Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 17 din 24 februarie 2012 privind publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Hotararii arbitrale nr. 2 pronuntate la data de 22 februarie 2012 avand drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privata pentru coli de hartie pentru copiator format A4
Având în vedere dispoziţiile art. 131^2 alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotãrile necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificãrile ulterioare,
directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite urmãtoarea decizie:
ART. 1 Se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotãrârea arbitralã nr. 2 pronunţatã la data de 22 februarie 2012 având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta decizie. ART. 2 Prezenta decizie intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, Robert Bucur
Bucureşti, 24 februarie 2012. Nr. 17.
ANEXÃ Corpul de Arbitri de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Dosar nr. 1/2012
HOTÃRÂREA ARBITRALÃ Nr. 2 pronunţatã la data de 22 februarie 2012
având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4
Completul de arbitraj este constituit din: Mihai Alexandru Tãnãsescu - preşedinte Tatiana Manolache-Onofrei - arbitru Ion Niţu - arbitru Cãtãlin Ion Ciubotã - arbitru Florin Ştiolicã - arbitru
Pe rol se aflã soluţionarea cererii de arbitraj formulate de cãtre Asociaţia Hârtiei din România (A.H.R.) şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în contradictoriu cu COPYRO (Organism de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor - O.G.C.D.A.), VISARTA (O.G.C.D.A.) şi PERGAM (O.G.C.D.A.), cerere având drept obiect respingerea propunerii de stabilire a formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Dezbaterile au avut loc la data de 9 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţã, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. Pãrţile depun concluzii scrise. Completul de arbitri amânã pronunţarea succesiv, pentru data de 13 februarie 2012 şi pentru data de 22 februarie 2012. Prin cererea arbitralã formulatã A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au solicitat sã fie respinse cererile organismelor de gestiune colectivã iniţiatoare ale negocierilor privind stabilirea formei finale a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au avut o poziţie comunã atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial. PERGAM a solicitat sã se stabileascã forma finalã a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care aceasta a depus-o, cu cheltuieli de judecatã. COPYRO şi VISARTA au solicitat sã se stabileascã forma finalã a metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care acestea au depus-o, cu cheltuieli de judecatã. COPYRO şi VISARTA au avut o poziţie comunã atât în sens procesual, cât şi în sens substanţial. Motivele pe care şi-au întemeiat cererea iniţiatoarele arbitrajului, A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L., au fost urmãtoarele: în principal, metodologia propusã de cãtre organismele de gestiune colectivã nu poate fi acceptatã întrucât este extinsã noţiunea de "import" pentru teritoriul Uniunii Europene şi introduce negarea liberului acces al circuitului mãrfurilor în acest spaţiu; în subsidiar, nu pot fi obligate la plata unei remuneraţii compensatorii, dacã nu este fundamentatã doar la acele acte ce pot face obiectul protecţiei dreptului de autor şi opozabilã numai celui dovedit ca vinovat de violarea dreptului de proprietate intelectualã; nu existã niciun studiu care sã stea la baza întocmirii metodologiei care sã dovedeascã cã existã o violare a dreptului de proprietate intelectuala şi care ar fi mãsura acestei violãri; trebuie datã eficienţã dispoziţiilor europene şi aratã iniţiatoarele arbitrajului cã sunt încãlcate dispoziţiile: pct. 20 din preambulul Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectualã; art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TCE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeanã); art. 30 (fostul articol 25 din TCE) şi art. 31 (fostul articol 26 din TCE); nu se pot institui penalitãţi prin metodologii atât timp cât legislaţia internã şi comunitarã nu le recunosc ca fãcând parte din conţinutul lor, cât nu existã limitã de timp şi de cuantum, cât încalcã principiul bunei-credinţe, cât se aplicã unor subiecţi care prin activitatea lor nu lezeazã vreun drept de proprietate intelectualã; mai susţin iniţiatoarele arbitrajului cã nu pot fi considerate "utilizatori" şi cã dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nu le sunt aplicabile, precum şi cã remuneraţia compensatorie este deja plãtitã de cãtre deţinãtorii de aparate, echipamente sau dispozitive de copiere. PERGAM îşi întemeiazã apãrãrile şi cererea privind stabilirea metodologiei pe urmãtoarele considerente: dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impun stabilirea unei metodologii privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, indicând în acest sens dispoziţiile art. 107 alin. (2), (6), (7) şi (8), care stipuleazã (în aceeaşi succesiune) cã remuneraţiile negociate de pãrţi sunt procentuale şi sunt datorate inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4; totodatã aceastã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã reprezintã o cotã procentualã din valoarea specificatã la art. 107 alin. (6) de 0,1% şi cã remuneraţiile sunt procentuale şi se calculeazã la valoarea în vamã, în cazul importatorilor, şi, respectiv, la valoarea fãrã TVA, cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de cãtre producãtori. În subsidiar PERGAM solicitã sã fie respinse apãrãrile reclamantelor A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. privind faptul cã "nu se datoreazã cota de 0,1% pentru coli de hârtie pentru copiator, format A4", cã sunt încãlcate dispoziţiile directivelor şi tratatelor europene şi cã "nu se pot institui penalitãţi prin metodologii" cu motivarea cã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã are drept scop, aşa cum indicã şi Directiva 29/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor anexe în societatea informaţionalã, justa compensare a titularilor de drepturi pentru prejudiciul creat prin utilizarea în scop privat, personal a operelor sau a obiectelor protejate. Mai aratã PERGAM cã pânã la data renegocierii listei A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au înţeles sã achite remuneraţia compensatorie şi cã nu au contestat în instanţã Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 275/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 16 noiembrie 2011, şi au participat la negocierile rezultate din constituirea Comisiei. Mai înţelege PERGAM sã facã trimitere la practica judiciarã a Curţii de Apel Bucureşti, indicând în acest sens şi depunând la dosarul cauzei Decizia civilã nr. 263 A din 6 noiembrie 2010 privind forma finalã a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, care stabileşte fãrã echivoc plata de penalitãţi pentru întârzierile la plata remuneraţiei. Decizia este depusã în vederea susţinerii propunerii de a fi inserate în cuprinsul metodologiei ce urmeazã a fi stabilitã penalitãţi de întârziere, în contradictoriu cu reclamantele care, aşa cum completul a arãtat şi mai înainte, învedereazã cã penalitãţile de întârziere nu pot face obiect al reglementãrii prin metodologie. De asemenea, PERGAM apreciazã cã documentele depuse de cãtre reclamante nu au relevanţã în cauzã. Susţinerile COPYRO şi VISARTA sunt acelea cã pentru hârtia pentru copiator format A4 provenitã din achiziţiile intracomunitare se datoreazã remuneraţia compensatorie prevãzutã de lege; cã nu conteazã gramajul hârtiei format A4 cât timp opera poate fi reprodusã - aratã VISARTA cã imaginea fotograficã a operelor gestionate de cãtre acest organism de gestiune colectivã este reprodusã pe hârtie format A4, de gramaj diferit faţã de cel pentru operele scrise, prin copiatoare; propun cele douã O.G.C.D.A. o metodologie privind stabilirea remuneraţiilor compensatorii pentru hârtia format A4. Analizând actele şi lucrãrile dosarului,
COMPLETUL DE ARBITRI REŢINE:
În cadrul comisiei de negociere, constituitã prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor nr. 275/2011, pãrţile nu au putut conveni forma finalã a metodologiei supuse negocierii. De la data constituirii comisiei de negociere şi pânã la depunerea cererii de iniţiere a procedurii arbitrale au trecut mai mult de 30 de zile. Se constatã astfel, în raport cu prevederile art. 131^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, legala învestire a completului arbitral pentru a soluţiona cererea de arbitraj formulatã de cãtre A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. având drept obiect respingerea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Primul termen al arbitrajului a avut loc la data de 24 ianuarie 2012. Excepţiile şi cererile invocate de cãtre pãrţi au fost soluţionate de completul arbitral prin încheierile premergãtoare, cu caracter interlocutoriu. Analizând apãrãrile şi propunerile formulate de A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în raport cu includerea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenitã prin achiziţie intracomunitarã pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã, urmeazã a le respinge ca nefondate şi, în mod simetric, în procedurã arbitralã, va admite apãrãrile COPYRO şi VISARTA, hotãrând cã este datoratã remuneraţie compensatorie pentru colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru urmãtoarele motive: Motivele avute în vedere de cãtre complet pentru întemeierea acestui punct de vedere sunt urmãtoarele: ● Un prim motiv îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul vamal): "Punerea în liberã circulaţie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã şi îndeplinirea formalitãţilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum şi încasarea oricãror drepturi legale datorate." Importul mãrfurilor sau achiziţia intracomunitarã sunt, pe de altã parte, una şi aceeaşi instituţie vamalã/fiscalã, termenii legii stabilind însã un regim derogatoriu pentru mãrfurile provenite din ţãri aflate în interiorul graniţelor Uniunii Europene. Aceastã concluzie se extrage observând cã mãrfurile provenind din achiziţie intracomunitarã traverseazã graniţe aparţinând unor state suverane. ● Un al doilea motiv îl constituie regulile constituţionale şi legale privind aplicarea legii. Astfel, completul arbitral reţine cã, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, normele vamale, fiscale ori procesual-fiscale îşi limiteazã efectele la raporturile juridice pentru reglementarea cãrora au fost edictate. Normele ce reglementeazã anumite raporturi juridice nu îşi pot întinde efectele asupra unor raporturi juridice reglementate prin alte acte normative decât în mãsura în care legiuitorul a înţeles sã insereze dispoziţii speciale şi derogatorii în acest sens. Aşa cum se stipuleazã prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (unicitatea reglementãrii în materie): "Un act normativ poate cuprinde reglementãri şi din alte materii conexe numai în mãsura în care sunt indispensabile realizãrii scopului urmãrit prin acest act." În acelaşi sens indicãm şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (reglementãri speciale şi derogatorii), precum şi art. 16 din acelaşi act normativ (evitarea paralelismelor). În speţã, în aplicarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportatã la dispoziţiile Codului vamal, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul fiscal), şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul de procedurã fiscalã), trebuia ca legiuitorul sã cuprindã reglementãri din materia conexã (dacã o aprecia drept conexã) a drepturilor de autor şi numai dacã aceste dispoziţii erau indispensabile scopului urmãrit. Mai precis, dacã legiuitorul aprecia cã persoanele care dobândesc colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã sunt scutiţi de la plata remuneraţiei în situaţia în care colile de hârtie pentru copiator format A4 provin prin achiziţie intracomunitarã, trebuia sã dispunã în mod explicit acest lucru în reglementãrile financiar-fiscale. Teza inversã este contrarã normelor privind tehnica legislativã dar şi succesiunii în timp a normelor pozitive: dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. "a)"] din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt anterioare dispoziţiilor vamale şi financiar-fiscale cu privire la achiziţiile intracomunitare. Astfel, dacã ultima modificare a Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a avut loc în anul 2006, instituţia achiziţiei intracomunitare a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. ● Un al treilea motiv avut în vedere de cãtre completul de arbitraj este în strânsã legãturã cu normele privind tehnica legislativã evocate anterior: dacã dispoziţiile cuprinse în Codul vamal, în codul fiscal şi în Codul de procedurã fiscalã şi-ar întinde efectele asupra drepturilor de autor atunci titularii drepturilor de autor ar deveni subiecţi pasivi ai raporturilor juridice vamale şi/sau financiar-fiscale. Titularilor drepturilor la remuneraţie compensatorie pentru copia privatã le-ar fi închisã calea realizãrii unei remuneraţii echitabile pentru ceea ce priveşte echipamentele provenite prin achiziţie intracomunitarã. ● Un al patrulea motiv avut în vedere de cãtre complet îl constituie pericolul intervertirii finalitãţii urmãrite de cãtre legiuitor prin dispoziţiile art. 107 [alin. (8) lit. "a)"] al Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, din protejarea drepturilor autorilor la remuneraţie pentru copia privatã indiferent de modul de provenienţã al colilor de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datoreazã remuneraţia în lãsarea fãrã niciun fel de protecţie prin lege a titularilor drepturilor de autor, contrar normelor europene care stipuleazã un nivel ridicat de protecţie. Astfel este de observat cã sistemul evitãrii plãţii remuneraţiilor compensatorii pentru copia privatã este unul de tip recurent. Oricare dintre titularii obligaţiilor de platã, în speţã deţinãtorii sau achizitorii colilor de hârtie pentru copiator format A4 pot folosi sistemul achiziţiilor intracomunitare pentru a scoate de la platã toate colile de hârtie pentru copiator format A4, rând pe rând sau pe toate odatã, pe cele pe care le deţin deja ori pe care urmeazã sã le achiziţioneze. Sistemul achiziţiilor intracomunitare, dacã ar fi aplicat, ar prejudicia grav drepturile autorilor cãrora li se datoreazã remuneraţie compensatorie, sistemul putând conduce chiar la golirea totalã de conţinut a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ● Un al cincilea motiv îl constituie dreptul pozitiv european şi practica judiciarã europeanã. În acest sens completul arbitral are în vedere pentru formarea convingerii dispoziţiile Directivei 29/2001/CE , precum şi Hotãrârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a 3-a) pronunţatã la data de 21 octombrie 2010 în Cauza C-467/2008 având ca obiect pronunţarea unei hotãrâri preliminare în Cauza Padawan SL împotriva Sociedad General de Autores y Editores de Espana (SGAE), pe rolul Audiencia Provincial de Barcelona. Potrivit dreptului pozitiv şi practicii europene orice armonizare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe trebuie sã aibã la bazã un nivel ridicat de protecţie. În cazul unor anumite excepţii sau limitãri titularii drepturilor trebuie sã primeascã o compensaţie echitabilã pentru a fi despãgubiţi corespunzãtor pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate. Instituţia "compensaţiei echitabile" este, în opinia Curţii Europene de Justiţie, o noţiune autonomã a dreptului Uniunii Europene şi trebuie interpretatã în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmã. Compensaţia echitabilã trebuie consideratã drept contraprestaţia prejudiciului cauzat autorului care rezultã din reproducerea neautorizatã a operei sale protejate pentru uz personal. Compensaţia echitabilã trebuie în mod obligatoriu sã fie calculatã pe criteriul prejudiciului cauzat autorilor operelor protejate. În speţã, prin excluderea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenite din achiziţie intracomunitarã pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã s-ar crea un grav şi injust dezechilibru între autorii operelor şi utilizatori-deţinãtori cu orice titlu al colilor de hârtie pentru copiator format A4 în sensul cã autorii operelor ar fi în mod cert prejudiciaţi prin realizarea de copii private ale operelor lor, însã prejudiciul astfel creat nu ar mai putea fi reparat prin remuneraţia compensatorie. În raport cu aceastã situaţie şi astfel cum se prevede la ultima tezã a considerentului (35) al Directivei 29/2001/CE , trebuie achitatã "redevenţa pentru copia privatã" nu de cãtre persoanele private care efectueazã copii ale operelor protejate, ci de cãtre persoanele care dispun de colile de hârtie pentru copiator format A4 şi care, în acest temei, pun suportul de hârtie, în drept sau în fapt, la dispoziţia persoanelor private ori le furnizeazã acestora din urmã un serviciu de reproducere. În cadrul unui astfel de sistem persoanele care dispun de suportul de reproducere au obligaţia de a plãti redevenţa pentru copia privatã. Curtea Europeanã de Justiţie lãmureşte astfel exhaustiv atât sfera titularilor obligaţiilor de platã, cât şi temeiul obligaţiilor lor. Curtea Europeanã de Justiţie aratã cã titularii obligaţiilor de platã a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã sunt "persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere". O altã distincţie între persoanele care datoreazã remuneraţie compensatorie este contrarã Directivei 29/2001/CE şi practicii judiciare europene. Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Practica judiciarã europeanã îşi gãseşte o puternicã susţinere şi în practica judiciarã internã în domeniu. Astfel, în Dosarul nr. 49.813/3/2008 Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilã nr. 316, definitivã şi irevocabilã, sentinţã prin care a respins excepţia întemeiatã pe scutirea achiziţiilor intracomunitare de la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã ca neîntemeiatã, invocând argumente de fond şi de tehnicã legislativã. În acest context, instanţa a apreciat cã: "dispoziţiile invocate de pârâtã, art. 130^1 şi art. 131 din codul fiscal reprezintã norme în materie fiscalã (şi, mai mult, în materie de taxã pe valoare adãugatã - titlul VI al Codului) şi au fost edictate pentru stabilirea raporturilor fiscale între contribuabili şi stat, şi nu pentru realizarea drepturilor de proprietate intelectualã. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestor dispoziţii trebuie interpretat dupã regula potrivit cãreia unde legea distinge şi interpretul trebuie sã o facã". În speţã s-a mai apreciat cã principiile comunitãţii vamale şi fiscale nu vin în contradicţie cu protejarea drepturilor ce fac obiectul cauzei. De asemenea, s-a mai apreciat de cãtre instanţã cã dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au fost modificate implicit potrivit art. 67 din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text care stipuleazã cã pentru norme contrare se poate prezuma cã acestea au fãcut obiectul modificãrii, completãrii ori abrogãrii implicite, astfel încât şi acest complet de arbitraj considerã cã prin dispoziţiile Codului fiscal nu se poate aduce atingere realizãrii dreptului de proprietate intelectualã, drept garantat de Constituţia României. Apãrarea A.H.R. şi a Societãţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit cãreia acestea nu au calitatea de "utilizatori" este nefondatã pentru cã, în raport cu temeiurile de drept incidente în cauzã [art. 130 lit. "h)" din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare] şi cu interpretarea datã acestor dispoziţii, faptul cã plãtitorii de remuneraţie compensatorie nu au calitatea expresis verbis de utilizatori nu îi exclude de la obligaţii. Termenii art. 130 lit. "h)" se referã atât la "utilizatori", cât şi la "intermediarii acestora". Or, persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 sunt în mod indubitabil intermediari între autorii operelor şi utilizatorii care îşi procurã copii private ale operelor. De altfel, de aici izvorãşte şi statutul de plãtitori ai remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 din calitatea lor de intermediari între autor şi utilizator prin punerea la dispoziţie a mijloacelor procurãrii copiei private. Nu mai puţin, art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aratã cã "organismele de gestiune colectivã şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plãtitori (...)", legiuitorul arãtând în mod expres cã subiecţii pasivi în raporturile privind drepturile de autor sunt cuprinşi într-o sferã extinsã, nu numai în categoria "utilizatorilor". În ceea ce priveşte apãrarea invocatã de cãtre A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit cãreia, în situaţia respingerii cererii lor şi a stabilirii unei metodologii prin care sã fie obligate la plata unei remuneraţii compensatorii pentru copia privatã pentru colile de hârtie format A4 pentru copiator, sã fie avute în vedere numai colile de hârtie cu gramaj de 80 g/mý, completul arbitral o respinge ca nefondatã. Legiuitorul, atunci când a stipulat obligaţia achitãrii unei remuneraţii compensatorii pentru copia privatã pentru colile de hârtie nu a fãcut o distincţie între hârtia de un anumit gramaj sau de altul. Or, dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie interpretate potrivit principiului cã "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sã distingã". Cererea formulatã de cãtre COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a unei contravenţii, practic dând conţinutul contravenţiei prevãzute de art. 139^2 lit. "d)" din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, completul arbitral o gãseşte ca nefondatã şi urmeazã a o respinge. Contravenţiile nu pot fi stabilite decât printr-un subiect activ calificat de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sancţiunea contravenţionalã şi temeiurile acesteia nu pot fi stabilite decât prin lege, ordonanţe, hotãrâri ale Guvernului sau prin hotãrâri ale autoritãţii administraţiei publice locale ori judeţene. În cazul de faţã, contravenţia este stabilitã prin lege. O reiterare a acesteia prin hotãrâre arbitralã constituie o încãlcare flagrantã a principiului separãrii puterilor în stat, constituie o prevedere redundantã cu posibile consecinţe privind dubla sancţionare a contravenientului pentru o singurã faptã contravenţionalã şi constituie, totodatã, o trecere parţialã a constatãrii şi sancţionãrii faptelor contravenţionale în domeniul privat, la îndemâna unui particular devenit agent constatator - persoanã fizicã sau juridicã, nu importã distincţia. Apãrarea A.H.R. şi a Societãţii Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L., prin care este contestatã posibilitatea inserãrii penalitãţilor de întârziere în metodologie, este nefondatã. În schimb, propunerea de metodologie formulatã de cãtre PERGAM, COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a penalitãţilor de întârziere pentru întârzieri la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã este întemeiatã şi completul arbitral urmeazã a o admite. Este de observat cã niciun text din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu interzice introducerea penalitãţilor pentru plata cu întârziere a obligaţiilor cãtre titularii drepturilor de autor. Or, principiul în drept este acela potrivit cãruia "ceea ce nu este interzis explicit este permis implicit". Legiuitorul a înţeles sã lase deplinã libertate de negociere între titularii drepturilor de autor şi titularii obligaţiilor corelative, fãrã ca mãcar sã mai indice ori sã sugereze posibilitatea stipulãrii unor penalitãţi de întârziere în metodologii. Dupã intrarea în vigoare a noului Cod civil completul de arbitraj apreciazã cã dispoziţiile prevãzute în cartea a V-a, titlul V, cap. II, secţiunea a 4-a art. 1.538-1.543 sunt incidente în cauzã. Art. 1.538 la 1.543 reglementeazã situaţia penalitãţilor. Penalitãţile constituie echivalentul daunelor-interese, anticipat de pãrţi la momentul iniţierii actului. Daunele-interese constituie despãgubirile stabilite ulterior apariţiei daunelor pentru obligaţii neexecutate, executate necorespunzãtor sau cu întârziere. Mai mult, observãm o înãsprire a condiţiilor în raport cu debitorii obligaţi la penalitãţi, în sensul cã legiuitorul a înţeles sã reglementeze în mod expres prezumţia existenţei prejudiciului, creditorul putând cere executarea clauzei penale fãrã a fi ţinut sã dovedeascã vreun prejudiciu. În raport cu expozitivul prezentei hotãrâri arbitrale completul sistematizeazã metodologiile propuse de cãtre PERGAM, pe de-o parte, şi COPYRO şi VISARTA, pe de altã parte. În ceea ce priveşte cheltuielile de arbitraj completul arbitral va admite cererile PERGAM, COPYRO şi VISARTA şi va obliga în solidar A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata cheltuielilor de arbitraj cãtre organismele de gestiune colectivã a drepturilor de autor constând în onorariile arbitrale. Potrivit dispoziţiilor art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cele douã pãrţi aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului. Din interpretarea sistematicã a art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu alineatele anterioare şi ulterioare alin. (6), rezultã cã întreg cadrul reglementãrilor este stipulat pentru iniţierea arbitrajului. Aşa este şi logic şi teleologic. Dupã iniţierea arbitrajului, completul arbitral are autoritate deplinã în soluţionarea tuturor chestiunilor cu care a fost învestit, inclusiv cu administrarea cererilor pãrţilor privind cheltuielile de judecatã. Vãzând şi dispoziţiile art. 138^7 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, teza finalã, potrivit cãrora dispoziţiile procedurale prevãzute în lege se completeazã cu cele de drept comun, observând cã nu existã prevederi speciale care sã îşi extindã reglementãrile în materia cheltuielilor de arbitraj şi dupã termenul constituirii completului arbitral, acesta din urmã (completul de arbitraj) constatã incidenţa prevederilor art. 359, 359^1 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Astfel, în lipsã de stipulaţie contrarã, cheltuielile arbitrale se suportã de partea care a pierdut litigiul, integral dacã cererea de arbitrare este admisã în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacã cererea este admisã în parte (art. 359 alineat final din Codul de procedurã civilã). Pãrţile pot fi obligate solidar la platã prin hotãrârea arbitralã (art. 359^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã). Tribunalul arbitral urmeazã sã stabileascã cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de cãtre pãrţi (art. 359^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã).
PENTRU ACESTE MOTIVE, COMPLETUL DE ARBITRAJ HOTÃRÃŞTE:
Respinge în totalitate cererea formulatã de cãtre A.H.R. Respinge în totalitate cererea formulatã de cãtre Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. Stabileşte forma finalã a Metodologiei privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.
METODOLOGIE privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4
ART. 1 În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prezenta metodologie reglementeazã cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. ART. 2 Remuneraţia compensatorie este datoratã şi se plãteşte de cãtre persoanele care fabricã, importã sau achiziţioneazã intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 organismului de gestiune colectivã desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor unic colector. ART. 3 Cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã datoratã pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, conform prevederilor Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este de 0,1%. ART. 4 Baza de calcul pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privatã pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, se calculeazã: - la valoarea în lei din vamã pentru hârtia pentru copiator importatã, conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe; - la valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitarã pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusã în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeanã; - la valoarea facturatã fãrã T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a colilor de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, de cãtre fabricanţi. ART. 5 Plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, conform art. 3 şi 4, se va face pânã în ultima zi lucrãtoare a fiecãrei luni urmãtoare celei pentru care este datoratã, pentru colile de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, importatã sau achiziţionatã din Comunitatea Europeanã ori produsã şi facturatã. ART. 6 În caz de întârzieri la plata remuneraţiei, importatorii şi fabricanţii datoreazã penalitãţi de 0,1%/zi de întârziere, aplicate la suma restantã. ART. 7 (1) Importatorii şi fabricanţii de coli de hârtie pentru copiator format A4, indiferent de gramaj, sunt obligaţi ca, pânã la data de 20 a fiecãrei luni pentru luna precedentã, sã comunice organismului de gestiune colectivã desemnat unic colector un raport confidenţial privind: - valoarea în lei în vamã a importurilor de hârtie pentru copiator, conform D.V.I.; - valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitarã pentru hârtie format A4, indiferent de gramaj, introdusã în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeanã; - cantitatea de hârtie format A4, indiferent de gramaj, produsã şi facturatã, preţul şi stocul disponibil. (2) Conţinutul acestor documente este confidenţial. Este interzisã publicarea, distribuirea, reproducerea sau folosirea lui în alte scopuri decât cele pentru care a fost creat, în cazul încãlcãrii acestor dispoziţii fiind aplicabile regulile dreptului comun în materie. ART. 8 (1) Neprezentarea documentaţiei prevãzute la art. 7 conferã dreptul organismului de gestiune colectivã a drepturilor de autor la plata unor penalitãţi echivalente cu remuneraţia compensatorie pentru copia privatã din luna anterioarã. (2) Dacã persoanele care produc, importã sau achiziţioneazã intracomunitar coli de hârtie pentru copiator format A4 nu au plãtit nicio remuneraţie compensatorie pentru copie privatã la data la care trebuie sã prezinte raportul şi refuzã ori neglijeazã aceastã obligaţie, organismului de gestiune colectivã îi este recunoscutã calea dreptului la acţiune în vederea stabilirii întinderii daunelor astfel produse şi realizarea dreptului. ART. 9 Remuneraţiile nu conţin taxa pe valoare adãugatã. ART. 10 Prezenta metodologie intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu prevederile art. 131^2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Obligã în solidar A.H.R. şi Societatea Comercialã AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata cãtre PERGAM, COPYRO şi VISARTA a cheltuielilor de arbitraj constând în onorariul arbitrilor, în cuantum de câte 6.250 de lei cãtre fiecare organism de gestiune colectivã. Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prezenta hotãrâre a fost pronunţatã astãzi, 22 februarie 2012, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Completul de arbitraj, Mihai Alexandru Tãnãsescu, Tatiana Manolache-Onofrei, Ion Niţu, Cãtãlin Ion Ciubotã, Florin Ştiolicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
