Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 17 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275-278 si ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a altor legi speciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 1 martie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , excepţie invocatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei pentru lipsã de apãrare.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.207/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a altor legi speciale. Excepţia a fost invocatã de Dumitru Octavian Rãdulescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate, atât de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, cât şi de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã. Prin aceastã hotãrâre judecãtoreascã s-a admis plângerea formulatã de petentul Dumitru Coca, s-a desfiinţat Rezoluţia nr. 1.313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmãririi penale şi a cercetãrii numitului Dumitru Octavian Rãdulescu pentru infracţiunile prevãzute la art. 246 (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) şi la art. 289 (falsul intelectual) din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
- dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã plângerile fondate pe acest text pot fi formulate oricând, contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoanã are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil;
- dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), deoarece "orice persoanã poate depune plângere la organul de urmãrire penalã contra altei persoane şi, dacã nu se dispune trimiterea acesteia în judecatã, partea nemulţumitã se poate adresa instanţei, indiferent de natura infracţiunii, cu toate cã art. 279 din Codul de procedurã penalã statueazã cã partea vãtãmatã se poate adresa direct instanţei de judecatã numai pentru infracţiunile minore, expres prevãzute de lege";
- prevederile <>art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 , "pentru ipoteza desfiinţãrii sau a casãrii hotãrârii atacate", sunt retroactive, întrucât se aplicã unei cãi de atac deja exercitate şi aflate în curs de judecatã, ceea ce încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2);
- prevederile <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sunt neconstituţionale, deoarece prevãd cã "termenul de un an se socoteşte de la intrarea în vigoare a legii, adicã de la 1 ianuarie 2004, şi deci se aplicã retroactiv, contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile cuprinse în textele legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale şi nici dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, excepţia de neconstituţionalitate fiind nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil este garantatã în tot cursul urmãririi penale, în acest sens fiind dispoziţiile art. 278 alin. 3, ale art. 140^1, art. 140^2 şi ale art. 168 din Codul de procedurã penalã, tot astfel dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) au drept scop asigurarea accesului la justiţie, fiind conforme cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, de asemenea prevederile <>art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 nu retroactiveazã, ci sunt reflectarea principiului activitãţii legii procesual penale.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât "textele legale criticate, prin care este stabilitã calea de atac împotriva mãsurilor şi actelor efectuate de procuror în cursul urmãririi penale, nu aduc atingere soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirii condiţiilor unui proces echitabil", totodatã "stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a cãilor de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care instanţa de judecatã a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constituţie", iar prevederile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 sunt în concordanţã atât cu principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, cât şi cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind soluţionarea cauzelor în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Codul de procedurã penalã cuprinse în partea specialã, titlul I "Urmãrirea penalã", capitolul VII "Plângerea împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã" (prevederi referitoare la dreptul de a face plângere (art. 275), la obligaţia de înaintare a plângerii (art. 276), la termenul de rezolvare (art. 277), la pângerea contra actelor procurorului (art. 278) şi la admiterea de instanţã a plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecatã, cu reţinerea cauzei spre judecare [art. 278^1 alin. 8 lit. c)]), precum şi dispoziţiile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , care au urmãtorul conţinut:
"3. Cauzele aflate în curs de judecatã, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor continua sã fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacã se dispune desfiinţarea sau, dupã caz, casarea hotãrârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentã, potrivit prezentei legi.";
"5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmãririi penale, al ordonanţelor ori, dupã caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin principiului neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiului privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, reglementat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, precum şi dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoanã are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte termenul de formulare a plângerii reglementate de prevederile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, se constatã cã, astfel cum s-a arãtat şi în punctul de vedere al Guvernului, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este garantatã în cursul urmãririi penale prin mai multe dispoziţii legale. Astfel, în art. 278 alin. (3) din Codul de procedurã penalã, modificat şi completat prin <>Legea nr. 480/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004, se stabileşte un termen legal de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva actelor procurorului de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale. Totodatã, în Codul de procedurã penalã au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plângerile împotriva mãsurilor preventive dispuse de procuror sau de organul de cercetare penalã. În acest sens, împotriva ordonanţei organului de cercetare penalã sau a procurorului privind mãsura reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii (art. 140^1 alin. 1), iar împotriva ordonanţei procurorului, prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii de a nu pãrãsi ţara, termenul de formulare a plângerii este de 3 zile de la luarea mãsurii (art. 140^2 alin. 1). În aceeaşi categorie se înscriu şi dispoziţiile art. 168 din Codul de procedurã penalã, referitoare la plângerea împotriva mãsurilor asigurãtorii dispuse de procuror, instituindu-se posibilitatea înaintãrii plângerii procurorului sau instanţei de judecatã, în orice fazã a procesului penal. Plângerea se poate face - în faţa organelor judiciare penale - numai pânã la soluţionarea definitivã a procesului penal (alin. 3 al art. 168).
Împotriva celorlalte acte şi mãsuri de urmãrire penalã se poate face plângere, în condiţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, pânã la terminarea fazei de urmãrire penalã, termen care este, de asemenea, rezonabil.
2. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, reglementarea de cãtre legiuitor, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a mãsurilor pe care instanţa le ia atunci când pronunţã soluţia de admitere a plângerii nu aduce atingere principiului constituţional care consacrã unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia "orice persoanã poate depune plângere la organul de urmãrire penalã contra altei persoane", întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, plângerea în faţa instanţei judecãtoreşti împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã se poate face de "persoana vãtãmatã, precum şi de orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate".
3. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , critica de neconstituţionalitate, de asemenea, nu poate fi reţinutã, deoarece chiar din conţinutul textelor de lege criticate rezultã cã se respectã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, instanţele competente sã judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilã anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin aceastã lege ar presupune tocmai încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5 se constatã cã acestea nu cuprind dispoziţii referitoare la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare, urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , în concordanţã cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Curtea reţine cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. IX pct. 3 şi 5 din Legea nr. 281/2003 , excepţie invocatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 1.207/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
