Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 17 din 13 martie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 17 din 13 martie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 292 din 25 aprilie 2017
Comenteaza legea
    Dosar nr. 3.774/1/2016

┌───────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ionel Barbă            │- preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului│
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Ana Hermina Iancu      │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Carmen Maria Ilie      │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Decebal Constantin Vlad│- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Cezar Hîncu            │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Viorica Trestianu      │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dana Iarina Vartires   │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Claudia Emilia Vişoiu  │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Rodica Florica Voicu   │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                            │
└───────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).
    Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul ÎCCJ.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.190/109/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative situaţiei în care agentul economic a achitat taxa de autorizare înainte de termenele prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) pct. (v) B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 şi a Legii nr. 124/2015"

    Magistratul-asistent prezintă referatul cu privire la obiectul sesizării, arătând că majoritatea curţilor de apel au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă discuţiei; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, act care, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost comunicat părţilor, acestea neexprimându-şi punctul de vedere.
    În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.190/109/2015, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunea de drept sus-menţionată.

    II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina
    2. La data de 23 septembrie 2015, reclamanta-societate comercială a chemat în judecată pe pârâtul O.N.J.N., solicitând anularea Deciziei din 30 iulie 2015, emisă de autoritatea pârâtă, şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea în parte a Deciziei din 24 iunie 2015, emisă de aceeaşi autoritate, şi exonerarea de la plata sumei de 64.680 lei, reprezentând taxă de viciu pentru perioada februarie 2015 - iunie 2015.
    3. S-a arătat de către reclamantă că stabilirea taxei de viciu pentru perioada menţionată în actele contestate este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 124/2015 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014), dispoziţiile art. II din acelaşi act normativ şi principiul neretroactivităţii legii civile, instituit de art. 6 alin. (1) din Codul civil.
    4. A susţinut reclamanta că aplicabilitatea acestei taxe pe perioada 15.02.2015-12.06.2015 i-ar crea un prejudiciu ce ar echivala cu anularea dreptului obţinut prin licenţiere şi prin emiterea autorizaţiei de exploatare, arătând că taxa de licenţă pentru anul 2015 era deja plătită la data de 15.02.2015, când intrase în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014.
    5. Reclamanta a arătat că nelegalitatea Deciziei din 24 iunie 2015 rezultă şi din aceea că, raportat la dispoziţiile art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, la momentul intrării în vigoare a legii (12.06.2015), taxa pentru autorizaţia de exploatare aferentă trimestrului II, aprilie-mai 2015, era plătită din martie 2015, iar taxa pentru autorizaţia de exploatare aferentă perioadei 1.01.2015-31.03.2015 fusese achitată din decembrie 2014; sa susţinut că decizia este nelegală şi prin prisma faptului că este nemotivată, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 298/2013 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, cu modificările şi completările ulterioare, Comitetul de supraveghere nu are în atribuţii emiterea deciziilor privind taxa de viciu.
    6. Prin Sentinţa nr. 136 din 19 februarie 2016, Tribunalul Argeş a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ-fiscale contestate, prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligaţii fiscale în sumă de 64.680 lei, reprezentând taxă de viciu pentru jocurile de noroc de tip slotmachine.
    7. Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, în vigoare începând cu data de 13.02.2015 şi până la data de 12.06.2015, taxa de viciu pentru jocurile de noroc de tip slot-machine se achită de operator odată cu taxa de licenţă, iar conform art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, de la data intrării în vigoare a respectivei legi, operatorii jocurilor de tip slot-machine au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale odată cu plata autorizaţiei.
    8. Instanţa de fond a apreciat că din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă obligativitatea plăţii taxei de viciu de către organizatorii de jocuri de noroc, singura diferenţă fiind perioada de achitare, însă această obligaţie există în ambele variante normative.
    9. Potrivit pct. 3 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, taxa de viciu este datorată de toţi organizatorii de jocuri de noroc care au fost licenţiaţi sau urmau să vină la licenţiere, pentru perioada cuprinsă între 13.02.2015-12.06.2015. Pentru perioada de după 12.06.2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licenţiaţi, odată cu plata taxelor de autorizare.
    10. În cauză a reţinut prima instanţă, deciziile contestate cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, astfel încât nu se poate reţine că taxa ar fi fost calculată retroactiv, întrucât singura modificare o reprezintă modalitatea de achitare a taxei de viciu, odată cu plata licenţei sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligaţia existând, astfel încât nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
    11. Scadenţa obligaţiei de plată a acestei taxe coincidea cu cea a taxei de licenţă, respectiv cu 10 zile înainte de sfârşitul anului anterior, potrivit art. 14 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009).
    12. Potrivit dispoziţiilor finale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, aceasta a intrat în vigoare la data de 13.02.2015, astfel încât scadenţa obligaţiei de plată a taxei pentru anul 2015 era deja depăşită.
    13. În Legea nr. 124/2015, la art. II alin. (4), s-a prevăzut o altă modalitate de plată a taxei de viciu, respectiv odată cu plata autorizaţiei, potrivit scadenţelor reglementate de art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009; plata taxei aferente pentru anul 2015 urma să se facă în rate trimestriale, iar prima rată urma să fie plătită la data de 25.03.2015, moment care era depăşit la intrarea în vigoare a noului act normativ, proxima scadenţă urmând a fi la data de 25.06.2015.
    14. Cum, prin deciziile atacate, pârâtul a avut în vedere această ultimă scadenţă, nu se poate reţine nelegalitatea şi netemeinicia actelor, existenţa taxei de viciu începând cu data de 13.02.2015 neputând fi pusă la îndoială.
    15. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă şi susţinând, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, în forma în vigoare în perioada 15.02.2014-12.06.2015, dispoziţiile art. II din acelaşi act normativ şi principiul neretroactivităţii legii civile, instituit de art. 6 alin. (1) din Codul civil.
    16. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, susţinând, în esenţă, că taxa de viciu face parte din categoria taxelor speciale, fiind prevăzută la art. I pct. 47 în reglementarea cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 (în vigoare începând cu data de 13.02.2015 şi până la data de 12.06.2015) şi la art. II alin. (4) în reglementarea cuprinsă în Legea nr. 124/2015; a susţinut că din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă obligativitatea plăţii taxei de viciu de către organizatorii de jocuri de noroc în ambele variante ale legii, singura diferenţă fiind perioada de achitare: odată cu plata taxei de licenţă (potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014), respectiv odată cu plata taxelor de autorizare (potrivit Legii nr. 124/2015).

    III. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009:
    "ART. 14
    (2) Taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de către operatorii economici organizatori, după cum urmează:
    (…)
    (v)* pentru jocurile de noroc tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc şi se plăteşte în 4 rate trimestriale egale, astfel:
    A. pentru primul trimestru - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;
    B. pentru celelalte trimestre - până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din trimestru (respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie) pentru trimestrul următor;
    (…)
    * NOTĂ:
    De la data de 12 iunie 2015, operatorii jocului tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei [a se vedea art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015]."

    18. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014:
    "ART. I
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    (…)
    47. La anexă, punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    "«Taxe speciale:
    A. Pentru videoloterie (VLT): 2% aplicată asupra venitului din jocurile de noroc ale operatorului licenţiat. Taxa se virează în totalitate la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, pentru luna anterioară. Taxa colectată se alocă anual prin legea bugetului de stat Ministerului Tineretului şi Sportului pentru încurajarea mişcării sportive la nivel naţional.
    B. Taxa de acces - bilet de intrare:
    (i) pentru jocurile de noroc caracteristice cazinourilor: 20 lei;
    (ii) pentru jocurile de noroc caracteristice cluburilor de poker: 10 lei.
C. Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă.
D. taxe administrative pentru solicitarea licenţei pentru jocurile de noroc la distanţă:
    (i) taxa analiză documentaţie: 2.500 euro plătiţi la depunerea cererii pentru o licenţă de jocuri de noroc la distanţă, împreună cu depunerea documentelor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
    (ii) taxa de eliberare licenţă: 8.500 euro/an/licenţă.»*"
    (…)
    * NOTĂ:
     Pct. 47 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 a fost abrogat prin pct. 29 al art. I din Legea nr. 124/2015."

    19. Legea nr. 124/2015:
    "ART. II
    (…) (4) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei."


    IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    20. Părţile nu au formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    A. Cu privire la admisibilitatea sesizării
    21. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; soluţionarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă şi asupra ei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

    B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
    22. Instanţa de trimitere, Curtea de Apel Piteşti, nu a formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării, rezumându-se la citarea prevederilor legale supuse interpretării şi la aprecierea că „în absenţa unui text de lege insuficient de clar exprimat şi având în vedere amploarea activităţilor de acest gen, generatoare de taxe şi impozite la bugetul de stat, a devenit necesară o interpretare uniformă a normelor juridice menţionate pentru a se evita apariţia practicii judiciare neunitare prin pronunţarea unor soluţii diametral opuse în cauze întemeiate pe aceleaşi premise esenţiale“; instanţa de trimitere precizează, de asemenea, că în jurisprudenţa sa „nu a fost identificată altă cauză, care să reclame interpretarea aceloraşi norme de drept“.


    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale şi opiniile exprimate de acestea
    23. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate decizii relevante pentru soluţionarea problemei de drept supuse dezlegării.
    24. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, majoritatea curţilor de apel au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă discuţiei, din examinarea cărora se desprinde concluzia că jurisprudenţa în această materie este cvasiunitară.
    A) Astfel, potrivit orientării majorităţii instanţelor de judecată, s-a considerat că dispoziţiile legale supuse interpretării prevăd, în ambele variante, obligativitatea plăţii taxei de viciu de către organizatorii de jocuri de noroc, singura diferenţă între cele două reglementări fiind perioada de achitare - odată cu plata taxei de licenţă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, respectiv odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit Legii nr. 124/2015.
    25. În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal (deciziile nr. 1.279 din 13.10.2016, nr. 1.331 din 20.10.2016 şi nr. 963 din 21.06.2016); Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 4.365 din 28.09.2016 şi sentinţele nr. 1.792 din 27.05.2016 şi nr. 1.631 din 17.05.2016); Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal (deciziile nr. 3.535 din 8.12.2016, nr. 3.228 din 14.11.2016 şi nr. 2.643 din 19.09.2016); Curtea de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.244 din 24.10.2016); Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.668 din 9.09.2016); Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.367 din 19.10.2016); Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal (sentinţele nr. 318 din 4.03.2016 şi nr. 450 din 7.04.2016); Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 621 din 15.03.2016) şi Tribunalul Vaslui - Secţia civilă (Sentinţa nr. 427/C4 din 3.12.2015).
    26. S-a reţinut, în sprijinul acestei orientări, că reglementarea cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 124/2015, instituie obligativitatea plăţii unei taxe de viciu pentru jocurile de noroc de tip slot-machine, de 400 euro/post autorizat pe an, începând cu data de 13.02.2015, cât timp operatorul jocului nu şi-a manifestat opţiunea de încetare a activităţii comerciale în condiţiile art. 27 din acelaşi act normativ, în cazul în care nu era de acord cu noile condiţii de autorizare şi licenţiere; nu este vorba de o aplicare în mod retroactiv a unei legi noi, deoarece nu se pretinde noua taxă anterior intrării în vigoare a legii, ci numai începând cu data de 13.02.2015, pentru viitor, fiind vorba, în fapt, de o aplicare a legii noi la situaţiile în curs.
    27. Legea nouă este de imediată aplicare, regulă de drept tradusă prin aceea că legea nouă se va aplica, de îndată, tuturor situaţiilor ivite după acest moment, excluzând aplicarea legii vechi. Dar legea nouă nu se va aplica numai situaţiilor viitoare, care se vor naşte ulterior adoptării, ci şi situaţiilor care au început anterior şi ale căror efecte nu s-au finalizat, fiind în curs - fapte în curs de a-şi produce efectele (facta pendentia). În ceea ce priveşte momentul de la care noua reglementare începe să îşi producă efectele sub aspectul noului cuantum al taxei datorate, acesta este data de 13.02.2015, modificarea adusă de legea de aprobare, în vigoare de la data de 12.06.2015, vizând modalitatea achitării taxei de viciu, respectiv în tranşe trimestriale.

    B) Într-o orientare izolată, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 744/R/2016 din 11 octombrie 2016) a apreciat că operatorul economic datorează taxa majorată de licenţă, astfel cum a fost prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, numai în ipoteza în care scadenţa obligaţiei de plată este în intervalul cuprins între data intrării în vigoare a legii şi data expirării licenţelor.
    28. S-a argumentat că prin art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, în vigoare începând cu data de 12.06.2015, s-a intervenit legislativ asupra scadenţei obligaţiei de plată a taxei de viciu, menţionându-se că aceasta este datorată „în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei“, termene de plată care se aplică de la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, pentru perioada 13.02.2015-12.06.2015, scadenţa taxei de viciu a fost fixată în raport cu scadenţa taxei de licenţă, iar după data de 12.06.2015, scadenţa a fost modificată prin raportare la scadenţa obligaţiei de plată a autorizaţiei. În condiţiile în care operatorii nu aveau obligaţia să achite taxa de licenţă în perioada 13.02.2015-12.06.2015, aceştia nu aveau obligaţia să achite nici taxa de viciu, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014.
    29. Prin urmare, reţine Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, operatorul economic datorează taxa majorată de licenţă, astfel cum este prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, numai în ipoteza în care scadenţa obligaţiei de plată este în intervalul cuprins între data intrării în vigoare a legii şi data expirării licenţelor. Pentru identitate de raţiune se impune ca şi taxa de viciu să fie datorată în aceleaşi condiţii; or, reclamanta deţinea taxa de licenţă pentru organizarea jocurilor de noroc emisă la data de 1.10.2014 şi valabilă până Ia data de 30.09.2015, fără ca în intervalul cuprins între data intrării în vigoare a actului normativ nou şi data expirării licenţei să datoreze taxele noi, impuse de acest act normativ, respectiv taxa de licenţă majorată şi taxa de viciu.


    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
    30. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a instanţelor europene nu au fost identificate decizii relevate în privinţa chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    31. Prin Adresa nr. 2.386/C/4433/III-5/2016 din 22 decembrie 2016, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile; s-a apreciat de către judecătorul-raportor că nu este îndeplinită condiţia noutăţii chestiunii de drept supuse dezlegării.

    X. Înalta Curte
    33. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:
    Asupra admisibilităţii
    34. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    35. Legiuitorul a instituit aşadar, pentru declanşarea acestei proceduri, o serie de condiţii de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, condiţii care, în doctrină, au fost identificate după cum urmează:
    - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă;
    – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al unei curţi de apel sau al unui tribunalul învestit cu soluţionarea cauzei;
    – de lămurirea chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    – chestiunea de drept să fie nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    36. Primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât instanţa de trimitere este o curte de apel, legal învestită cu soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe date în judecata unei cereri în materia contenciosului administrativ, cauza aflându-se în ultimă instanţă; de asemenea, de lămurirea chestiunii de drept a cărei dezlegare se cere depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.
    37. În ceea ce priveşte ultima dintre condiţii se apreciază că aceasta prezintă două aspecte distincte, cel al „noutăţii“ chestiunii de drept, pe de o parte, şi cel potrivit căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, pe de altă parte, concluzie care se desprinde din interpretarea gramaticală a textului de lege citat.
    38. Dacă această din urmă ipoteză este îndeplinită, în ceea ce priveşte cerinţa „noutăţii“ chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, se impune următoarea analiză.
    39. Astfel, aşa cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014), în lipsa unei definiţii a „noutăţii“ chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia, care să fie prevăzute în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul acestei instanţe, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.
    40. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una mai veche, cu condiţia, însă, ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.
    41. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată întro practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.
    42. Aceasta deoarece condiţia noutăţii trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori).
    43. Or, aşa cum rezultă din studierea jurisprudenţei puse la dispoziţie de curţile de apel, prezentată în sinteză mai sus, majoritatea instanţelor au pronunţat în această materie hotărâri definitive. Potrivit orientării majorităţii covârşitoare a instanţelor de judecată şi conform aceloraşi raţionamente juridice s-a considerat că dispoziţiile legale supuse interpretării prevăd, în ambele variante, obligativitatea plăţii taxei de viciu de către organizatorii de jocuri de noroc, singura diferenţă între cele două reglementări fiind perioada de achitare - odată cu plata taxei de licenţă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, respectiv odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit Legii nr. 124/2015.
    44. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica instanţelor, acestea stabilind, în mod cvasiunanim şi pentru aceleaşi considerente (excepţie făcând Curtea de Apel Braşov), aceeaşi interpretare.
    45. Existenţa unei bogate jurisprudenţe a instanţelor şi orientarea majoritară, cvasiunanimă, a acestora spre o anumită interpretare a normelor de drept supuse analizei fac ca, pe de o parte, chestiunea de drept supusă dezbaterii să îşi piardă caracterul de noutate în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă şi, pe de altă parte, ca problema de drept să nu mai prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile. Prin utilizarea mecanismului de interpretare a legilor se poate realiza cu uşurinţă, aşa cum de altfel au procedat majoritatea instanţelor naţionale, interpretarea normelor de drept ce fac obiectul sesizării analizate, astfel încât scopul procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile - acela de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept - nu este atins în prezenta cauză.
    46. Pentru aceste considerente, constatându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi act normativ,


    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.190/109/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative situaţiei în care agentul economic a achitat taxa de autorizare înainte de termenele prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) pct. (v) B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 şi a Legii nr. 124/2015"

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2017.


                    PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL,
                    IONEL BARBĂ
                    Magistrat-asistent,
                    Aurel Segărceanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 17 din 13 martie 2017

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016