Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constitutionalitatea Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 31 ianuarie 2000
Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor a sesizat Curtea Constituţionalã, la data de 20 decembrie 1999, cu privire la neconstituţionalitatea <>Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor.
Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 251B/1999 al Curţii Constituţionale.
În sesizare se arata ca prin hotãrârea criticata s-a decis "componenta nominalã a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, fãrã a se lua în considerare configuraţia Camerei Deputaţilor, astfel cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare". În consecinta, se arata în continuare, grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale a fost exclus din aceasta configuratie, cu toate ca atât Constituţia României, cat şi Regulamentul Camerei Deputaţilor instituie principiul egalitãţii între Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale şi celelalte grupuri parlamentare, deci un acces egal atât la conducerea Camerei Deputaţilor, în speta la conducerea Biroului permanent, cat şi la conducerea comisiilor permanente. În legatura cu alcãtuirea comisiilor parlamentare, dar nu şi la alcãtuirea Biroului permanent, arata autorul sesizãrii, s-a respectat principiul constituţional.
Se mai arata ca aceasta situaţie a apãrut în anul 1999, întrucât anterior, respectiv în legislatura 1992-1996, Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale a avut un reprezentant în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, care ocupa funcţia de chestor. Se considera ca situaţia creata constituie o grava încãlcare a dreptului de reprezentare al minoritãţilor naţionale şi ca astfel se nesocotesc prevederile art. 4 alin. (2), ale art. 59 alin. (2) şi ale art. 61 alin. (5) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 13, 20 şi 23 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sesizarea a fost comunicatã preşedintelui Camerei Deputaţilor, cu precizarea datei când vor avea loc dezbaterile. În baza <>art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis la data de 23 decembrie 1999 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere. În acest punct de vedere se considera ca sesizarea este inadmisibila, întrucât, "În conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. b) din Constituţia României, Curtea Constituţionalã este chematã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii regulamentelor Parlamentului şi nicidecum asupra unei hotãrâri de aplicare a prevederilor acestor regulamente". Din examinarea acestui text constituţional şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 47/1992 , se arata în continuare, rezulta ca soluţionarea unei asemenea sesizãri nu intra în competenta Curţii Constituţionale.
În temeiul prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, judecãtorul-raportor a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor sa trimitã hotãrârea sau, dacã este cazul, hotãrârile Camerei Deputaţilor ori deciziile Biroului sau permanent, prin care s-a stabilit repartizarea pe grupuri parlamentare a funcţiilor din cadrul acestui Birou, împreunã cu stenogramele şedinţelor în care au fost adoptate acele hotãrâri sau decizii. Rãspunzând acestei solicitãri, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în copie, <>Hotãrârea nr. 25 din 1 septembrie 1999 , precum şi stenogramele şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi ale şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din ziua de 1 septembrie 1999.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând sesizarea Grupului parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, comunicat de preşedintele acesteia, stenogramele şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi ale şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din 1 septembrie 1999, raportul judecãtorului-raportor, <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 , raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 2 septembrie 1999.
Prin sesizare Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale considera ca fiind contrar normelor constituţionale modul în care a fost alcãtuit prin aceasta hotãrâre Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, întrucât componenta nominalã a acestuia a fost decisa fãrã a se tine seama de configuraţia politica a Camerei Deputaţilor, astfel cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare. În opinia autorului sesizãrii, Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale a fost exclus din configuraţia politica a acestei Camere, deşi atât dispoziţiile Constituţiei, cat şi cele ale Regulamentului Camerei Deputaţilor consfinţesc principiul egalitãţii dintre acest grup parlamentar şi celelalte grupuri parlamentare, principiu care le conferã un acces egal la participarea în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Autorul sesizãrii de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca prin acest mod de alcãtuire a Biroului permanent au fost incalcate dispoziţiile art. 4 alin. (2), cele ale art. 59 alin. (2) şi cele ale art. 61 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederile art. 13, 20 şi 23 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.
Textele constituţionale invocate au urmãtorul cuprins:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã."
- Art. 59 alin. (2): "Organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetãţenii unei minoritãţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singura organizaţie."
- Art. 61 alin. (5): "Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere."
Dispoziţiile din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994 şi republicat, în temeiul <>art. II din Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 4 din 11 martie 1996 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, dispoziţii regulamentare despre care, de asemenea, se afirma în sesizare ca au fost incalcate prin hotãrârea criticata, au urmãtorul cuprins:
- Art. 13: "Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice.
Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
Deputaţii care au candidat pe listele unei coalitii electorale şi fac parte din partide sau formaţiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
Deputaţii unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
Deputaţii care reprezintã organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, altele decât minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar."
- Art. 20: "Dupã constituirea legalã a Camerei Deputaţilor se alege preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.
Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
Biroul permanent se alcãtuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare."
- Art. 23: "Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numãrul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei.
Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. 1 se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacã nu se realizeazã aceasta majoritate, se organizeazã un nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprima prin bile."
Examinând referirile la textele constituţionale invocate prin sesizarea formulatã de Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor, Curtea Constituţionalã observa, mai întâi, ca principiul egalitãţii cetãţenilor, consacrat în art. 4 alin. (2) din Constituţie, constituie o garanţie constituţionalã care se referã exclusiv la cetãţeni, iar nu şi la structuri organizatorice, astfel cum, în speta, este Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, organ de lucru în cadrul structurii interne a Camerei. Asa fiind, Curtea constata ca referirea la art. 4 alin. (2) din Constituţie nu este relevanta.
În al doilea rând, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Constituţie, care reglementeazã dreptul organizaţiilor minoritãţilor naţionale la câte un loc de deputat, obţinut în condiţiile legii electorale, chiar dacã nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, Curtea constata ca aceasta dispoziţie constituţionalã priveşte constituirea Camerei Deputaţilor, iar nu alcãtuirea Biroului permanent al acesteia. Prin urmare, nici referirea la art. 59 alin. (2) din legea fundamentalã nu este relevanta.
În al treilea rând, în legatura cu invocarea prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituţie, Curtea retine ca prin criticile formulate în sesizare este pusã în discuţie respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor cu ocazia alcãtuirii Biroului permanent al acesteia la începutul sesiunii de toamna din anul 1999.
Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã, examinând jurisprudenta sa anterioarã, constata ca, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii Regulamentului Camerei Deputaţilor, în urma sesizãrii preşedintelui acestei Camere. Prin aceasta decizie Curtea a procedat, între altele, la controlul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din regulament, text care, la acea data, avea urmãtorul cuprins: "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numãrul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei." Acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, considerându-se ca prin "folosirea cuvantului unor se creeazã impresia şi posibilitatea excluderii altor grupuri parlamentare, venind astfel în conflict cu dispoziţiile art. 61 alin. (5) din Constituţie, care impun respectarea configuraţiei politice a Camerei, fãrã rezerve". Prin aceeaşi decizie a mai fost examinata şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. 3 din regulament, text care, la acea data, avea urmãtorul cuprins: "Biroul permanent se alcãtuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cat posibil, configuraţia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare." Şi acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, întrucât sintagma "pe cat posibil" constituia o adaugare la textul imperativ al art. 61 alin. (5) din Constituţie. Ca urmare a acestor soluţii ale autoritãţii de jurisdicţie constituţionalã, Camera Deputaţilor, în conformitate cu exigenţele impuse prin art. 145 alin. (1) din Constituţie şi prin <>art. 22 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, a reexaminat regulamentul, operand modificãrile corespunzãtoare prin <>Hotãrârea nr. 4 din 11 martie 1996 . În consecinta, în cuprinsul Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, textele art. 20 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 3 au fost puse în acord cu art. 61 alin. (5) din legea fundamentalã, fiind excluse cuvântul "unor" şi, respectiv, sintagma "pe cat posibil".
Rezulta ca, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, locurile pe funcţii în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor revin tuturor grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei. Din aceasta configuratie politica fac parte şi deputaţii organizati în Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale, întrucât aceştia dobândesc mandatul în urma desfãşurãrii operaţiunilor electorale, fiind aleşi, ca şi ceilalţi deputaţi, în condiţiile generale ale <>art. 3 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
Sub acest aspect, este relevant ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 48 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , "Organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care participa la alegeri, sunt obligate sa respecte, în mod corespunzãtor şi, dacã este cazul, prevederile art. 2-4, 7, 16, 34-43 şi 47". Întrucât textele legale la care se face astfel trimitere cuprind reglementãri referitoare la partidele politice, aceasta demonstreaza existenta unei accentuate asimilari, cu partidele politice, a "organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care participa la alegeri". Aceeaşi asimilare se reflecta şi în cuprinsul dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, potrivit cãrora "Organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care participa la alegeri sunt echivalate juridic, în ce priveşte operaţiunile electorale, cu partidele politice". În plus, este, de asemenea, relevant ca reprezentarea minoritãţilor naţionale în Camera Deputaţilor nu se realizeazã automat şi necondiţionat, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 , "Organizaţiile cetãţenilor aparţinând unei minoritãţi naţionale, legal constituite, care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator, au dreptul, împreunã, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituţie, la un mandat de deputat, dacã au obţinut, pe intreaga ţara, un numãr de voturi egal cu cel puţin 5% din numãrul mediu de voturi valabil exprimate pe ţara pentru alegerea unui deputat". Asadar, dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Constituţie nu au semnificatia creãrii unor locuri pentru "deputaţi de drept", ci instituie garanţia reprezentãrii în Parlament, în condiţiile legii electorale, a organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, pentru ca acestea sa poatã promova interesele membrilor lor, în baza programului politic propriu, la nivelul "organului reprezentativ suprem al poporului roman" [art. 58 alin. (1) din Constituţie].
Întrucât Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constituţionalitatea Regulamentului Camerei Deputaţilor, în sensul ca toate grupurile parlamentare regulamentar constituite sunt egale în drepturi, rezulta ca totalitatea acestor grupuri parlamentare constituie, în sensul prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituţie, "configuraţia politica" a fiecãrei Camere a Parlamentului şi ca, prin urmare, toate grupurile au dreptul la reprezentare, în funcţie de ponderea lor, în cadrul Biroului permanent şi în cel al comisiilor parlamentare, ca structuri organizatorice de lucru ale Parlamentului.
Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaţilor, modificat în concordanta cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 17 mai 1994, prin prevederile cuprinse în art. 20 şi 23, referitoare la alcãtuirea Biroului permanent, precum şi, de altminteri, prin prevederile art. 37, referitoare la alcãtuirea comisiilor parlamentare, satisface pe deplin exigenţele art. 61 alin. (5) din Constituţie, dispoziţii constituţionale care sunt relevante pentru, între altele, adoptarea hotãrârilor Camerei Deputaţilor referitoare la alcãtuirea Biroului permanent al acesteia.
De altfel, Curtea Constituţionalã observa ca în prezenta cauza nici nu a fost criticata, ca fiind neconstitutionala, vreo dispoziţie a Regulamentului Camerei Deputaţilor.
În aceste condiţii, Curtea, retinand ca sesizarea înaintatã de Grupul parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor s-a fãcut în baza art. 144 lit. b) din Constituţie, constata ca, potrivit acestor prevederi ale legii fundamentale, Curtea Constituţionalã "se pronunţa asupra constituţionalitãţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numãr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori".
Din categoria "regulamentelor Parlamentului", la care se referã art. 144 lit. b) din Constituţie, face parte şi Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin conţinutul sau şi prin procedura de adoptare, acest regulament se încadreazã, ca act juridic, în categoria "hotãrârilor" Camerelor Parlamentului, în sensul art. 64 din Constituţie, potrivit cãruia "Camera Deputaţilor şi Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni [...]". El este un act juridic normativ, conţinând reguli juridice cu caracter de generalitate referitoare la organizarea interna şi la funcţionarea Camerei Deputaţilor.
Pe de alta parte, sesizarea examinata în prezenta cauza are ca obiect <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 , care se referã exclusiv la alegerea nominalã, pentru o anumitã sesiune, a vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor. De aceea, aceasta hotãrâre nu este un act juridic normativ, ci constituie un act juridic individual de aplicare a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi, în consecinta, nu intra în conţinutul ipotezei avute în vedere prin prevederile art. 144 lit. b) din legea fundamentalã.
În plus, potrivit art. 2 alin. (3) şi <>art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispoziţii legale care se întemeiazã pe prevederile art. 144 lit. b) din Constituţie, Curtea Constituţionalã nu are competenta sa exercite controlul de constitutionalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului. Camera Deputaţilor este unica autoritate publica ce deţine competenta ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevãzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform cãruia "Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. [...]", sa interpreteze, ea însãşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi sa decidã asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare data, desigur, normele constituţionale aplicabile. În acest sens, de altfel, este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, exprimatã prin: Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993; Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994; Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995; Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995. Considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În consecinta, urmeazã sa se constate ca soluţionarea sesizãrii Grupului parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor, sesizare ce face obiectul prezentei decizii, nu este de competenta Curţii Contitutionale.
Fata de cele arãtate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale <>art. 21 şi 22 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca soluţionarea sesizãrii Grupului parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor privind neconstituţionalitatea <>Hotãrârii nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor nu este de competenta Curţii Constituţionale.
Prezenta decizie se comunica Grupului parlamentar al minoritãţilor naţionale din Camera Deputaţilor, precum şi Camerei Deputaţilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã astãzi, 27 ianuarie 2000.
Deliberarea a avut loc la data de 27 ianuarie 2000 şi la ea au participat: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
