Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la apãrare, întrucât instanta are obligaţia de a pune în vedere pârâtului toate mijloacele de apãrare care pot fi folosite de acesta şi, la cerere, poate acorda un termen pentru pregãtirea apãrãrii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.647/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adriana Sanda Dinca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca art. 118 din Codul de procedura civilã contravine art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apãrare, întrucât prin instituirea obligativitatii depunerii întâmpinãrii, în situaţia în care paratul nu respecta aceasta obligaţie, este decãzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excepţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât art. 118 din Codul de procedura civilã nu ingradeste dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat şi nici nu limiteazã posibilitatea acestora de a folosi mijloacele de apãrare adecvate. Se mai arata ca paratul, care nu este reprezentat sau asistat de avocat, este protejat, potrivit art. 118 alin. 3 din Codul de procedura civilã, în sensul ca judecãtorul are obligaţia, în baza rolului sau activ, sa îi punã în vedere acestuia, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca textul de lege criticat consacra importanta întâmpinãrii în cadrul procesului civil. Acest act procedural, prin intermediul cãruia paratul rãspunde la pretenţiile formulate de reclamant, precizându-şi apãrãrile sale, este destinat, în primul rând, sa asigure un echilibru în situaţia juridicã a pãrţilor. Legiuitorul a considerat ca este firesc ca pãrţile sa cunoascã de la început pretenţiile şi apãrãrile lor, precum şi mijloacele de proba, ceea ce este de natura sa asigure "egalitatea de arme", prevãzutã de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, reglementarea întâmpinãrii, ca şi procedura de judecata în ansamblul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege.
Avocatul Poporului apreciazã ca nu sunt incalcate dispoziţiile privind dreptul la apãrare din Legea fundamentalã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 128/2002, prin care s-a constatat ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 118 din Codul de procedura civilã, modificat şi completat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 118: "Întâmpinarea este obligatorie, afarã de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica.
În cazul în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii."
Textul constituţional invocat de autorul exceptiei ca fiind încãlcat are urmãtoarea redactare:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului releva o evidenta utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitatii întâmpinãrii, se asigura de plano echilibrul procesual al pãrţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apãrãrile pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care paratul beneficiazã prin luarea la cunostinta a acţiunii introductive a reclamantului.
Pe de alta parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanta fiind în mãsura de a cunoaşte încã de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregati apãrãrile, în cunostinta de cauza, în raport de susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.
Instituirea obligativitatii depunerii întâmpinãrii, cu consecinta decãderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instanţelor şi a procedurii de judecata, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorului ordinar, care a acţionat deci în limitele prerogativelor sale constituţionale.
Dincolo de utilitatea evidenta a reglementãrii cuprinse în art. 118 din Codul de procedura civilã, Curtea nu poate retine încãlcarea dreptului la apãrare, cu atât mai mult cu cat alin. (2) al articolului criticat instituie obligaţia pentru instanta judecãtoreascã, în cazul în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare, ce vor fi consemnate în încheierea de şedinţa, acordand, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii.
Dacã totuşi, deşi protejat, în aceasta maniera, impotriva consecinţelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligenta sau insuficienţei mijloacelor materiale care l-au împiedicat sa apeleze la serviciile unui avocat, paratul nu înţelege sa-şi execute obligaţia de depunere a întâmpinãrii, el îşi asuma, în deplina cunostinta de cauza, riscurile decurgând din propria sa culpa şi, în consecinta, potrivit unui principiu de aplicaţie generalã, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încãlcarea dreptului sau la apãrare.
Susţinerile autorului exceptiei sunt cu atât mai neintemeiate cu cat legiuitorul s-a îngrijit sa limiteze consecinţele drastice ale decãderii, oferind posibilitatea pârâtului, potrivit art. 171 din Codul de procedura civilã, de a se apara, discutând, în fapt şi în drept, temeinicia pretenţiilor şi a dovezilor partii potrivnice, de a invoca, conform art. 118 alin. (2) din acelaşi cod, excepţiile de ordine publica sau de a cere, potrivit art. 138, administrarea unei dovezi noi, atunci când necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, când administrarea ei nu pricinuieşte amânarea judecaţii ori când nu a fost cerutã, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregãtire a partii.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, considerând excepţia ca fiind neîntemeiatã. Soluţia adoptatã, ca şi considerentele pe care aceasta se intemeieaza îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
