla enunţare a coliziunii unui text cu Legea fundamentalã nu este suficientã pentru a rãspunde rigorilor referitoare la actul de sesizare, instanţa de contencios constituţional neputându-se substitui autorului pentru a evidenţia în mod concret care este viciul de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dan Gavrilescu în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) şi <>art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
