Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 17 din 18 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicatã de Ioana Varza în Dosarul nr. 186/2000 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal rãspunde Ioana Varza, prin avocat Porfir Nechita, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului exceptiei arata ca, în fata instanţei de judecata, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu numai cu privire la dispoziţiile art. 146 din Codul penal, ci şi cu privire la cele ale art. 43 din acelaşi cod, însã în încheierea de şedinţa nu s-a consemnat aceasta cerere, dupã cum nu s-au consemnat nici susţinerile referitoare la motivarea exceptiei, în sensul ca dispoziţiile de lege criticate incalca dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal se susţine ca, deoarece acestea au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , excepţia a rãmas fãrã obiect, iar cu privire la dispoziţiile art. 43 din Codul penal se solicita sa se constate ca acestea sunt neconstituţionale, în mãsura în care vin în contradictie cu aplicarea prevederilor art. 14 din acelaşi cod. Reprezentantul Ministerului Public susţine ca excepţia de neconstituţionalitate nu a fost motivatã în fata instanţei de fond, asa cum prevãd dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 iunie 2000, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioana Varza, prin avocat, în Dosarul nr. 186/2000 al acelei instanţe. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, formulatã în fata instanţei, autorul acesteia a arãtat ca plafonul de 50.000.000 lei, prevãzut la art. 146 din Codul penal, "nu mai corespunde situaţiei actuale, data fiind rata inflaţiei şi devalorizarea leului". În susţinerea acestei excepţii, nu s-a invocat încãlcarea vreunui text constituţional. Tribunalul Tulcea, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã. În acest sens, se arata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu contravin Constituţiei, "deşi problema de fond este una realã", deoarece, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei prevãzutã la art. 146 din Codul penal "nu mai reprezintã o valoare fixa". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu contravin Constituţiei, deşi considera necesarã modificarea lor prin reaprecierea valorii de 50.000.000 lei drept criteriu de evaluare a consecinţelor deosebit de grave, criteriu necesar pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor. Se menţioneazã, în acest sens, deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998, nr. 65 din 22 aprilie 1999, nr. 77 şi nr. 78, ambele din 20 mai 1999 şi nr. 164 din 21 octombrie 1999, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 146 din Codul penal. Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile aparatorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Prin Încheierea din 20 iunie 2000, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã în vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. Din examinarea cuprinsului acestei încheieri rezulta ca autorul exceptiei, deşi a susţinut în fata instanţei judecãtoreşti ca suma de 50.000.000 lei prevãzutã la art. 146 din Codul penal "nu mai corespunde situaţiei actuale, data fiind rata inflaţiei şi devalorizarea leului", nu a menţionat însã nici un motiv de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi nu a indicat vreo dispoziţie constituţionalã care ar fi incalcata de prevederile art. 146 din Codul penal. Asa cum rezulta din practicaua prezentei decizii, în cadrul dezbaterilor exceptiei de neconstituţionalitate în fata Curţii Constituţionale, apãrãtorul autorului exceptiei a solicitat sa se examineze şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 43 din Codul penal, sustinand ca în fata instanţei de judecata fusese ridicatã excepţia şi cu privire la aceste dispoziţii, însã în încheierea de sesizare s-a omis sa se consemneze atât aceasta sustinere, cat şi motivele de neconstituţionalitate invocate. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilitãţii sale, Curtea observa ca, astfel cum rezulta din analiza conţinutului încheierii de sesizare, autorul acesteia nu a indicat în fata instanţei de judecata motivele criticii de neconstituţionalitate. Pe de alta parte, Curtea retine ca, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sunt neconstituţionale numai acele prevederi legale care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivatã. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi cu cele ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiei legale criticate numai în conformitate cu aceste dispoziţii legale. Asa fiind, Curtea retine ca nemotivarea exceptiei de neconstituţionalitate şi neindicarea de cãtre autorul unei excepţii cel puţin a normei constituţionale în raport cu care acesta considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizãrii. Altminteri, ar insemna ca jurisdicţia constituţionalã sa se substituie partii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând, astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În sensul celor arãtate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în practica sa jurisdicţionalã, de exemplu, prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. Referitor la susţinerile autorului exceptiei cu privire la faptul ca în încheierea de sesizare s-a omis sa se consemneze, în totalitate, atât dispoziţiile legale criticate, cat şi motivele de neconstituţionalitate, Curtea retine ca aceste sustineri nu pot fi primite, întrucât pentru erorile materiale din încheierile instanţelor de judecata exista posibilitatea procesuala de îndreptare a consemnarilor, conform art. 281 din Codul de procedura civilã. Or, nevalorificarea unui drept procesual în fata instanţei de judecata unde excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã nu poate crea posibilitatea exercitãrii acestuia în fata Curţii Constituţionale, întrucât s-ar incalca dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cele ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, reprezentând, în acelaşi timp, şi o ingerinta inadmisibila a Curţii Constituţionale în activitatea de infaptuire a justiţiei.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicatã de Ioana Varza în Dosarul nr. 186/2000 al Tribunalului Tulcea. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
